Contestaţie la executare. Sentința nr. 3745/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3745/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 3745/2015
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3745
Ședința publică din data de 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. C.
Grefier: D. M.
La ordine, pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatorul B. L., în contradictoriu cu intimata B. E..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 26 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 9 iulie 2015 .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 martie 2015 sub numărul de dosar_, contestatorul B. L. în contradictoriu cu intimata B. E. a formulat contestație la executare, solicitând anularea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 10/2015 al B. J. C., constând în Somația emisă la data de 28.02.2015 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 20.02.2015; suspendarea executării silite inițiate în dosarul execuțional nr. 10/2015 al B. J. C., până la soluționarea contestației, în temeiul art. 718 alin. 4 pct. 1 Cod procedură civilă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că la 09.03.2015 i-au fost comunicate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 10/2015 al B. J. C., constând în Somația emisă la data de 28.02.2015, dar nu i s-a comunicat și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 20.02.2015.
A mai arătat că prin Somația emisă la data de 28.02.2015 de B. J. C. i s-a pus în vedere să se prezinte la sediul biroului executorului judecătoresc în data de 09.03.2015 pentru a achita suma de 98.168,23 lei, din care suma de 6240 lei reprezintă cheltuieli de executare, iar diferența ar fi debitul urmărit de către creditoarea-intimată, constând în diferența dintre contravaloarea bunurilor atribuite acesteia, de 9.939 lei, contravaloarea bunurilor proprii ale creditoarei de 5.858,40 lei, jumătate din contravaloarea garajului de 14.535,50 lei, jumătate din casă și anexe de 91.247,50 lei și sulta egalizatoare datorată de creditoarea-intimată, de 8.802,80 lei și dreptul de creanță al contestatorului. Totodată, a precizat contestatorul că prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 20.02.2015 s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de 6.240 lei, fără a i se fi comunicat acest act de executare.
A arătat contestatorul că înțelege să invoce nulitatea actelor de executare motivat de inexistența vreunei dispoziții în titlul executoriu, prin care să se fi instituit în sarcina sa obligația de plată a vreunor sume de bani către intimată.
Deși prin Somația emisă la data de 28.02.2015 i s-a adus la cunoștință că s-a declanșat executarea silită în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 4708/20.09.2013 a Judecătoriei Suceava și decizia civilă nr. 1047/04.11.2014 a Tribunalului Suceava (Dosar nr._/314/2010), a rugat să se constate că se urmărește recuperarea unei creanțe care nu este confirmată de un titlu executoriu.
A mai arătat că prin sentința civilă nr. 4708/20.09.2013 a Judecătoriei Suceava, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1047/04.11.2014 a Tribunalului Suceava, s-a dispus încetarea stării de proprietate codevălmașă între contestator și creditoarea-intimată, prin atribuirea în lotul acesteia a unor bunuri în valoare totală de 115.722,05 lei și în lotul contestatorului a unor bunuri în valoare totală de 98.115,45 lei; s-a constatat că contestatorul are un drept de creanță împotriva creditoarei-intimate din prezenta cauză în cuantum de 20.849,37 lei; s-a dispus obligarea creditoarei-intimate din prezenta cauză la plata sultei în valoare de 8.802,80 lei către contestator; s-a dispus obligarea contestatorului la predarea bunurilor proprii ale creditoarei-intimate și obligarea părților la predarea reciprocă a bunurilor.
Or, prin Somația emisă la data de 28.02.2015 emisă în dosarul execuțional nr. 10/2015 al B. J. C., i s-a pus în vedere contestatorului să achite o sumă de bani, în condițiile în care prin hotărârile judecătorești la care se face trimitere nu se prevede o astfel de obligație, ba din contră, în sarcina creditoarei-intimate este prevăzută obligația de plată a sultei compensatorii către contestator.
A menționat contestatorul că, în prezenta cauză, au fost emise acte de executare silită privind recuperarea unui debit fără a exista temei pentru urmărirea acestuia, neexistând o hotărâre judecătorească care să stabilească obligația sa de plată a unei sume de bani către intimată, titlurile executorii la care face trimitere creditoarea-intimată cuprinzând alte dispoziții, respectiv obligația contestatorului de a proceda la predarea unor bunuri mobile, sancțiunea care intervine, în acest context, fiind nulitatea executării silite, prevăzută de dispozițiile art. 703 Cod procedură civilă.
Față de lipsa titlului executoriu pentru debitul urmărit, contestatorul a înțeles să conteste caracterul cert și lichid al acestuia, în cuantum de 91.928,23 lei, reprezentând diferența dintre suma totală a cărei achitare i s-a pus în vedere prin Somația emisă la data de 28.02.2015, de 98.168,23 lei și suma reprezentând onorariu executor și cheltuieli de executare, în cuantum de 6.240 lei, dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă prevăzând că executarea silită nu se poate face decât în măsura în care creanța este certă, lichidă și exigibilă.
În speță, debitul urmărit, de 91.928,23 lei, nu este nici cert, nici lichid, pentru că nu se știe cum executorul judecătoresc, raportat la cuprinsul sentinței nr. 4708/20.09.2013 a Judecătoriei Suceava, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1047/04.11.2014 a Tribunalului Suceava (Dosar nr._/314/2010), a determinat existența și întinderea acestuia.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile de executare în cuantum de 6.240 lei, a arătat contestatorul că atâta vreme cât nu i s-a comunicat și încheierea prin care au fost stabilite acestea, își rezervă dreptul de a formula apărări după ce va lua la cunoștință de conținutul acesteia.
A menționat că nu au fost respectate dispozițiile art. 666 Cod procedură civilă, care prevăd că executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie după încheierea dată în condițiile art. 665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. De vreme ce nu i s-a comunicat încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, actele de executare vizând recuperarea acestor cheltuieli sunt nelegale.
Pe de altă parte, a arătat că suma de 6.240 lei i se pare exagerat de mare prin raportare la faptul că executarea silită a fost declanșată în mod nelegal, fără a se ține cont de dispozițiile cuprinse în titlul executoriu, instanța urmând a verifica dacă onorariul executorului judecătoresc stabilit pentru recuperarea unei creanțe care nu este datorată de către contestator se încadrează în prevederile Ordinului MJ nr. 2550/2006 privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2561/2012.
A mai arătat contestatorul nu este obligat să suporte cheltuielile de executare avansate în dosarul execuțional nr. 10/2015 al B. J. C., câtă vreme este dată reaua-credință a creditoarei-intimate în declanșarea executării silite, motivat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile cuprinse în titlul executoriu.
A menționat că principiul pe care legea îl consacră este cel al avansării cheltuielilor de către partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită și cum creditorul este cel care ia inițiativa declanșării executării silite și tot el este interesat în realizare, fiind firesc ca aceste cheltuieli de executare să fie avansate de către acesta.
A învederat faptul că în speță, deși există, aparent, o încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, nu s-a făcut dovada plății acestor cheltuieli, nefiind depuse chitanțe în acest sens.
Cât privește cererea de suspendare legală obligatorie întemeiată pe art. 718 alin. 4 pct. 1 Cod procedură civilă, a apreciat că, față de modalitatea în care au fost emise actele de executare contestate și de lipsa titlului executoriu, sunt date argumente juridice aparent valabile invocate în legătură cu nelegalitatea actelor de executare, situație de natură a-l prejudicia în mod vădit, deoarece, în măsura în care ar continua executarea inițiată împotriva sa, ar suferi grave prejudicii de natură patrimonială, în condițiile în care debitul urmărit nu are caracter cert și lichid.
A menționat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 718 alin. 4 pct. 1 Cod procedură civilă, suspendarea executării este obligatorie și cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și următoarele din codul de procedură civilă și ale art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire, contestatorul a depus la dosar, în copie conformă cu originalul, înscrisuri (filele 9 – 26 dosar ).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 și de 50 de lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării silite, potrivit art. 10 alin. 1 lit. b din OUG nr. 80/2013, filele 57 și 58 dosar.
La data de 09 aprilie 2015, intimata B. E. a formulat întâmpinare (fila 46 dosar), prin care a arătat că prin sentința civilă nr. 2726/11.05.1999 a Judecătoriei Suceava s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între ea și contestator, și că începând cu anul 1999 și până în anul 2014 s-a dezbătut problema partajului bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. Astfel, la data de 20.09.2013, Judecătoria Suceava a pronunțat sentința civilă nr. 4708, iar prin decizia civilă nr. 1047 din data de 04.11.2014 a Tribunalului Suceava s-a soluționat dosarul având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
A mai arătat intimata că nu a mai locuit în imobilul din . rămas în posesia și folosința fostului ei soț toate bunurile comune supuse partajării. Din acest motiv, a solicitat executorului judecătoresc să-i recupereze contravaloarea bunurilor din care a cerut să i se scadă sulta egalizatoare și dreptul de creanță a debitorului.
În dovedire, intimata a depus la dosar înscrisuri (filele 47-48).
Contestatorul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat, în temeiul prevederilor art. 258 din Codul de procedură civilă, pentru ambele părți.
La data 19.06.2015, a fost înaintat la dosar, în copie, dosarul de executare nr. 10/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc J. C..
Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
La termenul din 26 iunie 2015, instanța a luat act că contestatorul a renunțat la cererea de suspendare a executării silite.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4708 pronunțată de Judecătoria Suceava la data de 20.09.2013 în dosarul nr._/314/2010, instanța a dispus ieșirea părților din indiviziune și partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, formarea de loturi și atribuirea reclamantei pârâte B. E., intimata din prezenta cauză, a unui lot în valoare totală de_,55 de lei, atribuirea pârâtului reclamant B. L., contestatorul din prezenta cauză, a unui lot în valoare de_,45 de lei.
Totodată, instanța a obligat contestatorul B. L. să restituie intimatei o . bunuri proprii ale intimatei, iar aceasta din urmă a fost obligată la plata către contestator a unei sulte în valoare de 1535,55 de lei.
Prin decizia nr. 1047 pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 04.11.2014, instanța a schimbat în parte sentința civilă amintită reținându-se că părțile au dobândit în timpul căsătoriei și cota de 1/2 dintr-un garaj situat în mun. Suceava, . cotă fiind atribuită intimatei, iar sulta la care intimata a fost obligată să o plătească contestatorului a fost stabilită la valoarea de 8802,80 de lei.
Prin cererea adresată executorului judecătoresc, intimata solicită executarea silită împotriva contestatorului pentru suma de_,28 de lei.
În urma analizării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă mai sus arătată astfel cum a fost schimbată prin decizia amintită instanța constată acest titlu executoriu nu cuprinde nicio dispoziție prin care contestatorul să fie obligat la plata sumei pretinse de către intimată, executarea silită efectuându-se în mod ilegal și în lipsa unei dispoziții executorii de plată a vreunei sume de bani de către contestator intimatei.
Potrivit titlului executoriu, contestatorul are obligația de a preda anumite bunuri individualizate în sentința civilă mai sus arătată, bunuri proprii ale intimatei, iar intimata are obligația de plată către contestator a sumei de 8802,80 de lei datorată cu titlu de sultă.
Potrivit art. 632 cod procedură civilă, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Având în vedere că executarea silită pornită împotriva contestatorului nu are ca temei vreun titlu executoriu, iar hotărârea judecătorească definitivă invocată în cadrul executării silite nu cuprinde vreo dispoziție în sensul în care executorul judecătoresc a somat contestatorul, instanța, în temeiul art. 719 alin. 1 cod procedură civilă, va dispune anularea executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare înregistrat sub nr. 10/2015 pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc J. C..
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere soluția de admitere a contestației la executare, instanța va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 de lei la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Având în vedere că principiul disponibilității guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că nu se solicită de către contestator cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. L., CNP_, domiciliat în ., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat S. S. cu sediul în municipiul Suceava, .. 10, ., ., în contradictoriu cu intimata B. E., domiciliată în municipiul Suceava, .. 9, ., ..
Dispune anularea executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare înregistrat sub nr. 10/2015 pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc J. C..
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 de lei la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.07.2015.
Președinte, Grefier,
Red. BC/tehn. DM
4 ex./2015
| ← Restabilirea echilibrului contractual. Sentința nr. 3723/2015.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1444/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
