Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4873/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4873/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 4873/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă
R.
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4873
Ședința camerei de consiliu din data de 19.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C.
GREFIER: O. D.
La ordine se află pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta V. R. SA în contradictoriu cu pârâtul S. M..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16 octombrie 2015, și apoi pentru data de astăzi 19 octombrie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 14.07.2015, reclamanta V. R. S.A a chemat în judecată pe pârâtul S. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să îl oblige pe acesta la plata sumei de 1100,85 lei, reprezentând preț al serviciilor de telefonie prestate și neachitate, 1454,49 lei – despăgubiri egale cu valoarea prejudiciului cauzat, ca urmare a rezilierii contractului survenite înainte de termen, pentru fiecare cartelă S. dezactivată/Serviciu dezactivat; 332,99 lei –penalități de întârziere de 0,5 % zi întârziere, calculate asupra valorii totale a serviciilor prestate și neachitate, 1128,37 lei - penalități de întârziere de 0,5% zi întârziere, calculate în continuare de la data scadenței ultimei facturi emise, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului încheiat între V. R. SA și pârât, au fost emise și facturile atașate cererii de chemare în judecată, facturi pe care a fost menționată și data scadentă și care i-au fost opozabile pârâtului.
În conformitate cu contractul încheiat între părți, pârâtul avea obligația de achita factura emisă de V. R. SA, potrivit punctului 5.5 din Termenii și Condițiile Generale pentru Persoanele Fizice- Consumatori, în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii (data emiterii facturilor și și termenul de scadență fiind înscrise pe factură), iar potrivit punctului 6 din același act „pentru facturile neplătite în termen, Clientul va plăti penalități de întârziere în decontare de 0,5% /zi, cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume.
De asemenea, în conformitate cu același contract, potrivit punctului 9,2 din Termenii și Condițiile Generale pentru Persoanele Fizice- Consumatori, V. R. SA a fost îndreptățită să înceteze contractul în condițiile în care debitorul nu își respectă obligația de plată a facturilor sau a căror alte obligații prevăzute în contract. În situația în care rezilierea a avut loc înainte de expirarea perioadei minime contractuale, clientul va datora V. R. SA despăgubiri în valoare egală cu valoarea prejudiciului cauzat.
Ca urmare a neîndeplinirii de către pârât a obligației corelative de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de V. R. SA ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către acesta a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat vreo obiecție cu privire la obligația de plată a debitului restant sau a convorbirilor efectuate, V. R. SA a procedat la rezilierea contractului încheiat între părți și la aplicarea prevederilor contractuale.
Reclamanta a arătat că despăgubirile datorate în situația rezilierii înainte de expirarea perioadei minime contractuale, reprezintă o justă despăgubire datorată creditorului de către pârât, deoarece V. R. SA s-a obligat să presteze pachetul de servii de comunicații electronice, conform ofertei detaliată în contract, iar pârâtul s-a obligat să păstreze respectivul pachet de servicii pe toată perioada stabilită în contract. Perioada contractuală agreată de părți în contract reprezintă o contraprestație pentru beneficiile acordate pârâtului la contractarea serviciilor de comunicații electronice. Deoarece perioada contractuală stabilită a reprezentat un element semnificativ pentru încheierea acestuia, părțile au agreat, fără echivoc, ca nerespectarea acesteia va genera societății V. R. SA un prejudiciu în valoare totală de 1454,49 RON, așa cum a fost detaliat în factura în care acesta a fost evidențiat.
Contractul încheiat între V. R. SA și pârât, respectă prevederile legale în vigoare, conținând informații clare cu privire la serviciile și beneficiile oferite, procedura de acordare și modul de calcul al taxelor de reziliere, termenii și condițiile contractuale standard, durata contractuală minimă, condițiile de încetare a contractului.
Reclamanta a mai arătat că potrivit art. 1516 alin.1 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar conform art.1535 alin. 1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadența până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsa, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mia mic.
Reclamanta a solicitat să se facă aplicarea art. 1031 Cod procedură civilă și să emită o hotărâre prin care să oblige debitorul S. M. la plata sumei ce face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv la suma de 4016,7 RON, către V. R. SA.
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat, la data de 16.08.2012, contractul de furnizare a unor servicii de telefonie mobilă . nr._, modificat la data de 21.05.2014 (f. 14-20 ds, f.27) precum și la data de 06.08.2014, contractul de furnizare a unor servicii de telefonie mobilă . nr._ (f. 36-40).
Potrivit art. 4 din contracte, pârâtului, în calitate de consumator, îi revenea obligația corelativă de a achita, în integralitate și la termen, prețul serviciilor cuprins în facturile emise de furnizor. Potrivit aceluiași art. 4 din contracte, facturile trebuie achitate în termen de 14 zile de la data emiterii facturii, în caz contrar aplicându-se penalități de întârziere conform TCG.
În derularea relațiilor comerciale, creditoarea a emis facturile fiscale . nr._/23.08.2014, . nr._/23.09.2014, ._/23.10.2014 și ._/23.11.2014 (f. 54-57 ds.).
În drept, instanța constată că în cauză este aplicabil principiul forței obligatorii a contractului, respectiv „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
Astfel, în materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de către instanță la executarea obligațiilor contractuale asumate, ori de câte ori creditorul va face dovada îndeplinirii obligației sale, iar debitorul nu va face proba executării obligațiilor asumate prin contract.
Instanța reține că raportul juridic dintre părți are la bază contractele de furnizare servicii de comunicații electronice nr._ și nr._, în baza cărora, au fost emise facturile fiscale depuse la dosar. Conform probelor administrate în prezenta cauză, respectiv contractele de furnizare servicii de comunicații electronice, facturile fiscale și extrasul de cont (f.50-51), reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtului de a plăti suma pretinsă, de 1100,85 lei, în schimb acesta nu a făcut dovada plății debitului restant deși îi incumba sarcina probei. În acest sens, instanța are în vedere și faptul că pârâtul nu a depus la dosarul cauzei formularul trei comunicat de către instanță și nici nu a formulat apărări cu privire la pretențiile invocate de către reclamantă și în plus, în fața instanței de judecată, la termenul din data de 09.10.2015, acesta nici nu a contestat debitul solicitat.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța constată că, potrivit contractului încheiat între părți, termenul de plată este de maxim 14 zile de la data emiterii facturii, în cazul depășirii acestui termen aplicându-se penalități de întârziere „conform TCG”.
Față de acestea, instanța constată că, prin acțiunea principală reclamanta a indicat și a calculat penalități de întârziere într-un cuantum de 0,5%/zi, solicitând astfel obligarea pârâtului la plata sumei de 332,99 lei penalități calculate asupra valorii totale a serviciilor neachitate și evidențiate în cuprinsul fiecărei facturi precum și suma de 1128,37 lei penalități, calculate în continuare de la data scadenței ultimei facturi emise.
Instanța constată că reclamanta a depus la dosar, partea de contract cuprinzând „Termenii și Condițiile Generale („TCG”) iar potrivit art. 6.1, pentru facturile neplătite la termen clientul va plăti penalitățile de întârziere în cuantum de 0,5%/zi, cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume.
Instanța reține că în ceea ce privește suma de 332,99 lei penalități calculate asupra valorii totale a serviciilor neachitate, instanța reține contrar celor susținute de reclamantă, că acestea nu au fost evidențiate în cuprinsul fiecărei facturi, astfel cum rezultă din analiza facturilor atașate la dosar (f. 54-57). În plus, atât cu privire la suma de 332,99 lei cât și cu privire la suma de 1128,37 lei solicitată cu titlu de penalități calculate de la data scadenței ultimei facturi emise, reclamanta nu a făcut dovada asupra modului de calcul al sumelor evidențiate cu titlu de penalități de întârziere, atât sub aspectul sumelor la care s-au aplicat cât și sub aspectul perioadei pentru care s-au calculat, acestea nefiind în mod cert determinate, astfel încât urmează a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, despăgubiri egale cu valoarea prejudiciului cauzat, ca urmare a rezilierii contractului survenite înainte de termen, pentru fiecare cartelă S. dezactivată, în cuantum de 1454,49 lei.
Conform art. 5 din ambele contracte, contractul încetează la cererea clientului printr-o notificare adresată în scris către V. cu cel puțin 30 de zile înainte de data la care se dorește încetarea contractului. Clientul se obligă să plătească toate datoriile scadente și o despăgubire în cazul încetării contractului înainte de expirarea duratei minime contractuale stabilite în CCP partea I și TCG. În cazul în care durata minimă a expirat, încetarea contractului se poate face și fără a mai fi nevoie de notificare adresată în scris către V..
Astfel cum reiese din clauzele contractuale principale – partea I, perioada minimă obligatorie este de 24 luni, contractele ajungând la termen la data de 21.05.2016 și 06.08.2016.
Analizând dacă a operat rezilierea convențională între părți, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada încetării premature a contractului, din culpa pârâtului, conform art. 5.1, în condițiile în care nu a făcut dovada transmiterii notificării prealabile scrise către V. ori a vreunei solicitări din partea pârâtului în baza căreia putea opera încetarea contractului, deși îi revenea această obligație conform art. 249 C.pr.civ. (cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească). În același sens, instanța reține și dispozițiile art. 9.2 din TCG, potrivit cărora V. poate înceta prezentul contract din motive imputabile clientului cu o notificare scrisă adresată cu 15 zile înainte de data încetării, în următoarele cazuri: (1) clientul nu-și respectă în mod repetat obligația de plată a sumelor datorate.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 5.1. din clauzele contractuale ce fac parte integrantă din contract și care ce au fost însușite de debitor, instanța reține că acordul de voință al părților, materializat prin contractul de la dosar, nu a încetat.
Or, atâta timp cât nu s-a făcut dovada încetării premature a contractului, nu se pot cere despăgubirile reprezentând taxa de reziliere prevăzută în contracte (oferta promoțională). Prin urmare, instanța va respinge și aceste pretenții, ca neîntemeiate.
În consecință, față de considerentele reținute anterior, instanța va admite, în parte, acțiunea și va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1100,85 lei reprezentând servicii prestate și neachitate.
De asemenea, în temeiul disp. art. 453 alin. 1 și următoarele Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata sumei 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor care au fost admise în cuantum de 1100,85 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea de valoare redusă formulată de reclamanta V. R. SA, cu sediul în procesual ales în București, ..10 A, Clădirea C3, etaj 7, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul S. M., CNP_, domiciliat în ., oraș Salcea, jud. Suceava.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1100,85 lei reprezentând servicii prestate și neachitate.
Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1461,36 lei cu titlu de penalități întârziere și sumei de 1454,49 lei cu titlu de despăgubiri.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10.2015.
Președinte, Grefier,
M. C. O. D.
Red: M.C.
Tehn. O.D.
4 ex./04.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4851/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4900/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
