Plângere contravenţională. Sentința nr. 4904/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4904/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 4904/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4904
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. A.
Grefier: F. A.
Pe rol, pronunțarea plângerii contravenționale formulată de petentul D. F. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.02.2015 de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 octombrie 2015 redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 20 octombrie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ în data de 17.02.2015 petentul D. F. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.02.2015 în care a solicitat anularea procesului verbal considerând acuzațiile agentului de poliție nefondate.
În fapt, petentul a arătat că în data de 11.02.2015 în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare VSA_19 în municipiul Suceava a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat că polița de asigurare RCA nu este valabilă.
Petentul a depus la dosar, în copie înscrisuri (5-14).
In drept, au fost invocate disp. OG 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 lei (f.12).
Intimatul a formulat întâmpinare în termen (f.31,32) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție contestat.
În motivare a arătat că la data de 11.02.2015, ora 19;00 petentul conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul Suceava și la controlul efectuat în trafic nun a putut face dovada încheierii unei asigurări obligatorie a autoturismului pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație. De asemenea s-a constat că nu avea asupra sa în timpul conducerii pe drumurile publice certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei, în baza art.56 din Legea nr. 136/1995, sancționat de art.64 din același act normativ și cu avertisment potrivit prev. art.17 pct.1 din HG 1391/2006, sancționat de art.101al.1, pct.18 din OUG 195/2002 RMC.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 11.02.2015, ora 19:00 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, în temeiul disp. art.64 pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 56 din Legea 136/1995, constând în aceea că în data de 11.02.2015 a condus pe . cu numărul de înmatriculare_, fără a fi asigurat pentru pagube produse terților prin accidente de circulație.
Totodată petentul a fost sancționat cu avertisment întrucât nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
În drept:
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că petentul s-a aflat la momentul încheierii procesului verbal contestat, semnându-l, iar din înscrisurile depuse de intimată la dosar rezultă că petentul nu avea asupra sa asigurarea de răspundere civilă auto pentru autovehiculul pe care îl conducea, cu nr. de înmatriculare_ .
Astfel, potrivit art. 64 din Legea nr. 136/1995 „încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.”
Art. 56 din același act normativ prevede că „persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate și neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expiră pe durata șederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale. Personalul poliției de frontieră nu va verifica documentele de asigurare pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene, pentru acestea numerele de înmatriculare fiind garanția asigurării. La . țară, personalul poliției de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare și va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului vehiculului înmatriculat/înregistrat în state terțe dovada plății primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu pot face dovada asigurării ori a plății acesteia vor fi obligate să încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule și să achite prima de asigurare la entitățile desemnate în acest sens de către asigurătorii care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform art. 5 alin. 1. Vehiculele înmatriculate/înregistrate în state terțe care intră pe teritoriul României de pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu vor fi supuse controlului privind documentele de asigurare, acest control putând fi efectuat numai prin sondaj.
În ceea ce privește polița de asigurare ./19/A19/PD nr._ emisă pentru autovehiculul în cauză, în poliță fiind înscrisă . șasiu, instanța constată că nu era valabilă. Astfel, această poliță avea o valabilitate de 1 an (06.02._16), iar întrucât era înmatriculată într-un alt stat, petentul putea încheia o poliță cu valabilitate maximă de 30 de zile, conform normei nr. 23/06.11.2014 a ASF.
Ca urmare, instanța constatând nevalabilitate poliței rca prezentate, la momentul controlului, agentului constatator, reține că petentul nu avea asigurare pentru autovehiculul cu nr._ .
Nu are importanță pentru reținerea contravenției motivația care a stat la baza acțiunii ilicite. Atâta timp cât petentul nu avea asigurarea de răspundere civilă auto valabilă, aceasta a încălcat dispozițiile legale.
Fiind vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Față de aceste aspecte, instanța constată că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de adevăr și temeinicie consemnată în procesul-verbal contestat.
Având în vedere că procesul-verbal analizat constituie un mijloc de probă și cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt descrisă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în sumă de 1000 lei pentru contravenția săvârșită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța constată că petentul a încheiat totuși o poliță de asigurare rca pentru autovehiculul în cauză, la un asigurator recunoscut, astfel încât culpa sa a constat doar în faptul că nu a fost diligent și să verifice dacă această poliță era valabilă. Totuși, instanța nu poate aprecia că petenul este într-o situație similară cu o persoană care nu a încheiat niciun fel de asigurare, apreciind astfel că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru contravenția săvârșită, pentru a realiza scopul punitiv al sancțiunii contravenționale.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea petentului și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul D. F., CNP_, domiciliat în municipiul Suceava, ., ., . cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..9, județul Suceava.
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul-verbal . nr._ din 11.02.2015 întocmit de către intimată, cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și că această hotărâre poate fi luată în considerare pentru caracterizarea periculozității sociale a acesteia, generând aplicarea unei sancțiuni mai severe în cazul săvârșirii unei noi fapte contravenționale.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.10.2015.
Președinte, Grefier,
A.A./A.F. 5 exp.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4900/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5326/2015.... → |
|---|
