Fond funciar. Sentința nr. 606/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 606/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 606/2015
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 606
Ședința publică din 3 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. A.
Grefier: D. C. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamanții U. M. și B. D., în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Salcea, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și P. orașului Salcea – I. L., intervenientă fiind D. E..
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2015, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 27 ianuarie 2014 și, apoi, pentru astăzi, 3 februarie 2015.
După deliberare,
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.04.2013, sub nr. de dosar_, reclamanții U. M. și B. D., au chemat în judecată pe pârâtele C. Orășenească Salcea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate cele două comisii pârâte să îndeplinească obligațiile specifice privind punerea în posesie, emiterea documentației și în final eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 23 ari situată în intravilanul orașului Salcea la locul numit „La șosea” învecinată cu T. C., DN 29 Suceava – B., C. V., să fie obligat primarul orașului Salcea, domnul I. L., la plata sumei de 50 lei cu titlu de daune cominatorii pe zi întârziere începând cu data rămânerii definitive a sentinței de obligare emitere titlu, până la data eliberării efective a titlului de proprietate și obligarea celor două comisii în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că, după apariția legii 18/1991, numita U. M. alături de mătușa sa B. E., formulând cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2476/31.08.2005 pentru suprafața de 1,93 ha teren intravilan și extravilan Salcea. Parcelele de teren care au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, și pentru care s-a eliberat titlul de proprietate arătat mai sus, au aparținut defunctei C. Filomela, bunica sa, respectiv mama soției reclamantului B. D., sau soacra sa.
Au arătat reclamanții că, defuncta C. Filomela a avut în proprietate, înainte de colectivizare, mai multe parcele de teren prin care și suprafața de 0,72 ha la locul numit „La șosea”, așa cum se poate vedea și din cuprinsul copiei de pe registrul agricol. Cu toate acestea, la eliberarea titlului de proprietate arătat – 2476/31.08.2005 – li s-a reconstituit reclamantei U. M. și defunctei B. A. E., pentru .”, drept de proprietate doar pentru 0,49 ha – tarlaua (sola) 9, . drum exploatare la nord, C. V. și D. G. la sud și A. V. la vest.
Reclamantul B. D. a arătat că, își justifică calitatea procesuală activă dat fiind faptul că la data de 25 aprilie 2005 decedând defuncta sa mamă, B. E., s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 3/4 ian. 2006 eliberat de BNP I. L..
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. 64, 116 al. 1 din Legea 18/1991, art. 2 al. 1 din Legea 1/2000, art. 5 lit. i și 6 lit. f din H.G. nr. 890/2005.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar, în copii conforme cu originalul, următoarele documente: titlul nr. 2476/2005, registrul agricol privind terenurile pe care le-a avut în proprietate defuncta C. Filomela, certificatul de moștenitor nr. 3/4 ian. 2005 emis de BNP I. L. și cărțile de identitate (filele 3-7).
La solicitarea instanței, reclamanții au formulat la data de 29.04.2013, precizări, prin care au arătat că, își întemeiază capătul de cerere având ca obiect obligare emitere titlul pe dispozițiile art. 64 al. 1 teza a 2-a, art. 166 din legea 118/1991, art. 2 al. 1 din legea 1/2000 și art. 5 lit. I și art. 6 lit. f din H.G. nr. 890/2005.
De asemenea, au solicitat obligarea domnului primar al orașului Salcea, domnul I. L. la plata de daune cominatorii în baza art. 64 al. 2 din legea 18/1991, în baza art. 64 al. 2 din legea 18/1991, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 451 al. 1 Noul cod de procedură civilă.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar, în copii conforme cu originalul, următoarele documente: registrul agricol, titlul nr. 2476/31 august 2005 și certificatul de moștenitor nr. 3/4 ian. 2006 emis de BNP I. L. (filele 15-17).
Legal citată, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, potrivit art. 5 lit. i din H.G.R. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, privind aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, obligația de punere în posesie aparține comisiilor locale.
Având în vedere că operațiunea de emitere a titlului de proprietate, potrivit prevederilor legale sus – menționate este subsecventă punerii în posesie, fiind strict condiționată de aceasta și, prin urmare, atâta timp cât, în speță, nu s-a făcut dovada întocmirii procesului verbal de punere în posesie, consideră că nu se poate solicita eliberarea titlului de proprietate, iar întrucât nu s-a făcut dovada că există un refuz al Comisie județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de a-și îndeplini obligațiile ce îi revin în ceea ce privește procedura emiterii titlului de proprietate, a solicitat respingerea celui de-al doilea capăt de cerere.
În drept, pârâta a invocat disp. art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă; Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G.R. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 223 alin. 3 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea prezentei cauze și în lipsă.
În dovedire, pârâta a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri (filele 27- 30).
La data de 19.06.2013, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au arătat că își mențin acțiunea, solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar la solicitarea reclamanților, a fost efectuat în cauză un raport de expertiză tehnică judiciară (filele 117-128), precum și suplimente la raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 136-140; 148-156).
La termenul de judecată din data de 11.11.2014, numita D. E. prin apărător, a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, în temeiul art. 62 Cod procedură civilă, motivat de faptul că aceasta a constatat cu ocazia măsurătorilor efectuate pentru această expertiză, că a fost identificat și teren care îi aparține după autorii săi, motiv pentru care, nu contestă faptul că reclamantul nu ar avea dreptul de a formula o cerere așa cum este ea dedusă judecății, numai că amplasamentul nu poate fi cel pe care îl propune expertul întrucât se suprapune peste terenul proprietatea intervenientei D. E..
Întrebată fiind de instanță, apărătoarea numitei D. E. a arătat că această cerere este în accepțiunea art. 62 Cod procedură civilă, o intervenție principală și că obiectul acesteia este o cerere în interes propriu, arătând că reclamanții solicită a fi puși în posesie cu o suprafață de teren pentru care deja s-a eliberat un titlu de proprietate.
Analizând probele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 11.11.2014 intervenienta D. E., în temeiul art. 62 Cod procedură civilă, a formulat cerere de intervenție principală în prezenta cauză, arătând că terenul pentru care solicită reclamanții punerea în posesie se suprapune parțial peste terenul proprietatea sa, înscris în T.P. nr. 2673/2007, emis autorilor săi, după care s-a dezbătut succesiunea prin sentința civilă nr. 2841 din 02.06.2011 a Judecătoriei Suceava. Deși i s-a pus în vedere intervenientei să indice, în mod clar, obiectul cererii de intervenție, aceasta nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță până la termenul din data de 13.01.2015, când s-a pus în discuție admisibilitatea cererii de intervenție.
Potrivit art. 61 C.p.c. oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, intervenția fiind principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul supus judecății sau un drept strâns legat de acesta. De asemenea, art. 62 C.p.c. prevede că cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
După cum s-a arătat în doctrină și reiese din interpretarea dispozițiilor legale care o reglementează, intervenția voluntară principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată, îndreptată împotriva părților inițiale, deci atât a reclamantului, cât și a pârâtului. Așadar, intervenția voluntară principală presupune invocarea de către un terț a unui drept propriu, iar între acest drept și cel ce formează obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să existe o legătură suficientă, care să justifice rezolvarea împreună a celor două cereri.
Or, raportat la obiectul cauzei de față, la elementele care trebuie analizate pentru soluționarea acesteia, instanța constată că cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta D. E. este inadmisibilă. Astfel, după cum s-a menționat anterior, deși i s-a pus în vedere, intervenienta nu a precizat care este obiectul cererii formulate, din motivele invocate în cererea depusă la fila 158 dosar reieșind că este împotriva punerii în posesie a reclamanților cu terenul a cărui amplasament este indicat prin expertiză, arătând că o astfel de solicitare a reclamanților ar trebui respinsă. Prin solicitarea de respingere a acțiunii reclamantului intervenienta nu supune judecății instanței o pretenție proprie, acesta putând fi obiectul unei cereri de intervenție accesorie, în favoarea pârâților, nu al unei cereri de intervenție principale.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, raportat la dispozițiile art. 61 alin. 1și 2 și art. 64 alin. 2 C.p.c., instanța va respinge cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta D. E., ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin Hotărârea nr. 1401 din 01.08.1991 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole Suceava (filele 72-75) au fost validate propunerile Comisiei comunale Salcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole privind reconstituirea și constituirea acestui drept conform anexelor 2A, 2B, 3, 6, 7, 11, 13 și 16, moștenitorii numitei C. Filomela: reclamanta U. M. și autoarea reclamantului B. D., B. E., figurând în anexa 3 cu suprafața de 2,18 ha teren.
Prin Titlul de proprietate nr. 2476 din 31.08.2005 s-a reconstituit moștenitoarelor defunctei C. Filomela: U. M. și B. E. dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,93 ha teren în localitatea Salcea, jud. Suceava.
Prin prezenta acțiune reclamanții U. M. și B. D. au solicitat obligarea celor 2 comisii pârâte să îndeplinească obligațiile specifice privind punerea în posesie, emiterea documentației și-n final eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 23 ari situată în intravilanul orașului Salcea la locul numit ,, La șosea” învecinată cu T. C., DN29 Suceava-B., C. V., întrucât autoarea lor, C. Filomela, a avut în proprietate, înainte de colectivizare, mai multe parcele de teren printre care și suprafața de 0,72 ha la locul numit ,, La șosea”, iar prin titlul de proprietate menționat anterior li s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru 0,49 ha în .>
Prin adresa nr. 3197 din 27.05.2013 (fila 27) pârâta C. locală de fond funciar Salcea a arătat că s-a deplasat în teren cu ocazia întocmirii documentației aferente titlului de proprietate nr. 2476/2005, iar în urma măsurătorilor efectuate s-a identificat doar suprafața de 4900 mp liberă de sarcini la locul numit ,, La șosea”, iar părțile au declarat că acceptă să se emită titlul de proprietate doar pentru suprafața de 4900 mp la locul numit La șosea (fila 30), ulterior urmând a se efectua demersuri în vederea completării suprafeței de teren conform registrului agricol. S-a arătat că identificarea de către C. locală Salcea a întregii suprafețe nu este posibilă, întrucât nu deține aparatură performantă și nu au acces la baza de date OCPI Suceava pentru a identifica corect terenul în discuție și eventualele suprapuneri, pârâta menționând că e de acord cu acțiunea, însă culpa neidentificării suprafeței totale de la locul numit La șosea nu îi aparține, astfel încât solicită să nu îi fie imputate cheltuielile de judecată și plata daunelor cominatorii.
Prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de către exp. P. O. (filele 117-120, 136-139, 149-156) au fost identificate: suprafața de 0,72 ha teren situată în intravilanul localității Salcea, la locul numit La șosea, înregistrată în registrul agricol pe numele defunctei C. Filomela, anterior anului 1962; suprafața de 0,49 ha teren situată în intravilanul localității Salcea, înscrisă în T.P. nr/ 2476/2005 și suprafața de 0,23 ha, reprezentând diferența de teren pentru care reclamanții au solicitat eliberarea unui titlu de proprietate.
Expertul a arătat că la locul în litigiu reclamanților li se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 1330 mp teren, notată de expert ca . care nu s-a emis titlu de proprietate și care este la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Salcea. Expertul a semnalat faptul că prin T.P. nr. 1869/2000 numitului C. V. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 mp în intravilanul localității Salcea, teren situat pe amplasamentul vechi al terenului proprietate lui C. M. și C. P., deținut de aceștia până la colectivizare, pentru care s-a mai emis un titlu de proprietate, în urma reconstituirii dreptului de proprietate după acești defuncți, T.P. nr. 2673/2007, C. V. deținând la locul în litigiu suprafața de 500 mp în plus față de suprafața la care aveau dreptul autorii lui, fiind vorba de o dublă stabilire a dreptului de proprietate pentru acel teren (o dată prin constituire, iar a doua oară prin reconstituire). Atâta vreme cât instanța nu a fost învestită cu acțiune în anularea unui titlu de proprietate din cele 2 titluri deținute de C. V. instanța nu poate analiza legalitatea acestora, respectiv, dacă acesta a primit la locul în litigiu mai mult teren decât era îndreptățit potrivit legilor fondului funciar.
Reclamanți au arătat că, față de cele constatate în raportul de expertiză, solicită să fie puși în posesie cu suprafața de 1330 mp teren prezentat în planul de situație din Anexa 3, teren ce poate fi predat reclamanților fără afectarea drepturilor de proprietate titlurilor emise unor terți, iar pentru 970 mp să li se predea în altă parte, în intravilan, într-un loc acceptat de petenți.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar, în conformitate cu alin. 2 al articolului menționat, dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
Așadar, pentru admiterea prezentei acțiuni, reclamanții trebuie să facă dovada îndeplinirii în cauză a condițiilor prevăzute de lege: existența unui refuz al comisiei locale de fond funciar de a realiza înmânarea titlului de proprietate sau punerea în posesie a persoanelor solicitante, precum și faptul că acest refuz este nejustificat.
Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar și raportul de expertiză topografică reclamanții pot fi puși în posesie la locul în litigiu (La șosea), fără a afecta suprafețele menționate în actele de proprietate ale lui D. E. și C. V., doar cu suprafața de 1330 mp teren din cei 2300 mp solicitați. Odată identificată de expert suprafața de 1330 mp menționată anterior, respectiv . de situație -Anexa nr. 4 (fila 155) nu este nevoie de intervenția instanței pentru a constrânge comisia locală de fond funciar să realizeze punerea în posesie cu acest teren, dat fiind că pârâta a arătat că este de acord să pună în posesie reclamanții la locul în litigiu cu suprafața de teren ce va fi identificată ca fiind fără sarcini(fila 27).
În ceea ce privește diferența de 970 mp teren, C. locală de fond funciar Salcea nu are posibilitatea de a pune în posesie reclamanții la locul în litigiu decât dacă se lămurește situația în ce privește dubla stabilire a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 500 mp pentru numitul C. V., aspect semnalat de expert în raportul întocmit în cauză, și s-ar identifica, în altă locație teren disponibil, astfel încât, referitor la această suprafață de teren nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al pârâtei C. locală de fond funciar Salcea de a-i pune în posesie pe reclamanți.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâta C. locală de fond funciar a orașului Salcea este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.
De asemenea, atâta vreme cât nu i s-a înaintat documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru diferența de 2300 mp teren, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava de emitere a titlului de proprietate, astfel încât instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamanților de obligare a pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava să emită un nou titlu de proprietate.
Raportat la soluția dată primului capăt de cerere, instanța va respinge ca neîntemeiată și solicitarea privind daunele cominatorii, întrucât această cerere are caracter accesoriu, urmând soarta cererii principale.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de intervenție principală formulată de intervenienta D. E., CNP_, domiciliată în oraș Salcea, nr. 482, județul Suceava, ca inadmisibilă.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Respinge acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar”, formulată de reclamanții U. M., CNP_, domiciliată în ., . și B. D., CNP_, domiciliat în orașul Salcea, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Salcea, cu sediul în orașul Salcea, județul Suceava, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în Suceava, . nr. 36, județul Suceava și P. orașului Salcea – I. L., cu sediul în orașul Salcea, județul Suceava, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
Președinte, Grefier,
Red. A.C.
Tehnored. C.D.C./4 ex
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 756/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 599/2015.... → |
|---|
