Plângere contravenţională. Sentința nr. 1026/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1026/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 1026/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1026
Ședința publică din 20 februarie 2015
Instanța constituită din :
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
La ordine, judecarea plângerii formulată de petentul P. C., domiciliat în . Valea Moldovei, jud.Suceava, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul P. C. (legitimat cu C.I. . nr._), lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care, având în vedere că s-a depus la dosar înregistrarea video și fotografii, instanța pune în discuție necesitatea încuviințării și acestor probe cu înregistrarea video.
Petentul arată că este de acord.
Instanța încuviințează intimatei și proba cu înregistrarea video și cu înscrisurile depuse la acest termen.
Petentul arată că înregistrarea video a solicitat cu 6 minute anterioare înregistrării lui, exact cum a menționat în cerere pentru a demonstra faptul că aparatul radar avea efectuată funcția de autotestare în momentul în care l-a înregistrat, nu frecvența în care el este înregistrat.
Instanța a administrat proba cu înregistrarea video.
Petentul arată că nu are alte solicitări.
Nemaifiind alte solicitări, instanța închide cercetarea judecătorească, deschide dezbaterea în temeiul art.392 Cod procedură civilă și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul arată că potrivit normelor metrologice în vigoare, punct 3, subpunct 3.5., paragraf 3.5.1 se menționează că pentru a se îndeplini condițiile întocmirii unui proces verbal de contravenție de către un agent constatator aparatul radar trebuie să îndeplinească mai multe condiții printre care și această funcție de autotestare care se efectuează timp de 1-2 minute de la pornirea aparatului radar și nu a aparatului video pentru că aparatul radar este compus din două componente, proba video și aparatul efectiv care face și măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculelor din trafic. Atâta timp cât așa cum spun normele, nu a trecut acea perioadă de timp cu aparatul radar pornit pentru a înregistra viteza de deplasare nu a fost efectuată funcția de autotestare. Arată că se vede și pe înregistrare că viteza celorlalte autovehicule din trafic nu este înregistrată, aparatul radar fiind oprit, fiind pornit în apropierea sa. Solicită admiterea plângerii.
Instanța închide dezbaterea în temeiul art.394 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din data de 30.12.2013, petentul P. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.12.2013.
În motivare, petentul a arătat că în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Stroiești, a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție care i-a comunicat faptul că a depășit viteza legală prin localitate având 86 km/h. Acesta a susținut că nu a depășit viteza legală, iar acuzația agentului constatator este nefondată.
În drept, a invocat prevederile din M. Of. nr. 110 bis. din 07.12.2005 cu privire la normele de metrologie legale.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar în copie înscrisuri (f.4-7).
Cererea a fost legal timbrată, cuantumul taxei judiciare de timbru achitate fiind în cuantum de 20 de lei (f 15).
La data de 17.03.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței să respingă plângerea ca nefondată, să mențină actul de control ca legal și temeinic încheiat.
În motivare, intimatul a arătat că petentul a fost depistat la data de 21.12.2013 conducând autoturismul Ford cu nr. de înmatriculare_ pe DN 17, în localitatea Stroiești, cu viteza de 86 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 50 km/h fiind înregistrat cu cinemometrul de control rutier tip R. PYTHON II. Petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor prevăzute de art. 121 alineat 1 din HG 1391/2006 sancționat de art. 108 alin. 1 litera c, punctul 3/art. 101 alineat 2 din OUG nr. 195/2002 republicată și modificată cu 6 puncte amendă în valoare de 480 lei și măsura complementară de 4 puncte penalizare. Susținerile petentului nu sunt întemeiate întrucât din verificările efectuate rezultă că măsura dispusă de agentul constatator este legală. De asemenea, acesta a arătat că abaterea a fost constatată cu ajutorul unui mijloc omologat și verificat metrologic.
De asemenea, acesta a mai menționat faptul că aparatul radar măsoară vitezele în regim staționar și în regim de deplasare. Având în vedere afirmațiile petentului din plângere cât și despre aceea înscrisă de acesta în procesul verbal de contravenție, acesta a precizat că legea a stabilit viteza maximă de deplasare a autovehiculelor, diferențiat, pe tipuri, în funcție de locul în care circulă. Astfel, legea stabilind aceste viteze de deplasare prin însăși denumirea lor care este „maxime” nu pot fi depășite în nici un fel de situație, neexistând excepții. În acest sens, viteza de deplasare trebuie să fie o viteză care să asigure deplasarea vehiculelor în condiții de siguranță, în funcție de drumul parcurs, condițiile de vizibilitate, condițiile atmosferice și persoana aflată la volan. În acest sens, a solicitat instanței, la judecarea cauzei să aibă în vedere faptul că nerespectarea regimului legal de viteză de către conducătorii de vehicule constituie prima cauză generatoare de accidente rutiere soldate cu un număr însemnat de morți și răniți, precum și însemnate pagube materiale.
Conform prevederilor paragrafului 3.5.1. din NML 021-05, invocate de petent, înregistrarea efectuată trebuie să conțină cel puțin data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, elemente care se regăsesc întocmai în fotografiile radar anexate ca probe în prezenta întâmpinare.
Sub aspectul temeiniciei, intimatul a arătat că procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările agentului constatator, are forța probantă prin el însăși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Acesta a precizat că agentul constatator a aplicat sancțiunea cu respectarea prevederilor legale, iar procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, O.U.G. nr. 195/2002, O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În dovedire, intimatul a depus la dosar materialul probator care a stat la baza aplicării sancțiunii contravenționale (23-27).
În temeiul art. 411 alineat 2, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 31.03.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, petentul a arătat că așa cum a menționat și la rubrica observații în procesul verbal contestat, litera T din colțul din stânga jos al imaginii semnifică faptul că aparatul radar nu și-a terminat de efectuat funcția de autotestare așa cum este prevăzut de paragraful 3.2.6 din N.M.L. din 021-05 din 23.1.2005 cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la acest paragraf, acesta a susținut că domnul subcomisar a omis exact faptul că înregistrarea trebuie să cuprindă faptul că a fost efectuată autotestarea. În aceasta situație, acesta a solicitat să țină cont de cele relatate de acesta și să solicite celor în cauză să dovedească din înregistrare faptul că aparatul radar avea efectuată funcția de autotestare așa cum este prevăzut de paragraful mai sus menționat.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
La data de 21.12.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu 6 puncte – amendă în cuantum de 480 lei, aplicându-i-se, totodată și 4 puncte de penalizare prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit de un agent al intimatului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 din HG 1391/2006 și sancționată conform art. 101 alin.2 din OUG 195/2002 și art. 108 alin. 1 lit.c pct.3 din OUG 195/2002.
Astfel, s-a reținut în sarcina petentului faptul că la data de 21.12.2013, ora 16:25, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 86 km/h în localitate(+36 km/h), pe DN 17, în localitatea Stroiești, km.243 + 500 m, contravenția fiind înregistrată cu aparatul radar PYTHON II, montat pe auto_, în regim de deplasare.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Astfel, in ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În plus, petentul nu a invocat motive de nelegalitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, instanța constată că în urma depunerii înregistrărilor video, dovada contravenției stabilite în sarcina petentului s-a făcut în mod deplin, atestându-se cu certitudine viteza cu care petentul a circulat și anume exact cea menționată în procesul-verbal contestat.
Intimatul a prezentat așadar probe concludente în susținerea procesului verbal întocmit, în vreme ce petentul nu a fost în măsură a răsturna prezumția de veridicitate de care se bucură actul constatator și sancționator al contravenției. Faptul că petentul nu a respectat viteza legală este probat cu înregistrarea efectuată cu aparatul radar, omologat și verificat metrologic, montat pe autospeciala cu nr._ și utilizat de un operator atestat, care a indicat că autoturismul petentului se deplasa cu o viteză de 86 km/h în data de 21.12.2013, astfel cum reiese și din fotografiile atașate la dosar.(f.23-25)
Din înregistrarea video efectuată în cauză se distinge marca, numarul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data și ora înregistrării, precum și valoarea vitezei măsurate, iar autoturismul condus de petent este clar pus în evidență, neexistând niciun dubiu asupra autoturismului vizat de aparatul radar.
De asemenea, instanța reține faptul că, din buletinul de verificare metrologică al aparatului radar nr._/07.03.2013 depus la dosar (f. 25), rezultă faptul că la data constatării contravenției aparatul radar montat pe auto cu nr. de înmatriculare_, era omologat și verificat metrologic potrivit normelor legale. Aparatul radar cu care s-a realizat înregistrarea la data de 21.12.2013, se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului, prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, având posibilitatea tehnică de a măsura viteza de deplasare atât în regim staționar cât și în regim de deplasare potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică.
Petentul a susținut în fața instanței de judecată că a circulat cu viteza de 60 de km/h si că în urma vizionării înregistrării efectuate cu aparatul radar, a constatat că acesta nu avea efectuată funcția de autotestare așa cume este prevăzut în NML 012-05, la punctul 3 subpunctul 3.2., paragraful 3.2.6. precum și la punctul 3 subpunctul 3.5., paragraful 3.5.1..(f.13)
Instanța va înlătura apărările petentului ca neîntemeiate, având în vedere că punctul 3.5.1 a fost modificat la data de 06.08.2009, ocazie cu care s-a stabilit că înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele mențiuni, respectiv data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Instanța constată că din înregistrarea pusă la dispoziție de către intimată, rezultă toate elementele necesare impuse de NML 012-05, la punctul 3.5.1, nefiind necesar sa reiasa si faptul ca autotestarea a fost efectuata.
De asemenea, în ceea ce privește funcția de autotestare, intanța reține că aparatul radar montat pe auto cu nr. de înmatriculare_, era omologat și verificat metrologic potrivit normelor legale, fapt pentru care se observă că nu există indicii din care să rezulte că funcția de autotestare nu ar fi funcționat. Astfel la subpunctul 3.2.6 din NML 012-05, se prevede ca este necesar ca cinemometrul sa fie prevazut cu o functie de autotestare, care sa poata pune in evidenta orice defect sau dereglare functionala, ce pot avea influenta asupra exactitatii de masurare. Aceasta functie trebuie sa fie activata automat la fiecare punere in functiune a cinemometrului, avand si posibilitatea de a fi activata manual de catre operator, ori de cate ori se considera necesar. In cazul depistarii unor defecte sau dereglari functionale, acestea vor fi semnalate iar functionarea cinemometrului va fi blocata, aspect ce nu s-a dovedit a fi incident în cauză.
În fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actelor sancționatoare și de a-și exercita in mod efectiv dreptul de a propune probe in scopul dovedirii susținerilor sale in ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție.
Prin urmare, petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celor reținute în cuprinsul procesului-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură acesta.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit, fiind respectate de asemenea si criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora atât sancțiunea principală a amenzii in cuantum de 480 lei cât și cea complementară a aplicării celor 4 puncte de penalizare se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Fapta imputată petentului este o faptă de pericol, rațiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulație, iar limitele amenzii contravenționale denotă un pericol social ridicat. Întrucât petentul a depășit viteza legală în localitate cu 36 de km/h, reducând cu mult posibilitatea de frânare, în caz de nevoie și punându-i în pericol pe ceilalți participanți la trafic, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora, aplicându-i de altfel minimul special prevăzut de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. C., domiciliat în . Valea Moldovei, jud.Suceava, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.12.2013, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.M.C./Tehnored.P.C./ 18.05.2015/4 Ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2008/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1025/2015.... → |
|---|
