Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 237/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 237/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 237/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 237
Ședința Camerei de Consiliu din data de 16 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: V. C. P.
La ordine, judecarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta S.C E. K. România SRL în contradictoriu cu pârâtul S. L. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă, la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară a cercetării procesului la o zi.
Instanța, în temeiul art. 254 Cod de procedură civilă, decade pârâtul din dreptul de a propune probe și ridica excepții înafara celor de ordine publică.
Instanța, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri pentru reclamantă și, constatând probatoriul epuizat și procesul în stare de judecată rămâne în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 28.10.2014, S.C E. K. România SRL a chemat în judecată pe pârâtul S. L. M. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 856,18 lei reprezentând debitul facturilor ce nu au fost achitate în integralitate, dobânda legală aferentă acestei sume, 50 de lei taxa judiciară de timbru și cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, societatea reclamantă a arătat că între Orange România SA (fostă .) și debitor s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate în baza căruia i s-a atribuit codul de abonat_. Aceasta a susținut că în baza contractului, Compania Orange România SA a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturile:
- JAE_/JAE_/JAE_/JAE_ - la data de 07.12.2011 și
- JAE_/JAE_/JAE_/JAE_ - la data de 07.11.2011.
Din susținerile reclamantei aceste facturi nu au fost achitate în integralitate, pentru serviciile prestate și neachitate la termen, calculându-se penalități conform contractului până la concurența debitului principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale. Totodată, aceasta a mai precizat că a încercat să rezolve litigiul pe cale amiabilă, însă demersurile nu au avut nici un rezultat fapt pentru care, a înțeles să se adreseze instanței.
În drept au fost invocate prevederile art. 1025 și următoarele din codul de procedură civilă și Titlul VI, Capitolul I privind Cesiunea de creanță din Codul civil.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar o . înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei.
Reclamanta a arătat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de astăzi, 16.01.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă și, constatând probatoriul epuizat și procesul în stare a rămas în pronunțare.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art. 1025 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 1025 din Codul de procedură civilă, această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar debitul principal solicitat prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 856,18 lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile de valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
În fapt, între S.C. Orange România S.A. și pârâtul S. L. M. s-a încheiat la data de 01.11.2011 contractul de furnizare servicii de telecomunicații integrate nr._ (fila 24 și următoarele).
În temeiul raporturilor contractuale, au fost emise o . facturi de către reclamantă (filele 15-23) – 4 facturi în data de 07.11.2011, 4 facturi în data de 07.12.2011.
Instanța reține că reclamanta a precizat faptul că dreptul de creanță al Orange România SA față de debitor ar fi fost cesionat către E. K. România S.R.L. în calitate de comisionar al E. International Beteiligunsverwaltungsgesellschaft MBH și Next Capital Investments Limited.
În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă contractului de cesiune (din anul 2012 – fila 58), instanța reține că, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. În acest context, contractul de cesiune menționat anterior, fiind încheiat după data de 01.10.2011, intră sub incidența cod civil din 2009 (în continuare C.Civ.).
Potrivit art. 1578 alin. 1 C.civ., debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care: a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă; b) primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. În plus, conform alin. 2 din același articol, înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.
Textul legal enunțat prevede o condiție clară pentru ca instituția cesiunii de creanță să își producă efecte, și anume comunicarea către debitor a cesiunii, informarea acestuia. Dovada informării debitorului însă trebuie să se facă prin prezentarea notificării cesiunii, care se completează cu dovada confirmării de primire.
De asemenea, art. 1579 teza a II-a C.civ. prevede că cesiunea este opozabilă debitorului din momentul comunicării acesteia.
În acest context, instanța reține că publicitatea cesiunii, pentru opozabilitate atât față de terți, cât și față de debitorul cedat, se poate face în două feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor. Astfel, pentru ca cesiunile de creanță să fie opozabile debitorului și ca cesionarii să poată solicita acestuia executarea obligației, este necesar ca debitorul să fie notificat în scris cu privire la operațiunea intervenită sau să fi acceptat cesiunea în condițiile legii. Numai după îndeplinirea cerințelor de publicitate a cesiunii, debitorul cedat devine debitor exclusiv al cesionarului și nu mai poate face plata decât în mâinile cedentului.
Înscrierea în arhiva electronică asigură opozabilitatea față de terți, având importanță mai ales în cazul cesionarilor succesivi ai aceleiași creanțe în raport cu care are ca efect crearea unei ordini de prioritate între cesionari, în pofida existenței unei sau unor notificări sau acceptări din partea debitorului cedat. Această înscriere în arhivă poate să producă efecte de opozabilitate în toate cazurile de cesiune de creanță față de terți, dar nu este suficientă pentru realizarea opozabilității față de debitorul cedat, în cazul lui fiind necesare ori acceptarea, ori notificarea, astfel cum prevede textul legal amintit anterior.
Instanța reține că în situația de fapt dedusă judecății reclamanta E. K. România SRL nu a făcut dovada calității sale de creditoare, depunând doar extrasul din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (filele 57-58). Astfel, aceasta nu a depus contractul cadru sau contractul de cesiune creanță, despre care se face vorbire în extras. În acest context, instanța remarcă și faptul că reclamanta nu a făcut dovada notificării cesiunii de creanță către pârât și a dovezii comunicării notificării către debitor.
Simplul extras din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare nu poate avea ca efect considerarea cesiunii de creanță ca fiind opozabilă debitorului, în măsura în care nu există nicio dovadă cu privire la emiterea sau comunicarea efectivă a unei notificări către acesta.
Mai mult, reclamanta S.C. E. K. Romania S.R.L. a formulat cererea în calitate de creditor cesionar, deși din înscrisurile atașate cererii rezultă în mod clar că nu deține această calitate – în extrasul din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare făcându-se referire la eventuale activități de recuperare cu privire la creanțele cedate.
În consecință, instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. 1 Codul de procedură civilă, instanța nu le va acorda, având în vedere că acțiunea a fost respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de valoare redusă formulată de reclamanta EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. cu sediul în București, ., nr. 10 A sector 2, București în contradictoriu cu pârâtul S. L. M., CNP_, domiciliat în Suceava, ., jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Suceava.
Dată în ședința camerei de consiliu.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16 ianuarie 2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. V.C.P.
4 ex/31.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 231/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 226/2015.... → |
|---|
