Plângere contravenţională. Sentința nr. 3085/2015. Judecătoria SUCEAVA

La apelul nominal făcut în ședință publică, in ordine de pe listă (poziția 30), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, adresa nr. 3815 din data de 14.05.2015 emisă de intimată.

Constatând cercetarea judecătorească finalizată, potrivit art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.06.2014, sub numărul de dosar_, petenta . SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 4 încheiat la data de 17.06.2014 de intimata ., solicitând anularea acestuia întrucât este netemeinic și nelegal, precum și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 1.000 lei, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzi aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, la data de 17.06.2014, în urma adresei nr. 1112 din data de 23.05.2014, transmisă de către CNADNR SA către Primăria Comunei Șcheia, inspectorul Mamciuc B., deplasându-se pe raza comunei Șcheia, a constatat că s-au efectuat lucrări de construire a unei anexe din BCA, cu regimul de înălțime P și a unor lucrări din lemn și OSB, precum și de amenajare a accesului la DN17, în extravilanul comunei Șcheia, fără a avea autorizație de construcție, motiv pentru care s-a întocmit procesul verbal de contravenție nr. 4.

Petenta a mai arătat că aspectele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității, sancțiunea aplicată fiind abuzivă, mai mult, acesta este netemeinic și nelegal, fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, a arătat că procesul verbal a fost întocmit și cu încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. 4, art. 31 și art. 35 din Legea nr. 50/1997, întrucât construcțiile identificate de către inspector erau realizate cu mai mult de doi ani în urmă, astfel că ar fi trebuit să se stabilească că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzi s-a prescris.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, art. 27 alin. 4, art. 31 și art. 35 din Legea nr. 50/1997.

În dovedire, petenta a depus la dosar înscrisuri (filele 6-10, 19-22, 24-25) și a solicitat administrarea probei testimoniale fiind audiați martorii C. I. (fila 51) și A. M. (fila 55).

Cererea a fost legal timbrată (fila 18).

Intimata ., legal citată, nu s-a prezentat în instanță, dar și-a exprimat punctul de vedere cu privire la prezenta acțiune prin întâmpinare (filele 29-32), prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și nelegală.

În dovedire, intimata a depus înscrisuri (filele 46 și 58).

La data de 17.11.2014, petenta a depus la dosar răspunsul formulat la întâmpinare (filele 36-37).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 4 emis la data de 17.06.2014 întocmit de către intimata . primar, petenta . SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, constatându-se că aceasta a efectuat lucrări de construire a unei anexe din BCA, cu regimul de înălțime P și a unor anexe din lemn și OSB, precum și de amenajare a accesului la DN 17, în extravilanul comunei Șcheia, fără a avea autorizație de construcție, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991.

Prin același proces-verbal, s-a dispus sistarea imediată a lucrărilor de construire și . condițiile legii.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 4 emis la data de 17.06.2014, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, existând un caz de nulitate absolută ce ar putea fi invocat și din oficiu.

Instanța amintește faptul că prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 stabilesc elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare a unei contravenții, și anume: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Art. 17 al aceluiași act normativ stabilește cazurile de nulitate expresă, când vătămarea nu trebuie dovedită, permițându-se, eventual, doar răsturnarea prezumției existenței unei vătămări. Cazurile de nulitate expresă prevăzute de lege fac referire la lipsa următoarelor mențiuni: numele și prenumele contravenientului, denumirea sau sediul acestuia, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

De asemenea, instanța reține că fapta contravențională în materie de urbanism-construcții, are o anumită specificitate în comparație cu alte fapte contravenționale, în sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia. Or, în raport cu această modalitate specifică de săvârșire a faptei, care îi imprimă un caracter continuu, astfel cum este reglementat de art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcției finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 31 din Legea nr. 50/1991.

De aceea, este evident, că în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, urmând însă ca în procesul verbal să se menționeze expres acest aspect, iar în cazul construcțiilor finalizate, data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, aceasta trebuind, de asemenea, menționată expres în procesul verbal, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care este operant în această ipoteză. Prin urmare, în cazul construcțiilor finalizate, de la data terminării construcției trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991.

Instanța reține că art. 31 din Legea nr. 50/1991 stabilește, ca moment de începere al termenului de prescripție, data săvârșirii faptei, aspect cu privire la care trebuie avute în vedere și art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 care reglementează contravențiile continue, precum și decizia nr. VII/2000 a fostei Curți Supreme de Justiție. De asemenea, trebuie avută în vedere și necesitatea unei interpretări atât logice, cât și sistematice a art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, în sensul că, în cazul unor astfel de construcții, care deci nu se consideră finalizate și nu pot fi întabulate în cartea funciară, sancțiunile prevăzute de lege se pot aplica doar pe durata termenului de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991. O interpretare contrară ar conduce la soluția absurdă a imprescriptibilității contravenției în discuție, ceea ce ar fi neconform cu principiile ce guvernează materia răspunderii în general și ar duce și la ignorarea art. 31, care nu ar mai avea astfel niciun fel de relevanță juridică.

Din analiza procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 4 emis la data de 17.06.2014, instanța reține că agentul constatator a menționat că la data de 17.06.2014, în urma adresei nr. 1112 din data de 23.05.2014 emisă de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a fost efectuat un control în urma căruia s-a constatat că petenta a realizat niște construcții fără autorizație de construire, neprecizând dacă lucrarea a fost sau nu finalizată.

Din conținutul înscrisului depus la fila 46 din dosar, instanța constată că, la data de 23.05.2014, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România avea deja cunoștință de existența unor lucrări de acces în zona DN 17, atrăgând atenția părților din prezenta cauză cu privire la dispozițiile art. 46 și 61 din O.G. nr. 43/1997.

Instanța reține și declarația martorului C. I. dată la termenul de judecată din data de 17.02.2015, potrivit căreia în zona respectivă sunt mai multe podețe care reprezintă intrări la drumurile din câmp, podețe ce au fost refăcute de către firma care a construit șoseaua (fila 51). De asemenea, martorul a precizat că lucrările la șoseaua de centură s-au desfășurat în urmă cu 2-3 ani, neștiind dacă podețul și construcțiile menționate în cuprinsul declarației și pentru care petenta a fost sancționată contravențional sunt mai vechi de 3 ani.

Totodată, instanța reține și declarația martorului A. M. dată la termenul de judecată din data de 21.04.2015, potrivit căreia, încă din 2011, pe terenul petentei, exista o anexă din BCA, un garaj și o magazie din OSB (fila 55). Martorul a declarat că știe că în zona respectivă sunt două podețe, dar nu știe cine le-a construit.

Prin urmare, instanța constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 4 emis la data de 17.06.2014 nu prevede în realitate data săvârșirii faptei, în condițiile în care la momentul încheierii actului, lucrările erau finalizate, astfel că data constatării nu poate fi asimilată datei săvârșirii faptei, pentru considerentele expuse anterior. Instanța apreciază că această omisiune atrage aplicabilitatea art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind vorba de o nulitate expres prevăzută de lege.

Susținerea petentei în sensul că lipsa menționării orei la care a fost săvârșită fapta contravențională atrage sancțiunea nulității procesului verbal contestat, urmează a fi înlăturată de către instanță, ca neîntemeiată. Astfel, instanța reține că, din interpretarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că lipsa din cuprinsul procesului verbal a orei la care a fost săvârșită contravenția reprezintă un caz de nulitate virtuală, iar petenta nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului contestat.

Totodată, instanța va înlătura, ca neîntemeiată, și apărarea petentei în sensul că procesul verbal contestat este lovit de nulitate întrucât nu este menționată calitatea agentului constatator. Astfel, instanța constată că, în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 4 emis la data de 17.06.2014, agentul constatator a menționat că este inspector în cadrul Primăriei Comunei Șcheia, lipsa oricăror informații privind numărul legitimației de control și data când aceasta a fost eliberată neputând să atragă sancțiunea anulării actului contestat în condițiile în care petenta nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări.

În ceea ce privește apărarea invocată de către petentă cu privire la prescripției dreptului de a constata săvârșirea contravenției și de a aplica amenda, instanța reține dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991 (în varianta în vigoare la momentul încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 4 din data de 17.06.2014), potrivit cărora dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

De asemenea, instanța constată că petenta a reușit să facă dovada unei alte date a efectuării lucrărilor, respectiv 2011, motiv pentru care, în cauză a intervenit prescripția dreptului de a constata fapta și de a aplica sancțiunea contravențională, potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991. Sub acest aspect, instanța precizează că este vorba despre o cauză de nulitate absolută virtuală a actului în discuție, întrucât sancțiunea nulității nu este prevăzută expres de lege în acest caz, dar se deduce implicit din caracterul de ordine publică al normei juridice încălcate, ce ține de legalitatea aplicării sancțiunii contravenționale. Însă, ținând cont de cazul de nulitate expresă mai sus menționat, respectiv lipsa datei săvârșirii faptei contravenționale, instanța apreciază că petenta nu trebuie să mai facă dovada vreunei vătămări.

În consecință, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de către petenta . SRL în contradictoriu cu intimata . primar, și să anuleze procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 4 emis la data de 17.06.2014 de către intimata ..

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 4 din data de 17.06.2014, precum și cu privire la celelalte apărări formulate de către petentă, întrucât s-a constatat incidența unor cazuri de nulitate ce afectează legalitatea actului contestat, instanța nu va mai analiza temeinicia celor reținute în sarcina petentei . SRL și nici celelalte apărări formulate de către petentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea contravențională formulată de către petenta . SRL, cu sediul în comuna Șcheia, ., județul Suceava, Cod fiscal J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimata .>, prin primar, cu sediul în comuna Șcheia, ., județul Suceava.