Pretenţii. Sentința nr. 5000/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5000/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 5000/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5000
Ședința publică din data de 27 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. A.
Grefier: F. A.
Pe rol, pronunțarea acțiunii civile având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr.36 Suceava în contradictoriu cu pârâta B. A..
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2015 redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 27 octombrie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 21.08.2014 sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari nr.36 Suceava a chemat în judecată pe pârâta B. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe aceasta la plata sumei de 2.124,79 lei din care suma de 1.392,85 lei reprezentând debit cheltuieli comune restante și suma de 731,94 lei penalități de întârziere, aferente perioadei august_-mai 2014, precum și a penalităților până la achitarea în întregime a debitului.
În fapt, reclamanta a arătat că pârâta este beneficiara . municipiul Suceava, ..5, . beneficiat de serviciile asociației de proprietari conform statului acesteia și a tabelului anexat
Menționează reclamanta că s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă dar acest lucru nu a fost posibil, pârâta refuzând achitarea debitului și a penalităților.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 230/06.07.2007, decizia nr. 70/1999 a ANRE și art. 1350 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.4-82).
Legal citată, pârâta nu au formulat întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de acțiunea reclamantei.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Pârâta B. A. locuiește în imobilul-apartament situat în mun. Suceava, ..5, ., județul Suceava fiind membră a asociației de proprietari reclamante.
În această calitate, pârâtul are obligația de plată, în termenele legale, a cotei de contribuție din cheltuielile asociației de proprietari ce îi revin, cheltuieli compuse din: cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale; cheltuieli pe consumuri individuale; cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale; cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari; cheltuieli pe consumatori tehnici; cheltuieli de alta natură, iar în caz de întârziere la plata acestei contribuții, a unor penalități stabilite de asociația de proprietari.
În drept, cu privire la fondul cauzei, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.46 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și art.32 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În conformitate cu dispozițiile art.49 alin.2 din Legea nr.230/2007 și art.25 alin.1 din H.G. nr.1588/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Instanța reține că legitimarea procesuală activă a reclamantei în cadrul prezentei cauze este dată de dispozițiile art.50 din Legea nr.230/2007, care prevede că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. Față de aceste dispoziții instanța constată că, termenul de 90 de zile prevăzut pentru sesizarea instanței s-a împlinit, debitul solicitat datând din anii 2011-2014.
Verificând listele de plată depuse de reclamantă la dosarul cauzei, instanța constată că pârâtul este restant la asociația de proprietari cu suma de 1392,85 lei reprezentând cheltuieli comune pentru perioada august 2011 – mai 2014.
Prin urmare, reclamanta a făcut dovada existenței creanței reprezentând debit principal, a cărei creditoare este, conform dispozițiilor art.249 Cod procedură civilă, neexecutarea acesteia prezumându-se cât timp debitorul nu face dovada executării.
Având în vedere că pârâtul nu a dovedit că și-ar fi îndeplinit obligația de plată a debitului principal, deși a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul pe care îl ocupă, instanța constată că aceasta este în culpă pentru debitul restant.
Ca urmare, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.392,85 lei reprezentând cheltuieli comune pentru perioada august 2011 – mai 2014, este întemeiat, urmând a admite cererea sub acest aspect.
În ceea ce privește cererea referitoare la penalități de întârziere calculate pentru debitul principal din perioada august 2011 – mai 2014, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 249 Cod procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În cauză, instanța constată că reclamanta a înțeles să-și dovedească pretențiile vizând penalitățile de întârziere aplicate sumelor lunare de plată printr-un centralizator (f.4) în care a indicat restanța totală a pârâtului și suma reprezentând penalitatea aplicată, fără a indica individual pe fiecare lună ce sumă reprezintă cheltuială comună, data de la care a început și data la care s-a sfârșit calculul penalităților precum și procentajul de penalitate aplicată, neindicând astfel nici numărul de zile pentru care reclamanta a înțeles să aplice penalitățile.
De asemenea, instanța constată că reclamanta a înțeles să justifice calculul penalităților și prin mai multe înscrisuri, (f.49 - 82), în care, similar, a indicat doar penalitățile restante, luna de referință și totalul penalităților, fără a detalia, astfel cum instanța i-a pus în vedere prin încheierea din 18.11.2014, modul de calcul al penalităților. De asemenea, din aceste înscrisuri, instanța constată că pentru penalitățile calculate pentru perioade lunare din 2011, suma reprezentând penalități de întârziere este mai mare decât debitul lunar principal, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 49 alin.1 din Legea nr. 230/2007.
În ceea ce privește modalitatea în care reclamanta a înțeles să facă dovada penalităților de întârziere aplicate, instanța constată că înscrisurile menționate mai sus nu sunt lămuritoare, întrucât respectivele calcule aritmetice nu au la bază sume ce se regăsesc în listele de plată lunare, neputându-se verifica corectitudinea acestora, nefiind specificat procentul de aplicare al penalităților, această manieră de calcul putând conduce la eludarea dispozițiilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, care precizează în mod clar că penalitățile de întârziere nu trebuie să depășească debitul principal.
Ca urmare, instanța constată că detalierea privind calculul penalităților trebuie să se refere la debite principal lunare, iar nu la debite principale cumulate pe mai multe luni, pentru că altfel s-a ajunge în mod nelegal și contrar logicii juridice, de exemplu, la a calcula inclusiv termenul de prescripție pentru o perioadă mai mare de 3 ani, dacă raportarea nu s-ar face la fiecare debit lunar ci la ultimul debit cumulat.
Față de aceste considerente, instanța constată neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere pentru perioada august 2011 – mai 2014, urmând a respinge acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr.36 Suceava, CUI_, cu sediul în municipiul Suceava, ..7, . în contradictoriu cu pârâta B. A., domiciliată în municipiul Suceava, ..5, ., județul Suceava,
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.392,85 lei reprezentând cheltuieli comune pentru perioada august 2011 – mai 2014.
Respinge ca neîntemeiată cererea referitoare la penalități de întârziere calculate pentru debitele din perioada august 2011 – mai 2014.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.10.2015.
Președinte,Grefier,
A.A./A.F. 4 exp.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5026/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5073/2015. Judecătoria... → |
|---|
