Plângere contravenţională. Sentința nr. 231/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 231/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 231/2015
Dosar nr._ /2013- plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 231
Ședința publică din 16 ianuarie 2015
Președinte: B. C.
Grefier: D. M.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul M. E. M. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 23.03.2014 de I.P.J. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit dispozițiilor art. 131 Cod de procedură civilă, constată că este competentă în temeiul art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată să judece prezenta cauză, general, material și teritorial. îndeplinite condițiile prev. de art. 222 C.p.c.
În baza art. 238 C.p.c., instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen, în temeiul art. 260 alin.1 Noul C.p.c. încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei proba cu martori solicită de petent prin cererea de chemare în judecată, în baza art. 244 constată terminată cercetarea procesului și în baza art. 394 C.p.c., închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 10.04.2014 sub nr._, petentul M. E. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face să se constate nulitatea procesul verbal de contravenție nr. CP nr._ încheiat de către - I. Județean de Politie Suceava - prin agentul constatator P. M. - prin care în baza OG nr.15/2002 - cu modificări si completările ulterioare a fost sancționat cu amenda de 340 lei si 3 puncte de penalizare.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amenda 340 lei si 3 puncte penalizatoare întru-cat în după amiaza zilei de 23.03.2014 venea din direcția Radauti - Suceava, iar înainte de . (în apropiere de Suceava), un echipaj de politie care era în mers deplasandu-se pe direcția opusa sensului (pe contrasens) de mers, la circa 2 metri înainte sa se întâlnească mașinile, l-a atenționat cu semnalele acustice si i-a făcut semn un agent de politie sa staționeze pe partea dreapta.
Ulterior a făcut manevra de oprire, a dat actele la control, după care agentul l-a informat că a depășit limita legală de viteză în localitate înregistrându-se cu circa 82 km/h.
A fost surprins de această afirmație, întrucât a condus cu viteza legală atât în afara localității cât si în localitate.
Mai mult, având în vedere faptul ca radarul a surprins mașina pe care o conducea în afara localității, si chiar și așa circula cu aproximativ 60 km/h.
Susține petentul că s-a încheiat procesul verbal mai sus menționat pe care l-a semnat trecând la obiecțiuni "consider ca am circulat cu viteza legala"- agentul de politie l-a contrazis, însă când a solicitat sa-i arate imagini cu mașina pe care o conducea si viteza surprinsă pe aparatul radar acesta i-a spus ca nu este obligat sa facă acest lucru.
Sancțiunea bazându-se pe presupunerea ca ar fi depășit limita de viteza admisa de lege, fapta contravenționala neexistând in realitate.
Atât timp cat organul constatator a precizat faptul ca ar fi existat pe mașina Politiei un dispozitiv care a înregistrat locul în care petentul a fost surprins de aparatul radar si totodată viteza cu care circula, pe aceasta cale solicită instanței de judecata sa pună în vedere paratei sa depună la dosarul cauzei înregistrarea ca proba la dosar, în conformitate cu Norma de Metrologie Legala nr. 021-05 prevede la articolul 3.5.1.
F. de aceasta situație, petentul consideră că în mod abuziv i s-a întocmit procesul verbal de sancționare, el având obiecțiuni și contestându-l atunci pe loc în fața agentului.
Sub un alt aspect, raportat la art. 19 din OUG 2/2001, „procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia""
Susține că în procesul verbal contestat nu exista menționat la rubrica martor nici o persoana, sub un prim aspect a refuzat sa-l semneze iar sub un al doilea aspect petentul era însoțit în mașina de 2 persoane, repsectiv Murarasu V. si S. M..
In principal petentul a solicitat anularea procesului verbal pentru următoarele motive:
Neexistenta faptei care a fost consemnata în procesul verbal.
Pentru a fi considerată contravenție fapta trebuie sa fie săvârșita cu vinovăție, trebuie sa existe intenția si consideră că nu se face vinovat de săvârșirea acestei contravenții întrucât nu a depășit viteza legală, mai mult s-a reținut o faptă care nu a existat.
In subsidiar si numai pentru cazul în care nu vor fi retinute motivele susmenționate, petentul solicită a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment si radierea punctelor de amendă.
Solicită în acest sens să se facă aplicarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 aprobata si modificata cu Legea 180/2002.
Consideră că acest lucru este admis si în situația în care pentru condițiile de fond si forma sunt aplicabile în cazul OG nr. 15/2002- prevederile OG 2/2002 cu modificările si completările ulterioare.
Pentru aceste motive petentul a solicitat admiterea plângerii si să se constatate nulitatea procesului verbal CP_ încheiat la data de 25.10.2013.
In drept a invocat prev art. 116,17, art. 31 din OG 2/2001.
Menționează că potrivit Art. III, art. 10 ind. 1 din legea 2 /2013: "prin derogare de la dispozițiile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completările ulterioare, plângerea însoțită cu copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la Judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul".
In dovedirea acțiunii a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori, proba cu înregistrare video plus documentele despre radar, buletinul de verificare metrologica a radarului.
A solicitat judecarea cauzei si în lipsa sa la termenul de judecată.
Plângerea a fost legal taxată (f.10 dosar).
Conform art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a comunicat intimatului plângerea formulată de petent pentru ca acesta să depună întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, în termen de 25 de zile de la comunicare.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare (f.17-18 dosar) prin care solicită instanței respingerea plângerii formulată de petent, ca nefondată, menținerea procesului verbal de contravenție contestat si implicit sancțiunea aplicată.
In motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 23.03.2014, în jurul orelor 17,55 numitul M. E.-M. a fost sancționat contravențional cu 4 puncte de amendă în valoare de 340 RON, și 3 puncte de penalizare, constând în aceea că, în ziua de 23.03.2014, ora 17,50, în timp ce conducea autoutilitara marca VW cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2, pe raza comunei Dănila, a fost înregistrat de către aparatul radar (cinemometru de control rutier) tip AUTOVISION, montat și omologat pe autospeciala marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI_, rulând cu viteza de 82 km/h, depășind, astfel, cu 22 km/h (+22 km/h) limita de viteză legală de 60 km/h stabilită pe acel sector de către administratorul drumului, faptă prev. de art. 121 alin. l din H.G. nr. 1391/2006.
Susținerile petentului nu sunt întemeiate, întrucât din verificările efectuate precum și din raportul agentului de poliție a reieșit faptul că în ziua de 23.03.2014, în jurul orelor 17,50, în timpul executării serviciului de patrulare, supraveghere și controlul traficului rutier, conform planificării împreună cu operatorul radar ag. șef adj. B. M., agentul de poliție rutieră l-a depistat și înregistrat cu aparatul radar (cinemometru de control rutier) tip AUTOVISION, montat și omologat pe autospeciala marca Dacia L. MCV, cu nr. de înmatriculare MAI_ pe conducătorul auto M. E. M., în timp ce conducea autoutilitara marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 pe raza . viteza de 82 km/h, depășind, astfel, cu 22 km/h (+22 km/h) limita de viteză legală de 60 km/h stabilită pe acel sector de către administratorul drumului.
Agentul de poliție rutieră a procedat Ia oprirea autoutilitarei în cauză, după care și-a declinat calitatea și i-a comunicat conducătorului auto motivul pentru care a fost oprit, solicitându-i să-i înmâneze documentele personale și ale autoturismului, ocazie cu care a fost identificat conducătorul auto în persoana lui M. E.-M. din ., jud. Suceava, posesor al CI. ., nr._, CNP_.
După ce i s-au comunicat contravențiile săvârșite, agentul de poliție rutieră a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție . nr._ pentru încălcarea prevederilor privind depășirea vitezei admise pe sectorul de drum cu peste 21 km/h, faptă prev. de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 R și ped. de art. 108 alin. 1, lit. „b", pct. 2 din O.U.G. 195/2002 R.
De asemenea, i s-a adus la cunoștința contravenientului faptul că poate plăti jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore, respectiv suma de 170 RON și că poate face plângere împotriva procesului verbal, pe care o va depune la Judecătoria Suceava.
După întocmirea procesului verbal, agentul de poliție rutieră i-a adus la cunoștință numitului M. E.-M. cele consemnate, iar acesta, după ce a citit cele menționate în cuprinsul procesului verbal, a declarat că „Consider că am circulat cu viteză legală", după care a refuzat să semneze de luare la cunoștință.
La întocmirea procesului verbal agentul de poliție rutieră a menționat eronat că autoutilitara marca VW cu nr. de înmatriculare_ a fost înregistrată cu aparatul radar marca Autovision montat pe autospeciala de poliție cu nr. de înmatriculare MAI_, în realitate fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala de poliție cu nr. de înmatriculare MAI_. Acest lucru a fost posibil ca urmare a faptului că agenții de poliție rutieră lucrează în schimburi pe cele două autospeciale de poliție prevăzute cu cinemometru de control rutier (aparat radar), fiind o eroare materială care în opinia intimatei nu poate atrage nulitatea absolută a actului încheiat.
Referitor la motivațiile plângerii comunică următoarele:
1.Petentul menționează faptul că în momentul înregistrării se afla în afara localității, fapt care este cu ușurință contrazis de înregistrarea aparatului radar.
2.Conform normelor metodologice interne, agentului rutier nu îi este permis să prezinte contravenienților înregistrările radar, acestea fiind puse doar la solicitarea scrisă instanței de judecată.
3.In procesul verbal întocmit nu este menționat nici un martor care să ateste că petentul M. E.-M. refuză să semneze deoarece la fața locului nu au fost identificați martori, iar contravenția a fost înregistrată cu aparatul radar.
Menționează faptul că la captura foto nu s-a putut surprinde pe programul calculatorului viteza de 82 km/h ci doar 81 km/h, viteza cu care a fost înregistrat petentul putând fi vizualizată pe înregistrarea video.
Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 23.03.2014 de către agent șef P. M. din cadrul Poliției mun. Suceava - Biroul Rutier, îndeplinește toate condițiile de fond și formă, impuse de art. 16 alin. 6 din O.U.G. nr. 2 din 12.07.2001 cu modificările ulterioare, considerând că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale.
Mai arată intimata că petentul nu a făcut până în prezent proba contrarie a celor constatate și consemnate în procesul verbal de contravenție.
Anularea măsurilor dispuse ar determina crearea unui precedent nefavorabil cu efect asupra îndeplinirii atribuțiilor legale ce ne sunt stabilite conform art. 1 alin 2 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, în condițiile în care, după cum bine se știe, nerespectarea limitelor de viteză stabilite de administratorul drumului reprezintă una dintre principalele cauze a producerii de evenimente rutiere grave soldate cu victime sau pagube materiale însemnate.
Intimata având în vedere cele prezentate, a solicitat instantei de judecată să fie declinată, conform competentei teritoriale, plângerea contravențională, introdusă de petentul M. E.-M. către Judecătoria Suceava, competentă în soluționarea acesteia.
In dovedire a anexat copii ale materialului probator care a stat la baza aplicării sancțiunii contravenționale (f.20-34) si a solicitat judecarea plângerii si în lipsa reprezentantului său in instanță.
Potrivit art. 201 al.2 Cod pr. civilă întâmpinarea a fost comunicată petentei pentru formulare răspuns, obligație pe care aceasta nu a îndeplinit-o.
Ulterior, la data de 29.07.2014, petentul a formulat si depus la dosar completări la plângere la care a atașat înscrisuri (f. 48-52).
Susține că procesul verbal întocmit la data de 23.03.2014 este lovit de nulitate absoluta motivat si de următoarele aspecte:
Invocă în acest sens Norma de Metrologie Legala nr. 021-05 prevede la articolul 3.5.1 si susține că în fotografia depusa de către intimata, conține în partea stânga sus litera "T", despre care se susține ca reprezintă "Test" sau "Target" (ținta), adică aparatul își făcea autotestarea.
In acest sens a solicitat instanței să-i pună în vedere intimatului sa prezinte manualul cinemometrului-radar utilizat, pentru a se demonstra semnificația reala a literei T.
Menționează, de asemenea că în partea dreapta sus s-a înregistrat pe sensul de mers opus (respectiv autoturismul petentului) că circula cu o viteza de 64 km/h, nicidecum cu viteza de 81 km/h cum au reținut agenții de politie in procesul verbal de contravenție.
Sub un alt aspect, exista si o marja de eroare a aparatului radar, aceasta fiind chiar si de 4% uneori, ceea ce presupune ca, un aparat radar sa fie declarat corespunzător trebuie ca viteza indicata de aparat sa difere de cea efectiva/reala.
Practica judiciara arata faptul ca aparatele radar au o marja de eroare -plus/minus - cu aproximativ 5 km/h, iar în cazul radarelor mobile marja este mai mare.
De asemenea, petentul consideră că nu este procedural corect nici cazul in care radarul mobil este oprit dar mașina politiei sa deruleze (sa se afle in mișcare), iar radarul sa fie pornit în momentul în care s-a apropiat de el (aspect ce s-a petrecut în situația de față întrucât aparatul radar tocmai era pornit fiind afișata litera T |"TEST").
Conform normelor metrologice, aparatul radar deține o funcție de autotestare care se face in mod automat la fiecare pornire a aparatului, așadar,, atâta timp cat în partea stânga de jos a fotografiei apare litera „T" aparatul radar înseamnă că nu si-a finalizat autotestarea, iar măsurătorile nu pot reprezenta probe pentru aplicarea legislației rutiere.
Pentru aspectele mai sus invocate, solicitarea către instanța de judecata o face în baza următoarei norme legislative: „Paragraful 3.2.6. din norma de metrologie NML 021-05, aprobata prin ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 153/2007, prevede ca Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare…”.
Așadar, petentul consideră că. pe toata perioada de testare a aparatului, pozele efectuate nu au valoare probanta, pentru simplu fapt ca acest aparat încă își calibrează frecventele.
Obligația de a se menționa toate datele referitoare la omologarea si verificarea aparatelor radar este data de art. 109 din OUG nr. 195/2002 republicata, insa in practica, de cele multe ori, agentul constatator nu face mențiunea completa, ci doar: "a fost înregistrat de aparatul radar omologat si verificat metrologic", ceea ce constituie o grava omisiune, întrucât atât timp cat nu se menționează marca, tipul, . numărul aparatului radar.
Ori in situația de față „s-a menționat eronat ca autoutilitara marca VW cu număr de înmatriculare_ a fost înregistrat cu aparatul radar marca Autovision montat pe autospeciala de politie cu nr. de înmatriculare MAI_ în realitate fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala de politie cu nr. de înmatriculare MAI_”, astfel cum au menționat si intimații.
Petentul susține că fapta reținuta prin procesul verbal de contravenție nu exista, solicitând în principal anularea procesului verbal, întrucât asa cum a declarat la rubrica obiectiuni „a condus cu viteza legala" si în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment si radierea punctelor de amenda.
Cum rezulta si din planșa foto depusa de către intimata, se vede fara dubiu ca circula cu aproximativ 61 km/h (fara a se lua in considerare marja de eroare a aparatului radar, iar în momentul cand s-a efectuat prima fotografie era în vârful dealului, înainte de locul unde se afla si semnul rutier de începere a localității si de restricție la 60 km/h., unde de altfel circula regulamentar, în situația în care se va considera că mașina din prima fotografie este cea pe care o conducea, raportat la faptul ca nu se identifica nici numărul, nici culoarea, nici marca mașinii.
Ori la momentul în care am fost fotografiat a doua oara de către echipajul de politie aflat în mișcare, se poate observa în mod clar ca in mașina petentului era cel puțin o persoană, nu circula singur astfel cum au reținut organele de politie.
Astfel, petentul consideră ca sunt incidente și dispozițiile art. 19 din OUG 2/2001 .
In drept a invocat disp. art. 204 Cod pr. civilă.
Prin sentința civilă nr. 1712 din 17 septembrie 2014, Judecătoria Fălticeni a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Gura Humorului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 24 octombrie 2014, sub nr._ .
Instanța, la termenul de astăzi, în temeiul art. 260 alin.1 Noul C.p.c. a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei, iar pentru petent a respins proba cu martori ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 23.03.2014, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei, aplicându-i-se și 4 puncte penalizare, constatându-se că în data respectivă, ora 17.55, în timp ce conducea autoutilitara marca VW cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2, pe raza comunei Dănila, a fost înregistrat de către aparatul radar (cinemometru de control rutier) tip AUTOVISION, montat pe autospeciala marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI_, rulând cu viteza de 82 km/h, depășind, astfel, cu 22 km/h (+22 km/h) limita de viteză legală de 60 km/h stabilită pe acel sector de drum de către administratorul drumului, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către contravenient, dar au fost consemnate obiecțiunile sale, respectiv „consider că am circulat cu viteza legală”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 19.02.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Raportat la criticile petentului referitoare la legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța reține că se invocă faptul că petentul a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, condiții în care devin aplicabile disp. art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.”
Însă, potrivit art. 17 din actul normativ menționat, această dispoziție nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute a procesului verbal de contravenție, motiv pentru care petentul avea obligația să facă dovada existenței unei vătămări produsă de lipsa semnăturii unui martor.
Ori, în condițiile în care nu se invocă o astfel de vătămare care să ducă la anularea procesului verbal, ci, dimpotrivă, reținând că petentul a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, obiecțiuni consemnate în procesul verbal de contravenție, identice cu cele reluate prin prezenta plângere contravențională, instanța va aprecia procesul verbal de contravenție contestat ca fiind legal încheiat.
Cât privește temeinicia, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Instanța reține că petentul nu a înțeles să conteste temeinicia procesului verbal și faptul că aspectele menționate în procesul verbal sunt confirmate în raportul agentului constatator.
Având în vedere că petentul a condus autoturismul cu o viteză de 82 km/h în localitatea Dănila, fapt ce rezultă din probele administrate în cauză, și având în vedere și faptul că în cauză nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că forța probantă a procesului verbal . nr._ din 23.03.2014 nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Instanța urmează a avea în vedere că susținerile petentului referitoare la simbolurile aparatului cinemometru sunt contrazise de documentația tehnică depusă la dosarul cauzei.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța reține că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Astfel, în ceea ce privește fapta constând în depășirea vitezei regulamentare de circulație, se impune a fi avut în vedere faptul că pericolul social este unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice.
Instanța reține, de asemenea, viteza cu care petentul a depășit limita legală, 22 km/h.
Un aspect important pe care instanța îl reține cu privire la individualizarea sancțiunii este și atitudinea petentului față de fapta comisă, acesta nerealizând nici la momentul judecării plângerii asupra importanței respectării normelor privind reglementarea vitezei de circulație pe drumurile publice.
Instanța va menține, pe cale de consecință, sancțiunile aplicate de către agentul constatator ca fiind legale și proporționale cu pericolul concret al faptei petentului.
Prin urmare, dat fiind cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea formulată de către petentul M. E. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 23.03.2014, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. E. M., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Suceava, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 23.03.2014 de I.P.J. Suceava.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.01.2015.
Președinte, Grefier,
Red. BC/DM
4 ex. 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 262/2015. Judecătoria SUCEAVA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 237/2015. Judecătoria... → |
|---|
