Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 956/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 956/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 956/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 956
Ședința camerei de consiliu din data de 18.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. G. A.
Grefier: B. G.
La ordine, judecarea cererii de valoare redusă formulată reclamanta S.C. R. & R. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. B. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă (poziția 4), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., art. 1027 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ., este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În baza art. 238 C.proc.civ., instanța estimează durata procesului la o lună.
Instanța, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ. și art. 1029 alin. 9 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Instanța constată că pârâta nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de încuviințat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă (filele 3-5) înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 26.11.2014, reclamanta S.C. R. & R. S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. B. S.R.L. la plata sumei de 198,82 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate din perioada 18.10._13, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, calculate la de la data de 01.12.2013 pentru factura nr._, de la data de 01.01.2014 pentru factura nr._, respectiv de al data de 01.02.2014 pentru factura nr._, până la plata efectivă a debitului. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de furnizor de servicii, a furnizat pârâtei, în calitate de consumator, serviciul de internet și telefonie fixă, conform contractului de furnizare servicii nr._ din data de 24.01.2013, însă pârâta nu s-a conformat obligației de a plăti la scadență facturile.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 8-101).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, potrivit chitanței . nr._ din data de 19.11.2014 (fila 7).
Pârâta nu a depus întâmpinare.
La termenul din data de 18.02.2015, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art. 1025 C.proc.civ.
Potrivit art. 1025 C.proc.civ., această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile sau cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar debitul principal solicitat prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 198,82 lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 C.proc.civ.
În fapt, între reclamanta S.C. R.&R. S.A. și pârâta S.C. B. B. S.R.L. s-a încheiat la data de 24.01.2013 contractul de furnizare servicii nr._ (filele 10-24), prin care reclamanta s-a obligat la furnizarea serviciilor de internet către pârâtă. Prin contractul încheiat, reclamanta s-a obligat la prestarea serviciilor de comunicații electronice integrate, respectiv serviciul de acces la Internet și serviciul de telefonie, astfel cum rezultă din art. 1 pct. 1 din contract iar, în contrapartidă, pârâta s-a obligat la plata contravalorii abonamentului aferent fiecărei luni până la sfârșitul lunii respective, potrivit art. 3 pct. 6 din contract. De asemenea, art. 3 pct. 7 prevede că penalitățile de întârziere în cuantum de 0,20% pe zi se percep în caz de neachitare a facturii, calculată asupra sumei scadente și neplătite.
În temeiul prevederilor contractuale menționate, între 18.10.2013 și 18.12.2013 au fost emise o . facturi de către reclamantă (filele 45-50).
În drept, cu privire la legea aplicabilă, instanța reține că situația juridică supusă judecății intră sub incidența dispozițiilor Codului civil din 1864 (în continuare C.civ.), în vigoare la momentul încheierii contractului de prestări servicii (24.01.2013), având în vedere că art. 5 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că dispozițiile noului cod civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., iar potrivit art. 102, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Potrivit art. 969 C.civ., contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. În plus, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
De asemenea, dispozițiile art. 1073 C.civ. prevăd dreptul creditorului de a dobândi îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către debitor prin contract.
Instanța reține că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract însușit de ambele părți prin semnătură. Pe cale de consecință, părțile s-au obligat la îndeplinirea sarcinilor ce rezultă din contract. În acest sens, în baza contratului au fost emise facturile_/18.10.2013 în cuantum de 66,23 lei (fila 45),_/19.11.2013 în cuantum de 66,16 lei (fila 47) și_/18.12.2013 în cuantum de 66,43 lei (fila 49), toate fiind depuse la dosarul cauzei.
Instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței convenției (prin contractul și facturile emise), moment din care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea pârâtei. Această prezumție poate fi răsturnată prin proba actului juridic al plății, a unui alt mod de stingere a obligațiilor sau a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
Sub aspectul cuantumului sumei la care poate fi obligat pârâta, instanța reține că, prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada pretenției sale. Astfel, cu facturile fiscale depuse la dosar reclamanta a probat în totalitate debitul principal în cuantum de 198,82 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate. De asemenea, creanța este certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei rezultă neîndoielnic din contract, constă în plata unei sume de bani determinate și este scadentă prin raportare la dispozițiile contractului.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite capătul principal de cerere, urmând a o obliga pe pârâtă la plata sumei de 198,82 lei, reprezentând debit principal.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța apreciază că aceste pretenții sunt întemeiate.
Instanța mai reține și faptul că pârâta datorează o sumă de bani cu titlul de obligație de contractuală, operând principiul reparării integrale a prejudiciului conform art. 1084 C.civ. care stipulează că daunele-interese cuprind atât pierderea suferită cât și beneficiul de care a fost lipsit.
Art. 3 pct. 7 prevede că penalitățile de întârziere în cuantum de 0,20 % pe zi se percep în caz de neachitare a facturii la termen. De asemenea, reclamanta a depus la dosarul cauzei calculul sumelor datorate (fila 9). Instanța reține că reclamanta este îndreptățită la obținerea penalităților de întârziere în considerarea art. 3 pct. 7 din convenția părților, care stipulează obligația consumatorului de a plăti penalități de întârziere în cuantum 0,20 % pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței înscrise pe facturi până la data plății efective. Astfel, în cuprinsul tabelului (fila 9) se specifică faptul că pentru factura nr._/18.10.2013 data de la care curg penalitățile este 01.12.2013, pentru factura nr._/19.11.2013 data de la care curg penalitățile este 01.01.2014 iar pentru factura nr._/18.12.2013 data de la care curg penalitățile este 01.02.2014.
Având în vedere considerentele ce preced și modul de soluționare a capătului principal de cerere, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, calculate la de la data de 01.12.2013 pentru factura nr._, de la data de 01.01.2014 pentru factura nr._, respectiv de al data de 01.02.2014 pentru factura nr._, până la plata efectivă a debitului.
În temeiul art. 1031 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere că reclamanta a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru prin chitanța nr._ din data de 19.11.2014 (fila 7), instanța urmează a o obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R.&R. S.A., cu sediul procesual ales în Iași, ..63, jud. Iași, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1994, CUI_, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. B. S.R.L., cu sediul în mun. Suceava, M. V., nr.26A, ., ., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 198,82 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate din perioada 18.10._13, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, calculate la de la data de 01.12.2013 pentru factura nr._, de la data de 01.01.2014 pentru factura nr._, respectiv de al data de 01.02.2014 pentru factura nr._, până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Dată în ședința camerei de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.12.2014.
Președinte,Grefier,
Red. N.G.A.
Tehn. B.G. 25.02.2015
4ex./
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 955/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 998/2015. Judecătoria... → |
|---|
