Plângere contravenţională. Sentința nr. 1185/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1185/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 1185/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.1185
Ședința publică din 27 februarie 2015
Instanța constituită din :
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petenta ., cu sediul în . B. Chei, jud.N., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că Judecătoria Suceava este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în temeiul art.131 raportat la art.32 din OG nr.2/2001.
Instanța estimează la acest termen judecarea procesului conform art.238 Cod procedură civilă, deschide cercetarea judecătorească și încuviințează petentei în temeiul art.258 Cod procedură civilă ca fiind utilă și admisibilă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind invocate alte excepții și nemaifiind necesară administrarea altor probe, în temeiul art.392 Cod procedură civilă închide cercetarea judecătorească și trece la dezbaterea fondului. Conform art.394 Cod procedură civilă consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterea și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 21.11.2014, petenta . a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de către intimatul I.P.J Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal ca nelegal și netemeinic și exonerarea de la plata sumei de 4.000 lei reprezentând sancțiunea aplicată. În subsidiar, a solicitat să se dispună admiterea în parte a plângerii și reducerea cuantumului amenzii sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, în temeiul art.21 alin.3 coroborat cu art.5 din OG nr.2/2001 modificată.
În motivarea plângerii a arătat că numitul P. M. este angajatul . și acesta deține legitimație de transport.
Cu privire la nelegalitatea procesului verbal, a arătat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea a două contravenții, respectiv cea prevăzută de art.8 al.1 pct.31 din OG nr.37/2007 și cea prevăzută de art.57.2 din HG nr.69/2012 însă agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii de 4000 lei plus avertisment, fără însă a indica în concret pentru care dintre cele două contravenții a aplicat amendă și pentru care avertisment.
A arătat că sancționarea globală a mai multor fapte contravenționale constatate prin același proces verbal atrage sancțiunea nulității absolute a procesului verbal, respectiv în conformitate cu art.10 al.1 și 2 din OG nr.2/2001 întrucât în situația în care constatarea și sancționarea se realizează prin același înscris, este necesar să se procedeze la aplicarea unei sancțiuni pentru fiecare faptă contravențională constatată, în limitele legii, pentru ca ulterior să se evidențieze cumulul sancțiunilor.
A mai arătat că prin nerespectarea acestei dispoziții legale imperative, instanța este în imposibilitate de a verifica legalitatea aplicării și individualizării fiecărei sancțiuni în parte și pe cale de consecință nu se poate cunoaște pentru care dintre cele două fapte a fost aplicată sancțiunea, cu atât mai mult dacă a fost aplicată în limitele legale.
A arătat că deși nerespectarea dispozițiilor art.10 din OG nr.2/2001 nu este sancționată în mod expres cu nulitatea procesului verbal, din interpretarea coroborată a prevederilor alin.1 și 2 rezultă cerința imperativă ca fiecare faptă contravențională să fie sancționată distinct.
Caracterul imperativ rezultă din însăși rațiunea edictării acestor dispoziții, aceea de a permite verificarea legalității aplicării și individualizării fiecărei sancțiuni în parte, iar procesul verbal contestat în speță nu răspunde acestei existențe întrucât nu permite efectuarea acestui control de legalitate, ceea ce atrage nulitatea acestuia.
Totodată a arătat că acest mod de aplicare a sancțiunii amenzii contravenționale este de natură a-l prejudicia, având în vedere că există posibilitatea răsturnării prezumției de legalitate și temeinicie pentru una din contravențiile săvârșite (cauza A. c.România și N. c.România).
Petenta a arătat că pentru fapta prevăzută de art.8 al.1 pct.31 din OG nr.37/2007 și sancționată de art.9 alin.1 lit.c din OG nr.37/2007 se aplică sancțiunea (amendă 4000 lei sau avertisment), iar pentru nerespectarea art.57.2 din HG nr.69/2012 și sancționată de art.7 al.1din HG 69/2012 se aplică sancțiunea (amendă 4000 lei sau avertisment).
A menționat că imposibilitatea instanței de a verifica legalitatea sancțiunii aplicate este cu atât mai evidentă deoarece în cazul ambelor contravenții menționate în cuprinsul procesului verbal minimul amenzii de 4000 lei și că ambele acte normative HG 69/2012 și OG nr.37/2007 permit aplicarea OG nr.2/2001 și posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului.
Petenta a arătat că un alt motiv de nelegalitate constă în greșita încadrare juridică a faptei, respectiv agentul constatator a menționat în cuprinsul procesului verbal, la modul general articolul 57.2 din HG nr.69/2012 fără a indica în concret articolul de lege care prevede această contravenție. Chiar dacă această inadvertență nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute a procesului verbal, de art.17 din OG 2/2001, în speță se poate constata o nulitate relativă pentru care trebuie dovedită vătămarea.
A arătat că vătămarea drepturilor și intereselor petentei subzistă în cauză deoarece descrierea corectă a împrejurărilor în care a fost constatată contravenția și încadrarea juridică a faptelor, sunt prevăzute de legiuitor la art.16 din OG nr.2/2001 și că aceste mențiuni au fost prevăzute tocmai pentru a da posibilitatea instanței de judecată de a verifica legalitatea procesului verbal sub aspectul corectei încadrări a faptei și a legalității sancțiunii aplicate.
În ceea ce privește solicitarea de reducere a amenzii sau înlocuire a sancțiunii cu avertisment, a arătat că sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. D. urmare a arătat că este posibil ca soluție juridică atât anularea ca netemeinic și nelegal a procesului verbal, dar și reducerea sau înlocuirea cu avertisment a sancțiunii amenzii respectându-se principiul proporționalității.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere și că fapta pentru care au fost sancționați nu a provocat o vătămare efectivă, pericolul social redus al faptei, interesul față de procedură iar în aceste condiții apreciază că aplicarea sancțiunii amenzii ar fi vădit disproporționată față de gradul de pericol social concret al contravenției, solicitând să se aplice principiul proporționalității cu o asemenea rigoare încât sancțiunea aplicată să reflecte într-adevăr pericolul concret.
Consideră că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este necesar ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii și că sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
A arătat că în aceste condiții în care pot fi incidente dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 modificată iar instanța poate face o nouă individualizare a sancțiunii aplicate raportat de pericolul social minim al faptei, înlocuind sancțiunea amenzii cu cea prevăzută de dispozițiile art.5 alin.2 lit.a din OG nr.2/2001 ce prevede ca primă sancțiune avertismentul.
Pentru considerentele expuse, consideră că procesul verbal este netemeinic și nelegal, datele înscrise în cadrul acestuia nefiind conforme cu realitatea, solicitând anularea acestuia ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar reducerea amenzii sau înlocuirea cu avertisment.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe disp.art.31 din OG nr.2/2001 și pe dispozițiile HG 69/2012 și OG 37/2007.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței depusă la fila 7 dosar.
În dovedire a depus în copie proces verbal de contravenție . nr._/08.10.2014 (fila 8 dosar).
La data de 30.12.2014 intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare.
În motivare a arătat că potrivit actului sancționator menționat, agentul constatator a sancționat operatorul de transport . cu amendă în cuantum de 4.000 lei (cu posibilitatea achitării sumei de 2.000 lei, reprezentând ½ din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, în două zile lucrătoare), pentru încălcarea prevederilor art.8 al.1 pct.31 sancționat de art.9 al.1 lit.c din OG nr.37/2007, precum și cu avertisment pentru încălcarea prevederilor art.57.2, sancționat de art.7 al.1 din HG 69/2012.
S-a reținut că în ziua de 08.10.2014, ora 06:45, cu ocazia opririi în trafic pe DN 17 în localitatea Șcheia, jud.Suceava, respectiv controlului efectuat de către agentul constatator conducătorului ansamblului de vehicule rutiere format din autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ și remorca cu număr de înmatriculare_, s-a constatat că operatorul de transport rutier susmenționat efectua activități de transport rutier contra cost, fără a asigura existența la bordul autovehiculului a legitimației de serviciu a conducătorului acesteia, P. M..
De asemenea, la solicitarea agentului constatator, P. M. nu a prezentat agentului constatator numărul necesar de diagrame tahografice și nici documente justificative pentru lipsa acestora, conform dispozițiilor legale.
A arătat că faptele contravenționale săvârșite de petentă au fost constatate direct și nemijlocit de către agentul constatator-funcționar învestit cu exercițiul autorității de stat, iar procesul-verbal de constatare a contravențiilor se bucură de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, neexistând nici un motiv ca instanța de judecată să pornească, în mod greșit, de la prezumția de rea-credință a agentului constatator și să rețină prezumția de nevinovăție a contestatoarei.
Sub aspectul temeiniciei, a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a situației de fapt și a vinovăției contestatarului, cât timp aceasta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Consideră că amenda stabilită de către agentul constatator petentei pentru contravenția prevăzută de art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007, este în concordanță cu gradul de pericol social al acesteia.
A menționat că potrivit legislației în vigoare, personalul cu atribuții de control poate verifica respectarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr.561/2006, prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului auto, ori în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor.
A arătat că potrivit mențiunilor efectuate de către conducătorul auto P. M. în procesul verbal de constatare a contravențiilor, la rubrica „Alte mențiuni” – „sunt documente justificative la firmă” și că în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr.561/2006, conducătorul unui autovehicul echipat cu tahograf analog trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea personalului ca atribuții de control, foile de înregistrare (diagramele) din ziua în curs și cele referitoare la perioada precedentă de douăzeci și opt de zile.
A mai arătat că potrivit prevederilor art.7 alin.2 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă iar prin prisma acestei prevederi legale apreciază că agentul constatator nu putea aplica sancțiunea avertisment pentru o faptă contravențională catalogată de către legiuitor drept „încălcare foarte gravă”.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art.205-208 Cod procedură civilă, HG nr.69/2012, OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere, Regulamentul (CE) nr.561/2006 și OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art.411 alin.2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/08.10.2014 încheiat de intimatul I.P.J. Suceava, petenta . a fost sancționată cu amendă de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007 cu completările ulterioare conform art.9 alin.1 lit.c din OG 37/2007 și cu avertisment pentru pentru încălcarea prevederilor art. 4 pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012, sancționat de art.7 al.1 din HG 69/2012.
Astfel s-a reținut că în ziua de 08.10.2014, în localitatea Șcheia DN 17, cu ocazia opririi în trafic pe DN 17 în localitatea Șcheia, jud.Suceava, autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ ce tracta semiremorca cu număr de înmatriculare_, a fost depistată efectuând activități de transport, iar la controlul efectuat conducătorul auto P. M., CNP_, nu a prezentat numărul necesar de diagrame tahograf și niciun document justificativ în acest sens. De asemenea, angajatorul de transport nu a asigurat existența la bordul vehiculului a legitimației de serviciu valabile a conducătorului auto.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la apărările petentei referitoare la faptul ca agentul constatator a încălcat prevederile art. 10 din O.G. 2/2001, prin aceea că nu a indicat sancțiunea aplicată pentru fiecare contravenție constatată în parte, fapt pentru care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, instanța urmează a le respinge ca neîntemeiate.
Conform art. 10 alin.1 din O.G. 2/2001, daca aceeasi persoana a savârsit mai multe contraventii sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie iar conform alineatului 2, al aceluiași articol, când contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal, sanctiunile contraventionale se cumuleaza fara a putea depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru contraventia cea mai grava.
Din lecturarea procesului-verbal contestat se observă că agentul de poliție a individualizat cele două contravenții aplicate, într-o succesiune pe care a păstrat-o atât la descrierea faptei cât și la indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia. În continuarea a procedat la aplicarea sancțiunilor, precizând cele două sancțiuni aplicate. Astfel, mențiunile cuprinse în procesul-verbal contestat, permit instanței de judecată să facă un control efectiv și real asupra legalității și temeiniciei acestuia.
Instanța va respinge ca neîntemeiată apărarea petentei care a solicitat constatarea nulității procesului-verbal având în vedere că în ceea ce privește cea de a doua faptă contravențională reținută în sarcina sa din H.G. nr. 69/2012, organul de poliție a indicat în mod generic actul normativ, fără a preciza exact care este articolul care prevede fapta respectivă.
Conform art. 4 pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012, reprezintã încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, sã constituie infracțiuni, nerespectarea de cãtre operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, printre care și legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Neindicare completă a articolului care sancționează fapta reținută, poate atrage anularea procesului-verbal numai în măsura în care se face dovada existentei unei vătămări, care nu ar putea fi înlăturată altfel, dar în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existentei unei asemenea vătămări, de vreme ce petenta a avut posibilitatea ca, în fața instanței, să critice procesul verbal întocmit în cauză, sub toate aspectele. În plus, în condițiile în care s-a reținut art. 57.2 din HG nr. 69/2012, nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută, neputând să se producă vreo confuzie, în condițiile în care pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, nu se regăsește decât în cuprinsul articolului 4.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Cu privire la faptele retinute în sarcina petentei, instanta retine urmatoarele:
În fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actelor sancționatoare și de a-și exercita in mod efectiv dreptul de a propune probe in scopul dovedirii susținerilor sale in ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție.
Cu toate ca petenta a contestat realitatea faptei contravenționale, totuși nu a dovedit în niciun fel cele afirmate, nefăcându-se proba contrară procesului-verbal de contravenție.
Conform cauzei N. G. împotriva României (cererea nr._/05), similară cauzei A. împotriva României, s-a arătat că nici interpretarea literală, nici cea teleologică a art. 6 din Convenție, nu conduc la ideea că acesta ar împiedica o persoană să renunțe, din proprie voință, la garanțiile oferite de acest articol, cu condiția ca această renunțare să aibă un caracter neechivoc și să nu vizeze un interes public important.” Arătând în ședință publică că nu dorea să fie administrate alte probe, reclamanta s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnată” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar ea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată.”
In acest sens instanta retine faptul ca petenta a inteles sa depuna in aparare doar copie de pe procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 08.10.2014 precum și o copie de pe legitimația conducătorului auto, care la data sancționării se afla la volanul autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ .
Niciunul, dintre cele două înscrisuri nu sunt de natură a demonstra netemeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
Astfel instanța reține că petenta a fost sancționată pentru faptul că la controlul efectuat de către reprezentanții intimatului, nu a prezentat numărul necesar de diagrame tahograf și niciun document justificativ în acest sens și de asemenea, angajatorul de transport nu a asigurat existența la bordul vehiculului a legitimației de serviciu valabile a conducătorului auto.
În aceste împrejurări se observă că simpla depunere a unei copii de pe legitimația conducătorului auto nu poate demonstra faptul că acesta a și prezentat-o organelor de poliție la control.
Instanta constată că, în prezenta cauză, dreptul petentei la un proces echitabil a fost pe deplin respectat, insa aceasta, nu s-a conformat obligatiei legale de a-si proba pretentia astfel cum este prevazut in art. 249 C.p.c.
Instanța nu va proceda nici la reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale, apreciind că organele de poliție au avut în vedere criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sens în care au sancționat petenta doar pentru încălcarea dispozițiilor art 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007, catalogată de către legiuitor drept „încălcare foarte gravă” iar în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 4 pct. 57.2 HG 69/2012 au aplicat sancțiunea contravențională a avertismentului.
Față de cele expuse anterior, în baza art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 08.10.2014, ca fiind legal si temeinic intocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta ., înmatriculată în Registrul Comerțului cu nr.J27/1238/14.09.2004, CUI_, cu sediul în . B. Chei, jud.N., cu domiciliul procedural ales la C.I. Av.C. C. cu sediul în Piatra N., ..6, ., ap.5, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.10.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2015
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.M.C./Tehnored.P.C./ 17.04.2015/4 Ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1356/2015. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1233/2015.... → |
|---|
