Contestaţie la executare. Sentința nr. 2076/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2076/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 2076/2015
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 2076
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - B. M. L.
Grefier - S. E. C.
Pe rol pronunțarea asupra cererii având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul M. C., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași.
Dosarul s-a judecat în ședința publică din data de 19 martie 2015, când instanța a reținut cauza spre soluționare și din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 2 aprilie 2015, apoi pentru astăzi, 16 aprilie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 19.08.2014 sub nr._, contestatorul M. C., în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea somației nr._/1/2014/_ din data de 30.07.2014 și a titlului executoriu nr._ din aceeași dată, prin care s-a stabilit că datorează cu titlu de contribuție asigurări sociale de sănătate, suma de 677 lei.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că nu mai lucrează din 2009, este pensionar, grav bolnav, iar singura sa sursă de venit este pensia de 409 lei.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 102,39 lei.
Prin precizări la acțiune depuse la data de 17.09.2014, contestatorul a arătat că solicită anularea titlului executoriu nr._/30.07.2014 din ds. de executare nr._/33/_ /_ și suspendarea executării până la soluționarea prezentei contestații.
De asemenea, contestatorul a indicat temeiul de drept al acțiunii formulate, respectiv disp. art. 172-173 C.pr.fisc..
Legal citate, intimatele nu au formulat întâmpinare și nu și-au delegat reprezentant legal în instanță pentru apărare.
Prin sentința nr. 6741 din 20.11.2014, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pe rolul Judecătoriei Suceava, cauza a fost înregistrată la data de 08.12.2014 sub același nr. de dosar.
La solicitarea instanței, intimatele au înaintat la dosar documentația care a stat la baza emiterii titlului executoriu_ din 30.07.2014 (f. 11-27).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, în cadrul dosarului de executare numărul_/33/_ /_, s-a emis pe numele contestatorului M. C. somația nr. 33/_ /_ din 30.07.2014 pentru suma de 677 lei reprezentând debit înscris în titlul executoriu nr._/30.07.2014, respectiv contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activ. independente (f. 7 ds. Tribunal).
Examinând titlul executoriu contestat în cauză și în virtutea căruia s-a început executarea silită împotriva contestatorului, nr._ din 30.07.2014 (f. 6 ds. Tribunal), instanța constată că la baza eliberării acestuia au stat următoarele decizii de calcul accesorii: nr._ din 31.05.2012, nr._ din 31.12.2012 și nr._/31.12.2013, respectiv doc. nr._ din data de 31.05.2012 (filele 14-18, 23, 26 ds.).
Potrivit art. 172 alin. 4 Cod procedură fiscală, contribuabilul poate formula contestație împotriva formelor de executare începute împotriva sa la instanța judecătorească competentă, și anume la judecătoria în a cărei rază teritorială se desfășoară executarea silită.
Pe calea prezentei acțiuni, contestatorul a criticat actele de executare efectuate împotriva sa în ds. nr._/33/_ /_ invocând, între altele, faptul că i-a fost comunicat doar titlul executoriu, fără alte decizii de impunere sau cereri premergătoare, el neînțelegând proveniența obligației de plată atât timp cât nu a mai lucrat din data de 14.12.2009.
Față de acestea, instanța reține că, potrivit art. 141 alin. 1 din OG 92/2003, executarea silită a creanțelor se efectuează în temeiul unui titlu executoriu. Potrivit aceleiași legislații specifice, executarea silită a creanțelor fiscale presupune, ca premisă esențială, existența unui titlu de creanță care să fi devenit titlu executoriu prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege, ceea ce nu s-a realizat însă în cauză.
Astfel, potrivit art. 110 din OG nr. 92/2003 titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. În cauza de față există titlu de creanță, respectiv deciziile de calcul accesorii nr._ din 31.05.2012, nr._ din 31.12.2012 și nr._/31.12.2013.
Potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau în alt mod prevăzut de lege. În acest sens, se impune a se face distincția juridică majoră între titlu de creanță și titlu executoriu. Astfel, dacă atât titlu de creanță cât și titlu executoriu constituie temeiul legal pentru colectarea creanțelor fiscale, deosebirea esențială dintre cele două documente justificative constă în faptul că unul din ele ( în speță, titlu de creanță ) se referă la creanțele fiscale care nu au ajuns la scadență prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege, iar celalalt ( în speță, titlul executoriu ), se referă tocmai la creanțele fiscale care au ajuns la scadență prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege, titlul executoriu fiind practic documentul specific de începere a procedurilor de executare silită.
În cauză însă, titlurile de creanță - deciziile de impunere - nu au devenit titluri executorii întrucât deciziile nu au fost comunicate în mod legal debitorului, anterior începerii procedurii de executare silită, astfel încât să curgă termenul de plată prevăzut de lege, abia la împlinirea căruia se putea vorbi de existența unui titlu executoriu.
Astfel, așa cum rezultă din documentația înaintată la dosar de către intimată, comunicarea uneia dintre deciziile de impunere către contestator (nr._ din 31.12.2012) s-a făcut prin publicitate (f. 22 ds.), decizia fiind doar afișate pe site-ul Ministerului Finanțelor – ANAF și la sediul AJFP Suceava, în cadrul unui anunț colectiv, aceasta fără ca intimata să încerce mai întâi a realiza o procedură de comunicare directă către debitor, potrivit art. 44 din OG nr. 92/2003 – prin prezentarea contribuabilului la sediu, prin remitere sub semnătură, prin poștă, prin fax, e-mail și abia ulterior, în măsura în care mijloacele de comunicare directă s-ar fi dovedit ineficiente sau imposibil de realizat, să procedeze la realizarea publicității.
În cauză, o comunicare directă către debitor s-a realizat la data de 15.11.2012, 22.10.2012 și respectiv 24.01.2014, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare atașată la dosar – filele 13,20, 25, însă aceste dovezi nu cuprind nicio mențiune cu privire la înscrisurile ce i-au fost înaintate contestatorului astfel încât să existe certitudinea comunicării deciziilor de impunere către debitor.
Este adevărat că art. 44 din OG nr. 92/2003 enumeră mai multe mijloace de comunicare și, în cele din urma și publicitatea ( prezentarea contribuabilului la sediu, prin remitere sub semnătură, prin poștă, prin fax, e-mail, publicitate ) fără a stabili în mod expres o ordine de prioritate între acestea. Nu mai puțin însă, această ordine de prioritate este una de la sine înțeleasă și ea decurge din necesitatea însăși de a respecta dreptul debitorului și de a nu face din executarea creanțelor fiscale o procedură formală ( din punct de vedere al drepturilor debitorului ) și abuzivă. Astfel, legat de această comunicare, debitorul are dreptul de a fi înștiințat, dreptul de a plăti benevol în afara unei proceduri de executare silită și evitând astfel costuri suplimentare, și, mai ales, dreptul de a contesta decizia respectivă la organul ierarhic superior și apoi la instanța de contencios administrativ ( conform art. 209 și 218 din OG 92/2003 ). Or, printr-o comunicare pur formală – prin afișarea formală la sediul creditoarei și pe site, nu se poate susține că au fost respectate atari drepturi.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 din OG 92/2003 prin decizia nr. 891/2010 și decizia 667/2009, a statuat că textul de lege este constituțional, însă el reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective, revenind instanței de judecată sarcina de a statua folosirea abuzivă a publicității în comunicarea actelor fiscale.
Ca urmare, instanța apreciază că în cauză nu s-a realizat o procedură de comunicare efectivă a deciziilor de impunere către debitor, că în acest mod deciziile de impunere nu au putut deveni titluri executorii – pentru că lipsind comunicarea, nu a început să curgă termenul prevăzut de lege la sfârșitul căruia decizia devenea prin efectul legii, titlu executoriu și, drept consecință, nu există, în mod juridic, un titlu executoriu. Ori, fără titlu executoriu, actele de executare nu sunt legale efectuate. Urmează, așadar, ca intimata - creditoare să refacă procedura de comunicare și să procedeze la executare numai după respectarea procedurilor.
În consecință, pentru toate aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va anula titlul executoriu nr._/30.07.2014 emis de intimată în ds. de executare nr._/33/_ /_.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite promovată de contestator, instanța reține că aceasta poate fi dispusă de instanța competentă „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită”, potrivit art. 719 alin.1 C.pr.civ.. Cum în prezenta cauză contestația la executare a fost soluționată, instanța urmează să respingă cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul M. C., CNP -_, domiciliat în .. Suceava, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în .. 26, jud. Iași.
Anulează titlul executoriu nr._/30.07.2014 emis de intimată în ds. de executare nr._/33/_ /_ Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.L.M.
Tehnored. S.E.C.
5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2074/2015. Judecătoria SUCEAVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2084/2015. Judecătoria... → |
|---|
