Plângere contravenţională. Sentința nr. 3240/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3240/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 3240/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.3240
Ședința publică din data de 10 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. M.
Grefier: L. C.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul B. M. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 12.11.2014 emis de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava - prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședința publică în ordinea de pe listă (poziția 19), la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr.387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată depusă la dosar, prin serviciul registratură, adresa nr._ din 20 mai 2015, emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, din care rezultă că, contravenția la regimul circulației rutiere săvârșită de petentul B. M. la data de 12.11.2014, a fost constatată de polițistul rutier cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic pe DN2 la km 443+10 m în afara municipiului Suceava, spre localitatea Pătrăuți (în zona intersecției Nodului Rutier nr.3 al variantei ocolitoare cu DN2).
În conformitate cu dispozițiile art.131 Cod procedură civilă, verificând din oficiu competența de soluționare a cauzei, instanța constată că potrivit art.94 punctul 4 Cod procedură civilă coroborate cu art.32 alin.1 din OG nr.2/2001 este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Conform art.258 coroborat cu art.255 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de părți, respectiv cele depuse la dosar.
Având în vedere lipsa părților, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța declară terminată cercetarea procesului și fixează termen pentru dezbaterea fondului la același termen, sens în care potrivit art.244 alin.4 Cod procedură civilă presupune că părțile au fost de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la același termen, motiv pentru care rămâne în pronunțare.
Potrivit art.394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
JUDECĂTORIA,
Asupra plângerii de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți, la data de 18 noiembrie 2014, sub nr._ petentul B. M., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12 noiembrie 2014, întocmit de Serviciul Rutier Suceava. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu „avertisment”.
În motivarea plângerii petentul arată că se deplasa cu autoturismul dinspre Suceava spre Rădăuți și a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție care i-a comunicat că a efectuat o manevră de depășire într-o zonă în care există indicatorul „depășirea interzisă”. C_ toate că a spus agentului constatator că aceste susțineri nu sunt adevărate, acesta i-a întocmit procesul verbal, doar pe baza constatărilor sale, fără probe temeinice din care să rezulte vinovăția sa.
Referitor la cererea de înlocuire a amenzii cu avertisment, petentul arată că sancțiunea amenzii aplicate este disproporționată în raport cu gradul de pericol social concret al faptei, care nu este unul ridicat, față de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, urmările acesteia și circumstanțele personale, respectiv faptul că nu a mai fost niciodată sancționat, nu-și poate desfășura atribuțiile de serviciu fără permis și va fi în imposibilitatea obținerii unui venit pentru familia sa compusă din cinci membri, din care trei copii minori.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe prevederile OG nr.2/2001.
În dovedire, a depus în copie: procesul verbal . nr._ din data de 12 noiembrie 2014, întocmit de Serviciul Rutier Suceava, chitanța numerar nr.2461 ADM din 12.11.2014, cu care a achitat suma de 180 lei reprezentând jumătate din minimul amenzii.
Plângerea a fost legal timbrată, conform art.19 din OUG nr.80/2013.
Prin întâmpinare, la care a anexat materialul probator, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a solicitat respingerea plângerii formulată de petent, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției și implicit sancțiunea aplicată. Totodată, intimatul a răspuns celor menționate în plângere arătând că susținerile petentului sunt neîntemeiate, întrucât abaterea săvârșită de petent a fost filmată cu echipamentul radar.
În vederea soluționării cauzei instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți și proba cu înregistrarea video a abaterii săvârșită de petent-CD 147/115/15.12.2014.
Prin sentința civilă nr.541 din 12 februarie 2015, Judecătoria Rădăuți a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Rădăuți a reținut că, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12 noiembrie 2014, întocmit de Serviciul Rutier Suceava, petentului B. M. i s-a aplicat sancțiunea amenzii în sumă de 450 lei (avertisment + 450 lei) și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de 120 alin.1 lit.i și h și art.147 al.1 din HG nr.1391/2006 și sancționate de art.100 al.3 lit.c, art.100 al.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, reținându-se că, în data de 12.11.2014,ora 13:14, pe DN 2, km 443+10 m, conducând auto cu nr. de înmatriculare_ din direcția Suceava spre Rădăuți, a depășit auto cu nr._ aflat în mers în zona indicatorului „depășirea interzisă” trecând peste marcajul continuu și axul drumului. De asemenea nu avea asupra sa permisul de conducere.
A mai reținut că procesul-verbal a fost încheiat prezența contravenientului și poartă semnătura acestuia și a agentului constatator la rubrica obiecțiuni fiind consemnate „mă grăbesc-urgență medicală”
Sub aspectul competenței teritoriale, instanța a reținut că, potrivit art. 32* alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în cazul de față, contravenția fiind săvârșită la km.443+10 m, aflat în circumscripția Judecătoriei Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 02 martie 2015 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12 noiembrie 2014, întocmit de Serviciul Rutier Suceava, petentului B. M. i s-a aplicat sancțiunea amenzii în sumă de 450 lei (avertisment + 450 lei) și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de 120 alin.1 lit.i și h și art.147 al.1 din HG nr.1391/2006 și sancționate de art.100 al.3 lit.c, art.100 al.1 pct.18 din OUG nr.195/2002.
În sarcina acestuia s-a reținut că, în data de 12.11.2014,ora 13:14, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2, din direcția Suceava spre Rădăuți, și ajungând la km 443+10 m, a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autoturismului înmatriculat sub nr._ aflat în mers în zona indicatorului „depășirea interzisă” trecând peste marcajul continuu și axul drumului. De asemenea nu avea asupra sa permisul de conducere.
Abaterea a fost înregistrată de aparatul radar Python montat pe autospecializata marca Dacia cu număr de înmatriculare_ .
Procesul verbal a fost semnat de petent, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a notat: „Mă grăbesc, urgență medicală”.
Verificând, potrivit dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 12.11.2014 emis de I.P.J. Suceava, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art.16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Constatând legalitatea procesului verbal, instanța va analiza temeinicia acestuia, iar sub acest aspect reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de temeinicie cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, această prezumție fiind permisă instanței așa cum arată și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. contra României, în care a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Raportat la cele de mai sus, instanța constată că mențiunile făcute de agentul constatator privind situația de fapt, se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la comiterea contravenției, care sunt dublate de filmarea realizată cu echipamentul radar (f.17 dosar).
În cauză a fost administrat probatoriul, la solicitarea petentului, respectiv proba cu înscrisuri.
Cum, în urma probatoriului administrat la solicitarea petentului, respectiv proba cu înscrisuri, se constată că nu a putut fi răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat, instanța consideră că fapta reținută în sarcina acestuia există și constituie contravențiile prev.de art.120 alin.1 lit.h și i din HG nr.1391/2006 republicată, art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată și ale art.147 alin.1 din HG nr.1391/2006 republicată, art.101 alin.1 pct.189 din OUG nr.195/2002.
Cât privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului.
Această opinie se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În consecință, instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii pentru ca petentul să conștientizeze obligația de a respecta în viitor regulile de circulație rutieră și în special a celor referitoare la efectuarea manevrelor de deplasare.
Așa fiind, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. M. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenție . nr._ încheiat la data de 12.11.2014 de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava - Serviciul Rutier, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. M., CNP-_, domiciliat în orașul Cajvana, nr.1659, jud. Suceava, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12 noiembrie 2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..9, jud. Suceava, ca nefondată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
F. M. L. C.
Red.FM
Tehnored.LC
5 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3216/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3079/2015. Judecătoria... → |
|---|
