Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1152/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1152/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1152/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 1152
Ședința camerei de consiliu din data de 26 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - B. L. M.
Grefier - S. E. C.
La ordine se află judecarea cauzei civile având ca obiect „cerere de valoare redusă”, formulată de reclamanta F. L. S.A. Verești în contradictoriu cu pârâta D. M..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată:
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă verifică competența de soluționare a prezentei cereri, din oficiu, și constată în concordanță cu prevederile art. 1027 Cod procedură civilă raportat la art. 107 Cod procedură civilă, că este competentă general, material și teritorial să judece pricina supusă judecății.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă estimează durata cercetării procesului, apreciind că la prezentul termen cauza poate fi soluționată.
În baza art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, considerând proba cu înscrisuri pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei instanța o încuviințează pentru reclamantă.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată potrivit art. 244 Cod procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța trece la dezbaterea fondului cauzei și potrivit art. 394 Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 29.10.2014, sub nr._, reclamanta S.C. F. L. S.A. Suceava a chemat în judecată pe pârâta D. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să o oblige pe aceasta la plata sumei de 3.670 lei, reprezentând debit restant, precum și la plata dobânzii contractuale în cuantum de 0.2% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat, la data de 05.06.2012, contractul de vânzare pentru distribuția cu amănuntul a buteliilor proprietatea F. L. nr. 1316, obiectul contractului fiind vânzarea de către F. către Distribuitor de gaz petrolier lichefiat – GPL și revânzarea de butelii de către distribuitor către populație.
A precizat reclamanta că, în baza acestor raporturi contractuale, a trimis în custodie către punctul de vânzare din Vânători, respectiv distribuitorul de acolo, pârâta D. M., 20 butelii fără gardă, 20 încărcături GPL, 1 rastel și 1 stingător.
De asemenea, reclamanta a arătat că pârâta avea obligația să primească de la clienți contravaloarea produsului vândut și să o achite furnizorului pe măsura vânzărilor, în momentul următoarei livrări de încărcături GPL. Întrucât vânzările erau aproape nule, conducerea unității a decis desființarea punctului de vânzare, în momentul desființării revânzătorul rămânând să plătească suma aferentă a 10 butelii ambalaj în valoare de 1500 lei, 10 buc. încărcătură butelii GPL în valoare de 520 lei, 1 rastel în valoare de 1500 lei și un stingător în valoare de 150 de lei.
În drept, au fost invocate disp. art. 1270 C.civ..
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri (filele 17-25).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei.
Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
La data de 05.06.2012, între reclamanta S.C. F. L. S.A. și pârâta D. M., în calitate de distribuitor, s-a încheiat contractul nr. 1316 având ca obiect vânzarea de către F. L. către distribuitor de gaz petrolier lichefiat îmbuteliat în butelie de aragaz proprietate F. L. și revânzarea de butelii de către distribuitor către populație - consumatorii finali, prin centrele sale de vânzare (f. 17-20).
Conform dispozițiilor art. 3.2.1 din contract, pârâta avea obligația de a achita către F. L. contravaloarea încărcăturii de GPL conținută într-o butelie, șoferului camionului de livrare, în baza procesului – verbal de predare/primire, la fiecare livrare, în numerar, când se constata numărul încărcăturilor de aragaz vândute (numărul de ambalaje goale aflate în rastel), cu excepția primei livrări emise către distribuitor, reprezentând stoc de lucru gaz, care se va plăti de către distribuitor în momentul terminării contractului. De asemenea, potrivit art. 5.4, pârâtei îi revenea obligația de a returna, la încheierea contractului, toate buteliile furnizate de F. L. enumerate în Anexa 1.
În cursul desfășurării raporturilor contractuale, reclamanta a trimis către punctul de vânzare din oraș B., jud. Maramureș, mai multe produse, așa cum rezultă din anexa 1 la contractul nr. 1316/05.06.2012 și dovada de livrare nr._/17.02.2014 (f. 21-24) și, întrucât s-a stabilit desființarea punctului de vânzare, s-a procedat la recuperarea stocului și a materialelor primite de către pârâtă, conform dispozițiilor contractuale (f. 25).
Potrivit procesului verbal din data de 16.06.2014, reclamanta a solicitat predarea de către pârâtă a bunurilor livrate în temeiul colaborării contractuale, în schimb aceasta nu a predat bunurile solicitate, respectiv: 10 buc. butelii ambalaj, 10 buc. încărcătură GPL, 1 rastel și 1 stingător, valoarea prejudiciului fiind de 3670 lei.
În drept, față de data încheierii contractului nr. 1316 – 05.06.2012, instanța consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1270 din Codul civil care consacră principiul forței obligatorii a contractului, respectiv „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, precum și dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, în materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de către instanță la executarea obligațiilor contractuale asumate ori de câte ori creditorul va face dovada îndeplinirii obligației sale iar debitorul nu va face proba executării obligațiilor asumate prin contract.
În cauză, reclamanta a făcut dovada existenței creanței prin contractul nr. 1316/05.06.2012 coroborat cu anexele 1 și 2 la acest contract, procesul - verbal de predare primire bunuri și fișa de livrare din 17.02.2014 (f.17-24). Instanța reține, de asemenea, că pârâta nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată, deși conform regulilor expuse anterior, îi incumba sarcina acestei probe.
Față de cele reținute anterior și având în vedere dispozițiile art. 1350, 1548 C.civ., instanța constată întemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata debitului în cuantum de 3670 lei.
În ceea ce privește creanța accesorie celei principale, respectiv penalitățile pentru întârzierea la executarea obligației principale, instanța reține că prin dispozițiile contractuale - art. 3.1.2 – s-a stabilit obligația de plată a unei penalități de întârziere de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere raportată la suma de plată. În schimb, instanța constată că această obligație a fost stabilită exclusiv în sarcina distribuitorului persoană juridică iar nu și a distribuitorului persoană fizică astfel cum este cazul în speță.
Ca atare, dat fiind faptul că părțile nu au convenit, contractual, obligația de plată a penalităților de întârziere și în sarcina distribuitorului persoană fizică, instanța nu va acorda penalitățile de întârziere în cuantum de 0,2 % solicitate prin cererea introductivă.
În temeiul art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 725 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. F. L. SA, C.U.I. RO_, cu sediul procesul ales în mun. Suceava, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâta D. M., CNP_, cu domiciliul în mun. Cluj N., ., ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3670 lei cu titlu de despăgubiri și a sumei de 725 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.L.M.
Tehnored. S.E.C.
4 ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1151/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1157/2015.... → |
|---|
