Plângere contravenţională. Sentința nr. 3355/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3355/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 3355/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 3355
Ședința publică din data de 15 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petentul D. A. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 13.10.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Concluziile dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 mai 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 21.10.2014. sub nr. de dosar_, petentul D. A. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.10.2014, emis de către intimat, ca netemeinic.
În motivare, petentul a arătat că, prin procesul verbal contestat, a fost sancționat în baza art. 100 alin. 3 lit. e), respectiv art. 108 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă în cuantum de 360 lei, cu dispunerea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile. Ar fi fost sancționat întrucât la data de 13.10.2014, ora 12:38, ar fi condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare 85 16 LB, depășind neregulamentar în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă” și a marcajului longitudinal continuu, nefolosind nici luminile de întâlnire pe drumul național european.
Petentul a precizat că s-a angajat în efectuarea manevrei de depășire, întrucât pe sensul său de mers era staționat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, după ce se asigurase că pe contrasens nu se aflau autoturisme în rulare.
Petentul a susținut că nu a mai fost sancționat anterior pentru abateri contravenționale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 alin. 1, art. 1, art. 5, art. 11 alin. 1 și alin. 5, art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, ale art. 80 și următoarele din Codul de procedură civilă, ale art. 194 codul de procedură civilă și ale O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedire, petentul a depus înscrisuri (f. 5-9).
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, arătând împrejurările care au condus la aplicarea sancțiunii contravenționale.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri (f. 19-21).
La termenul din 19.12.2014, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Gura Humorului, dispunând declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Suceava.
La data de 06.02.2015, pe rolul Judecătoriei Suceava a fost înregistrată acțiunea sub același număr de dosar.
La termenul din 22.05.2015, instanța a administrat proba cu martorul C. V. D., declarația sa fiind atașată la dosar (f. 10).
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor formulate de contestator, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanta reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 13.10.2014, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei, precum și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. i) și h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se următoarea situație de fapt: “În ziua de 13.10.2014, ora 1238, în localitatea Ilișești, petentul a condus autoturismul Skoda O. (…) și a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare (…) încălcând marcajul longitudinal continuu și aflându-se în zona de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă”.
Totodată, petentul a fost sancționat cu avertisment întrucât nu folosea luminile de întâlnire pe drum național european.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 13.10.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, după cum nici petentul nu contestă legalitatea actului de sancționare decât în modm formal, fără a indica un motiv concret de nelegalitate.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 - Se interzice depășirea vehiculelor (…) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" ; când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Contravenientul a fost sancționat potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 - Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (…) nerespectarea regulilor privind depășirea.
Așadar, instanța reține că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea unei singure contravenții constând în nerespectarea regulilor privind depășirea.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate.
Instanța reține că petentul, prin cererea introductivă și prin concluziile pe fondul cauzei, a efectuat o mărturisire spontană calificată cu privire la fapta reținută în sarcina sa.
Petentul a recunoscut că deplasându-se spre Suceava, în localitatea Ilișești se afla un autoturism staționat pe partea dreaptă și a fost nevoit să îl depășească, deși era linie continuă, pentru a nu bloca circulația. Petentul a arătat că, în momentul în care a intrat în depășire era linie discontinuă, însă, probabil, că la revenirea pe sens era linie continuă.
Martorul ascultat în cauză, C. V. D. a arătat că se afla în mașina petentului în ziua în care acesta a fost sancționat. Acesta a precizat că în localitatea Ilișești, în zona bisericii din localitate, era o mașină oprită pe partea dreaptă. Totodată, a arătat că la începerea manevrei de depășire, marcajul era discontinuu iar la revenirea pe sensul de mers linia era continuă. (fila 10)
În ceea ce privește forța majoră invocată de către petent, față de motivele de fapt invocate, instanța consideră că petentul a înțeles să invoce starea de necesitate ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei (potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001) și nu forța majoră reglementată de dispozițiile Codului civil (art. 1351) ca și cauză de înlăturare a răspunderii civile.
În considerarea faptului că dispozițiile O.G. 2/2001, deși prevăd starea de necesitate ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, nu oferă și o definiție a acesteia, instanța apreciază că, de principiu și prin raportare la dispozițiile din materie penală, starea de necesitate presupune întrunirea următoarelor concluzii: existența și iminența unei stări de pericol, imposibilitatea evitării stării de pericol printr-o faptă licită, starea de pericol să nu fi fost produsă de către acela care invocă starea de necesitate și proporționalitatea între acțiunea de salvare și starea de pericol.
Instanța reține că probele administrate în cauză impun concluzia conform căreia condițiile stării de necesitate nu sunt îndeplinite: eventuala blocare a traficului nu poate constitui starea de pericol pe care petentul să fi încercat să o evite prin efectuarea manevrei de depășire (în acest sens, în cauză nu au fost probate elemente din care să rezulte că dacă petentul nu ar fi efectuat depășirea, traficul s-ar fi blocat); nu este dată nici imposibilitatea evitării stării de pericol printr-o faptă licită (potrivit susținerilor petentului, a fost o apreciere personală a acestuia faptul că, doar efectuând depășirea, poate evita un blocaj în trafic; acest aspect nu relevă inexistența altor modalități de evitare a unui blocaj în trafic).
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că nu se impune a da eficiență stării de necesitate, astfel încât apreciază că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul verbal, acesta fiind încheiat în mod legal și temeinic.
Având în vedere și faptul că petentul nu a negat niciun moment existența faptei în materialitatea sa, precum și faptul că în cauză nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că forța probantă a procesului verbal . nr._ din 13.10.2014 nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși, potrivit art. 10 și art. 249 Cod procedură civilă, lui îi revenea această sarcină), instanța constată că actul constatator a fost în mod temeinic încheiat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentei, în sensul că au fost respectate limitele de pedeapsă prevăzute de textele legale.
Pe de altă parte, instanța apreciază că se impune reindividualizarea sancțiunii în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În concret, instanța apreciază că se impune înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Astfel, petentul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa la momentul încheierii procesului-verbal, precizând doar că nu i se pare normal să fie sancționat întrucât era un autoturism staționat. Totodată, procesul-verbal cuprinde mențiunea achitării de către contravenient a sancțiunii pecuniare aplicate, aspect ce relevă, totuși, înțelegerea caracterului ilicit al faptei și asumarea responsabilității în acest sens.
Pe de altă parte, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, deși nu relevă o stare de necesitate în care să se fi găsit petentul, indică încercarea petentului de a evita stânjenirea traficului în zonă, situație recomandată de normele de conduită preventivă în trafic.
De asemenea, instanța reține și că afirmația petentului în sensul că nu a mai fost sancționat anterior pentru încălcarea unor norme din materia circulației rutiere nu a fost contestată de intimat.
Față de toate aceste aspecte, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va înlătura sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 13.10.2014, întocmit de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. A.-V., CNP_, domiciliat în Gura Humorului, .. 4, ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Înlătură sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 13.10.2014, întocmit de intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție . nr._ din 13.10.2014, întocmit de intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.06.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/05.10 .2015
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3352/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3345/2015. Judecătoria... → |
|---|
