Plângere contravenţională. Sentința nr. 1028/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1028/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 1028/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1028
Ședința publică din 20 februarie 2015
Instanța constituită din :
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
La ordine, judecarea plângerii formulată de petentul P. C. C., domiciliat în . nr.1349, jud.S., în contradictoriu cu intimatul M. S., cu sediul în mun.S., ..5A, jud.S..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că Judecătoria S. este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în temeiul art.131 raportat la art.32 din OG nr.2/2001.
Instanța deschide cercetarea judecătorească și încuviințează în temeiul art.258 Cod procedură civilă ca fiind admisibile și utile pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respinge proba cu interogatoriul intimatului ca nefiind util soluționării cauzei, închide cercetarea judecătorească, deschide și închide dezbaterea conform art.394 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ la data de 29.10.2014, petentul P. C. C. în contradictoriu cu intimatul M. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr.3101/13.10.2014, comunicat la data de 17.10.2014 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, petentul a arătat că la data de 17.10.2014 i s-a comunicat de către intimata procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționat contravențional cu suma de 400 lei pentru încalcarea prevederilor art. 2, pct.31 din Legea nr. 61/1991 republicata.
Din cuprinsul procesului verbal nu a înțeles care este motivul pentru care a fost sancționat, scrierea este ilizibila/indescifrabila, insa temeiul de drept este: 31) refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul politiei, la cererea ori la invitația justificata a organelor de urmărire penala sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu" motive neîntemeiate fata de prevederea legala pentru care a fost sancționat.
Astfel, la data si la ora menționata în procesul verbal, într-adevăr se afla în zona Tipografiei, împreuna cu soția sa P. C. ca sa ia copilul de la școală. La un moment dat, în timp ce o așteptam pe soția sa la mașina, (soția se dusese la scoală sa ia copilul) l-a interpelat un polițist comunitar care, fără să se legitimeze i-a spus să plece cu mașina din acel loc.
Întrucât cheile mașinii se aflau la soție, i-a spus acestuia sa aștepte un pic sa vina soția întrucât cheile sunt la ea. Acesta s-a enervat si i-a cerut să se legitimeze însă i-a spus ca nu are actele supra sa, acestea fiind în mașina, insistând să-i spună cu ce a greșit.
Afirmând ca el nu da răspunsuri ci doar pune întrebări și el trebuie sa-i răspundă, a plecat de acolo si pana când a venit soția cu copilul nu l-a mai văzut, motiv pentru care a plecat după aproximativ un minut de la terminarea discuțiilor cu acesta.
A fost foarte contrariat când, la data de 17.10.2014 a primit un plic prin care era sancționat cu amenda pentru încălcarea prevederilor art. 2 pct. 31 din Legea nr. /1991, reținând ca a refuzat sa se legitimeze.
Față de aspectele arătate anterior a arătat că procesul verbal de contravenție este nul de drept si netemeinic, întrucât procesul verbal de contravenție este întocmit de către o persoana angajata a Municipiului S., neavând cum sa fie un împuternicit al primarului, între cele doua entități existând diferența de autoritate - un angajat al municipiului nu poate fi împuternicit al primarului, astfel cum prevede art. 5 din Legea nr. 61/1991 - în temeiul prevederilor art. 298 Cod de procedura civila solicita ca intimata sa prezinte aceasta împuternicire. Deodată ce datele din procesul verbal sunt ale sale nu înțelege care este fapta contravenționala de care este răspunzător, cu atât mai mult cu cât nu înțelege din ce motiv nu i-a aplicat sancțiunea pe loc, pentru a avea posibilitatea sa formuleze obiecțiuni.
A mai arătat că deși limitele minime ale contravenției se situează la valoarea de 100 lei, agentul constatator a aplicat sancțiunea de 400 lei, neluând în calcul prevederile art. 21. al.3 din OUG nr.2/2001.
În condițiile în care nu a săvârșit nici o contravenție nu înțelege de ce ar fi trebuit să refuze prezentarea CI (nu o avea asupra sa) sau să-și ascundă identitatea.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe prevederile OG nr.2/2001 si Legea nr. 61/1991.
La data de 24.11.2014, intimatul M. S.-Poliția Locală S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca temeinic și legal.
În fapt, a arătat că petentul P. C. C. contestă procesul verbal nr._ din data de 13.10.2014 prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.2 pct.31 din Legea nr.61/1991 și sancționat de art.3 alin. 1 lit.,,a din Legea nr.61/1991. Conform actului normativ precizat art.3 pct.31 refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu,,- se sancționează cu amendă cuprinsă între 100 -500 lei.
Apreciază că aplicarea sancțiunii maxime se impune având în vedere atitudinea petentului, dar mai ales pentru a permite să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Astfel, agentul constatator fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu în locul . că petentul a staționat neregulamentar autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ marca F. de culoare albă, pe . . accesul pe sectorul de drum dintre cele două intersecții. Petentul fiind legitimat a dat date false prind identitatea, afirmând că se numește F. C. născut la data de 29.03.1978, a fost rugat să rămână la mașină pentru a fi verificat în baza de date. Petentul a mutat mașina din acel loc și a plecat de la fața locului. Petentul în calitate de proprietar a refuzat să se legitimeze.
Autoturismul a fost fotografiat cu aparatul foto din dotare iar ulterior s-a trecut la identificarea proprietarului.
A invocat art.142 lit.a. din H.G. nr. 1391/2006.
Indicând fapta săvârșită de contravenient, a arătat că procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, petentul nefiind exonerat de răspundere, întrucât fapta acestuia se sancționează, conform prevederilor din Legea nr.61/1991.
Din cele menționate în raportul agentului constatator, reise faptul că petentului i s-a adus la cunoștintă că fapta acestuia de a opri voluntar constituie contravenție. La solicitarea de a prezenta actul de identitate, petentul a refuzat, ignorând orice avertisment al Politiei Locale S.. Agentul constatator a dat dovadă de „clementă", pentru staționarea neregulamentară dar nu si pentru refuzul legitimării. După cum se poate observa și din planșa foto pe care o anexează, staționarea neregulamentară a existat.
Privitor la competența a arătat că Poliția Locală S. este o structură fără personalitate juridică organizată, ca direcție, - în cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului S. - motiv pentru care nu poate sta în judecată (H.C.L nr.25/2011).
Agenții poliției locale acționează ca persoane împuternicite în acest scop de primar, conform prevederilor art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. Personalitatea juridică și calitatea procesuala sunt deținute de unitatea-administrativ teritorială, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, iar, conform prevederilor alin. (2) al aceluiași articol, precum și ale art. 62 alin. 1 din același act normativ, primarul reprezintă în justiție unitatea administrațiv-teritorială.
Urmare a celor de mai sus, dar și a faptului că Poliția Locală S. este organizată ca direcție (structură fără personalitate juridică) din cadrul Primăriei municipiului S., iar agenții acestui serviciu acționează ca persoane împuternicite de primar rezultă că, pentru orice acte întocmite în exercitarea atribuțiilor de către agenții poliției locale, M. S. - Poliția Locală S.- prin Primar este cel care are calitate procesuală putând sta în judecată.
În domeniul circulației publice, polițiștii locali au sarcini precise, stabilite prin articolul 7 din Legea nr. 155/2010, asemănătoare cu cele ale polițiștilor rutieri. Mai mult, atunci când își exercită atribuțiile de circulație, agenții locali de poliție trebuie să fie echipați într-un mod similar cu agenții de circulație din poliția rutieră. Mai exact, sunt obligați să poarte o uniformă specifică, iar în funcție de anotimp, peste uniformă vor purta vesta sau scurta cu elemente reflectorizante, pe care este imprimată emblema „POLIȚIA LOCALĂ", precum și cascheta cu coala albă.
Potrivit Legii nr. 155/2011, polițiștii locali au dreptul să constate contravenții și să aplice sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis. De asemenea, aceștia au dreptul să dispună măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
Dacă au în față un șofer necooperant, polițiștii locali demarează procedura de identificare a proprietarului mașinii, ulterior trecându-se la stabilirea identității conducătorului auto.
A invocat art. 18 din ORDONANȚA nr. 2/2001.
A precizat că O.U.G nr. 97/2005, privind evidenta, domiciliul, reședința si actele de identitate ale cetățenilor români, constituie cadrul care reglementează evidenta, domiciliul, reședința si actele de identitate ale cetățenilor români, prin care se asigura realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice si instituțiile statului de drept, constituie cadrul care reglementează evidenta, domiciliul, reședința si actele de identitate ale cetățenilor români, prin care se asigura realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice si instituțiile statului de drept, respectiv art. 11 alin. (1) Actul de identitate este documentul care se eliberează, în condițiile prezentei ordonanțe de urgenta, cetățeanului român si care face dovada identității, a domiciliului si, dupa caz, a reședinței titularului acestuia. Acest document se eliberează începând cu vârsta de 14 ani. (2) în sensul prezentei ordonanțe de urgenta, prin act de identitate se înțelege cartea de identitate, precum si cartea de identitate provizorie si buletinul de identitate, aflat în termen de valabilitate.
Din economia textului art. 34 din O.G nr.2/2001, rezultă că procesul- verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt si a încadrării în drept până la proba contrară. În speță, petenta nu a invocat nici un mijloc de probă în sprijinul afirmațiilor sale contestând situația de fapt reținută doar prin cele arătate în cererea formulată. Cât privește controversa legată de valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție, apreciază că, în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
Respectarea normelor juridice implică în mod necesar cunoașterea acestora, cu atât mai mult cu cât invocarea motivului necunoașterii legii nu este o scuză care să absolve de răspundere. Cunoscând faptele care contravin legii, se poate evita implicarea în săvârșirea unor contravenții/infracțiuni. Necunoașterea sau cunoașterea incompleta, greșită a legii nu este o scuză pentru nimeni.
Cu privire la încercările petentului de a demonstra că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art.16 alin.7 din O.G nr.2/2001 privind dreptul contravenientului de a formula obiectiuni la procesul verbal, apeciază că rațiunea instituirii de către legiuitor în sarcina agentului constatator, a obligației de a aduce la cunostiinta contravenientului a dreptului de a formula obiectiuni constă în posibilitatea conferită persoanei căreia i se aplică sancțiunea de a-si formula apărarea în acel moment. Ori, numai în măsura în care s-ar putea retine o vătămate cauzată prin această omisiune s-ar putea aplica, sancțiunea nulității actului constatator. Mai mult, petentul nu a fost prezent la încheierea procesului verbal contestat astfel încât nu putea formula aceste obiectiuni la procesul- verbal contestat.
Prin urmare, în speță, sarcina probei este inversata prin mecanismul de funcționare al prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra pârtii împotriva căreia a fost stabilita prezumția. Or, potrivit practicii CEDO în materie contravențională, în situația în care agentul constatator a constatat direct si nemijlocit săvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă.
De asemenea, consideră că agentul constatator a apreciat în mod corect asupra cuantumului amenzii în raport de gravitatea faptei contravenientului, aplicând amenda de 400 lei, îmbinând în acest sens caracterul punitiv cu cel preventiv, educativ și disuasiv.
Față de cele arătate mai sus si susținute pe deplin temei legal, apreciază că procesul-verbal nr._ din data de 13.10.2014 a fost legal și temeinic întocmit și solicită instanței, ca prin hotărârea ce urmează să se pronunțe în dosar să dispună respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
A anexat, în copie întreaga documentație care a stat la baza întocmirii p-v; proces- verbal nr._/13.10.2014 și dovada comunicării procesului-verbal; raportul agentului constatator; planșă foto.
În drept, și-a întemeiat prezenta pe prevederile art.205 C.p.c.
Conform art. 411 alin.l Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentantului instituției .
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr.3101/13.10.2014, s-a reținut în sarcina petentului P. C. C., săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 republicata fiind sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 400 lei conform art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr. 61/1991.
Astfel, în actul de sanctionare s-a reținut că la data de 13.10.2014, orele 11:46, petentul se afla în autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, marca F., de culoare albă, oprită neregulamentar pe . . legitimat, acesta a dat date false, afirmând că se numește F. C., născut la data de 29.03.1978, după care a fost rugat să rămână la autoturism pentru a fi verificat în baza de date, însă acesta a plecat de la fața locului. Verificând în baza de date, organul constator a stabilit că nu figurează nimeni cu numele persoanei date. Ulterior, petentul a fost verificat după data nașterii și fotografie, fiind identificat ca P. C. C..
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța va respinge ca neîntemeiate apărările petentului cu privire la faptul că organele constatatoare nu au respectat dispozițiile art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că au completat procesul-verbal cu un scris ilizibil. În acest sens, se observă din lecturarea procesului-verbal, că organele constatatoare au menționat data, ora si locul în care a fost săvârșită contravenția precum și alte împrejurări care permit instanței de judecată să facă un control efectiv asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, scrisul fiind lizibil.
Petentul a susținut că agentul constator nu avea competența necesară de aplica o sancțiune contravențională, în acest sens invocând dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea nr. 61/1991.
Instanța va respinge susținerile petentului ca fiind neîntemeiate, având în vedere că, în ceea ce privește calitatea agentului constatator, conform prevederilor art. 6 lit. i din Legea nr.155/2010, acesta avea calitatea de a constata contravenții și aplica sancțiuni pentru nerespectarea normelor legale privind conviețuirea socialã stabilite prin legi sau acte administrative ale autorităților administrației publice centrale și locale, pentru faptele constatate în raza teritorialã de competențã. Astfel, Legea nr. 61/1991 republicata, reglementează cadrul legal pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei aplicată unei persoane fizice, pentru săvârșirea a unei contravenții, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr.3101/13.10.2014, conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele menționate sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actelor sancționatoare și de a-și exercita în mod efectiv dreptul de a propune probe in scopul dovedirii susținerilor sale in ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție, însă acesta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În acest sens, instanța reține că petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, precizând că nu a săvârșit nicio contravenție, fapt pentru care nu înțelege de ce ar fi trebuit să își ascundă identitatea. Mai mult, acesta a arătat că nu înțelege ce faptă a săvârșit în condițiile în care datele sale au fost consemnate în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Aceste susțineri precum și apărările formulate de către petent, nu sunt de natură a-l exonera pe acesta de la răspunderea contravențonală reținută în sarcina sa.
Intimatul a făcut dovada realității situației de fapt consemnate în cuprinsul procesului-verbal. Astfel, conform raportului întocmit de agentul constatator, petentul a fost identificat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, care staționa în mod neregulamentar. În aceste împrejurări, organele de poliție, au procedat la legitimarea petentului, care a indicat că se numește F. C. și că este născut la data de 29.03.1978, fiind domiciliat în .. Având în vedere aceste aspecte, organul constatator s-a deplasat la autospeciala de serviciu unde a verificat datele furnizate de către petent, ocazie cu care a stabilit că acestea nu erau reale. Când s-a întors la mașina petentului, acesta mutase autovehiculul în alt loc și plecase. Agentul constatator, s-a deplasat la sediul intimatului, unde accesând bazele de date, a constatat adevărata identitate a petentului, după care a procedat la întocmirea procesului-verbal.(f.18)
Intimatul a depus la dosar și o fotografie care a fost efectuată la momentul săvârșirii contravenției.(f21)
Cu toate ca petentul a contestat realitatea faptei contravenționale, totuși nu a dovedit cele afirmate, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal.
Sub aspect sancționatoriu, instanța constată că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicandu-se conform limitelor prevăzute de actul normativ.
Instanța constată în acest sens că organele de poliție nu au aplicat sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantumul maxim prevăzut de lege, deși ar fi putut proceda în acest fel, având în vedere situația de fapt astfel cum a fost reținută, care a stat la baza întocmirii procesului-verbal, aceasta prezentând un grad ridicat de pericol social având în vedere maniera în care petentul a înțeles să ofere relații pentru stabilirea identității sale la solicitarea agentului constatator.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție . nr.3101/13.10.2014, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit.
Având în vedere soluția expusă mai sus, instanța urmează a respinge cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. C. C., domiciliat în . nr.1349, jud.S., în contradictoriu cu intimatul M. S., cu sediul în mun.S., ..5A, jud.S.. împotriva procesului verbal de contravenție . nr.3101/13.10.2014, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.M.C./Tehnored.P.C./17.04.2015/4 Ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1025/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2627/2015.... → |
|---|
