Plângere contravenţională. Sentința nr. 3221/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3221/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 3221/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3221
Ședința publică din data de 09.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. G. A.
Grefier: B. G.
Pe rol pronunțarea plângerii contravenționale formulate de petentul IȚCO G. F., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE SUCEAVA, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.08.2013 de I.P.J. Suceava.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen instanța, pentru a da posibilitatea petentului să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 09.06.2015.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 02.04.2015 sub nr._ (filele 3-6), petentul Ițco G. F. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 06.08.2013 de I.P.J. Suceava.
În motivare, petentul a arătat că la data de 17.03.2015 a ridicat de la oficiul poștal de pe . de poprire emisă de Primăria mun. Suceava, în urma căreia s-a deplasat la această unitate unde i-a fost înmânată o copie a unui proces verbal de contravenție prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 39 O.U.G. nr. 195/2002, respectiv nu a comunicat Serviciului Rutier Suceava datele persoanei care a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare_ la data de 12.04.2013.
A arătat petentul că executarea sancțiunii amenzii contravenționale este prescrisă, invocând în acest sens art. 14 și 25 alin. 1 și 2 O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la data de 06.08.2013 și nu a fost comunicat petentului. Acesta a luat la cunoștință de existența acestuia la data de 17.03.2015, când i-a fost înmânat de angajatul Primăriei Suceava.
A mai arătat că procesul-verbal de contravenție este nelegal și netemeinic, iar petentul nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa. Astfel, în mod greșit agentul constatator a apreciat că petentul a încălcat dispozițiile art. 39 O.U.G. nr. 195/2002, având în vedere că acestuia nu i-a fost comunicată această obligație, iar dispozițiile mai sus menționate nu au fost încălcate.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și cu martori.
În susținerea cererii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal . nr._ din data de 06.08.2013 (fila 9), plicul (fila 11), decizie de impunere (fila 13), înștiințare de poprire (fila 14).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit chitanței nr. MALBU nr._ din 01.04.2015 (fila 8).
La data de 05.05.2015 intimatul a formulat întâmpinare (filele 23-24), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției și implicit a sancțiunii aplicate.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 06.08.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă, constând în aceea că în urma solicitării, nu a comunicat în termen de 5 zile de la primirea solicitării Serviciului Rutier Suceava datele persoanei care a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare_ la data de 12.04.2013, ora 19:20.
A arătat intimatul că agentul constatator a aplicat sancțiunea cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de lege. În ceea ce privește susținerile petentului, a arătat că acestea nu sunt întemeiate, iar cu privire la executarea sancțiunii amenzii contravenționale, a solicitat menținerea acesteia, întrucât procesul-verbal a fost comunicat petentului în termenul și în condițiile legale.
În dovedire, intimatul a depus la dosar raportul agentului constatator, copiile adreselor de la Poliția Rutieră și copia confirmării de primire a comunicării, declarația numitei H. N., un CD cu abaterea săvârșită în trafic la data de 12.04.2013 (filele 25-30).
La data de 12.05.2015 petentul a depus răspuns la întâmpinare (fila 38), prin care a solicitat admiterea excepției prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale și în consecință admiterea plângerii contravenționale.
La termenul din data de 03.06.2015, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri. La același termen instanța a luat act că petentul a renunțat la proba cu martora H. N., în temeiul art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ, a respins proba testimonială cu martorul F. V. ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.08.2013 (fila 9) petentul Ițco G. F. a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 48 Legea NR. 136/1995, raportate la art. 39 O.U.G. nr. 195/2002 cu pedeapsa principală a 9 puncte amendă în cuantum de 720 lei.
În fapt, în procesul-verbal amintit s-a reținut că, în urma solicitării, petentul nu a comunicat datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, în termen de 5 zile de la primirea solicitării, pentru că în data de 12.04.2013, ora 19:30, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a comis o contravenție la regimul circulației rutiere pe DN29A, în localitatea Șerbănești, jud. Suceava.
Procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.08.2013 a fost întocmit în lipsa petentului, fiind semnat de către un martor asistent.
Potrivit prevederilor art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că petenta nu a formulat critici în acest sens. Astfel, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). De asemenea, CEDO a statuat în cauza N. G. c. României, în materia circulației rutiere, că prevederile art. 6 paragraf 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism ce ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a observat.
Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În fapt, instanța reține că petentului Ițco G. F. i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentei responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
În ceea ce privește situația de fapt, petentul contestă faptul că ar fi fost încunoștiințat de obligația de a informa poliția rutieră cu privire la cine conducea autoturismul său la data de 12.04.2013. Cu toate acestea, instanța apreciază că probele administrate sunt în contradicție cu susținerile petentului. Astfel, prin adresa nr._/22.04.2013 (fila 26) și adresa nr._/01.07.2013 (fila 27) au fost comunicate petentului, potrivit dovezii atașate (fila 28).
Susținerile petentului reprezintă simple afirmații ale persoanei sancționate contravențional și nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului-verbal. Dacă nerecunoașterea faptei de către persoana sancționată ar face proba împotriva constatării directe a agentului de poliție, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancționate înlăturarea propriei răspunderi contravenționale iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuție, aceea de a constata direct faptele contravenționale.
În prezenta cauză, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 06.08.2013, deși acestuia îi revenea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 249 C.proc.civ. Astfel, instanța consideră că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Potrivit art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Art. 39 O.U.G. nr. 195/2002 prevede că proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.
Potrivit art. 102 alin. 1 pct. 14 O.U.G. nr. 195/2002, necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 4 lit. d O.U.G. nr. 195/2002, pentru clasa a IV-a de sancțiuni se vor aplica de la 9 la 20 puncte-amendă.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 06.08.2013 petentului Ițco F. G. i s-au aplicat 9 puncte-amendă, în cuantum de 720 (fila 9). Astfel, instanța constată că măsurile aplicate sunt în conformitate cu dispozițiile legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Instanța reține din materialul probator administrat în cauză că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
Cu privire la executarea procesului-verbal, instanța a calificat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale invocată de către petent ca fiind o apărare de fond, apărare pe care o va reține.
Astfel, procesul-verbal a fost încheiat de către intimat la data de 06.08.2013, acesta nefiind semnat de către contravenientul Ițco F. G.. Instanța reține această situație din fapt din procesul-verbal (fila 9), care se coroborează cu cele susținute de către intimat în întâmpinare (filele 23-24).
Art. 19 alin. 1 O.G. nr. 2/2001 prevede că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient.
Instanța constată din probele administrate că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, fapt ce atrage obligația intimatului de a comunica petentei actul de sancționare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 25 alin. 1 teza a II-a O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. În completare, art. 25 alin. 2 O.G. nr. 2/2001 stabilește că se va face comunicarea de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia. În același sens prevede și art. 26 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia în cazul în care contravenientul nu este prezent […] comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu a fost comunicat în termenul legal petentei, fapt pentru care sunt incidente dispozițiile art. 14 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recurs în interesul legii și publicate în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Instanța constată că procesul-verbal contestat a fost încheiat la data de 06.08.2013, fiind incidente dispozițiile anterior enunțate. Dispozițiile deciziei ICCJ fac trimitere la art. 25 alin. 2 O.G. nr. 2/2001 (în forma anterioară modificării din 01.02.2015, întrucât acestea erau dispozițiile aplicabile la momentul săvârșirii contravenției), potrivit cărora comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia, în caz contrar fiind incidente dispozițiile privind prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Din răspunsul primit la data de 26.05.2015 (fila 43) rezultă că intimatul nu i-a comunicat petentului prin poștă cu confirmare de primire procesul-verbal . nr._ din 06.08.2013, atașând doar procesul-verbal de afișare (fila 44).
Pe cale de consecință, instanța apreciază că sunt deplin aplicabile dispozițiile art. 14 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța constată că a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale în cuantum de 720 lei, aplicate prin procesul-verbal . nr._ din 06.08.2013, urmând a admite cererea și a anula procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Față de mențiunile reprezentantei petentului de la ultimul termen de judecată și de faptul că a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru prin chitanța . nr._ din data de 01.04.2015 (fila 8) și dovada plății onorariului avocațial prin chitanța nr. 29 din 28.05.2015 în cuantum de 100 lei (fila 47), instanța îl va obliga pe intimat la plata către petent a sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite plângerea formulată de petentul IȚCO G. F., CNP_, domiciliat în mun. Suceava, ., ., ap.33, ., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 06.08.2013 emis de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
Obligă intimatul la plata către petent a sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2015.
Președinte,Grefier,
Red. G.A.N./
Tehnored: G.B./
26.06.2015/, 5 ex./
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4237/2015. Judecătoria SUCEAVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3212/2015. Judecătoria... → |
|---|
