Plângere contravenţională. Sentința nr. 639/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 639/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 639/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 639
Ședința publică din data de 5 februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale, formulată de petentul S. C. C. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.10.2014 emis de intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul S. C. C., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care, în temeiul art. 131 din Codul de procedură civilă, instanța verifică competența de soluționare a prezentei cereri, din oficiu, și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina supusă judecății.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța pune în discuția părților estimarea duratei cercetării procesului și nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul și pe aspectul propunerii de probe în conformitate cu prevederile art. 258 din Codul de procedură civilă.
Petentul S. C. C. învederează instanței că nu poate aprecia durata de soluționare a cauzei. De asemenea, arată că solicită încuviințarea doar a probei cu înscrisurile depuse.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, estimează durata cercetării procesului, apreciind că la prezentul termen cauza poate fi soluționată.
În temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată potrivit art. 392 din Codul de procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța trece la dezbaterea fondului cauzei și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul S. C. C. solicită anularea procesului verbal, întrucât nu s-a respectat procedura. Solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal.
Potrivit art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_ din data de 30.10.2014, petentul S. C. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.10.2014 emis de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, solicitând anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 180 lei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 07.10.2014 a fost amendat cu suma de 360 lei pe motiv că a depășit viteza legală admisă în localitatea Suceava, județul Suceava, fiindu-i încheiat procesul verbal contestat. A mai arătat că aparatul radar a fost instalat, la . dinspre Fălticeni, fiind oprit de agentul de poliție care i-a întocmit procesul verbal de contravenție. Acesta i-a comunicat faptul că a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 72 km/h.
A precizat petentul că, în principiu, nu contestă viteza cu care a fost înregistrat, însă agentul constatator nu i-a prezentat nici o probă din care să rezulte viteza și să îl convingă de justețea sancțiunii aplicate. Petentul a arătat că a solicitat comunicarea procesului verbal, însă agentul constatator i-a comunicat numai actele spunându-i că poate pleca mai departe, făcându-l să înțeleagă că nu va fi sancționat, dar ulterior procesul verbal i-a fost comunicat prin poștă.
Petentul a constatat că agentul constatator a consemnat că a refuzat semnarea acestuia, fapt total neadevărat, de natură a îl prejudicia prin împrejurarea că nu i-a dat posibilitatea de a face obiecțiuni, ce echivalează în această materie cu încălcarea dreptului la apărare și este sancționată cu nulitatea procesului verbal de contravenție conform art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, a mai arătat petentul că, refuzul său nu este atestat de un martor, cum cere imperativ art. 19 din același act normativ.
Petentul a precizat că este la prima faptă contravențională, că regretă săvârșirea acesteia, care s-a datorat împrejurării că venea de la un drum lung, dorind să ajungă cât mai repede acasă.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, în copie, dovada comunicării, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.10.2014, precum și actul său de identitate (filele 5 și 7).
În conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr. . nr._ din data de 30.10.2014 (fila 6).
Intimatul a depus la data de 24.11.2014, întâmpinare, însoțită de documentația ce a stat la baza emiterii procesului verbal contestat și CD conținând înregistrarea video (filele 12-20). Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petent și menținerea procesului verbal de contravenție și implicit sancțiunile aplicate. A solicitat și judecarea cauzei și în lipsă.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în data de 07.10.2014, ora 0932, numitul S. C. C. a fost depistat conducând autoturismul cu numărul_, pe . municipiul Suceava (sector de drum pe care limita de viteză este de 50 km/h), cu viteza de 72 km/h; abaterea privind nerespectarea regimului legal de viteză a fost constatată cu ajutorul aparatului de măsurare a vitezei tip cinemometru rutier marca AUTOVISION montat pe auto MAI_; având în vedere cele constatate, agentul constatator a efectuat semnalul regulamentar de oprire, iar după ce i-a prezentat calitatea, a solicitat conducătorului auto documentele personale și pe cele ale autoturismului condus.
A mai arătat că cel în cauză a fost sancționat prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ cu 4 puncte amendă în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare, conform art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 raportat la art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002; după întocmirea procesului verbal, agentul de poliție rutieră i-a adus la cunoștință contravenientului cele consemnate în cuprinsul acestuia și dreptul de a formula obiecțiuni; cel în cauză a declarat verbal că nu are de făcut obiecțiuni, dar nu a semnat procesul verbal de constatare a contravenției.
În temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.10.2014 întocmit de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava, petentul S. C. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară constând în 3 puncte de penalizare, constatându-se că în data de 07.10.2014, ora 0932, pe bulevardul S. Vicoveanca, în municipiul Suceava, a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 72 km/h (+22 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, faptă prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.10.2014 nu a fost semnat de către petent.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 07.10.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului S. C. C. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Având în vedere susținerile petentului în sensul că agentul constatator nu i-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța constată, pe de o parte, că petentul nu a făcut dovada că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula obiecțiuni, iar, pe de altă parte, nu a făcut dovada că această situație îl vatămă în vreun fel sau că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat. Mai mult, instanța subliniază că dreptul la apărare al petentului (exprimat inclusiv prin posibilitatea de a formula obiecțiuni în cadrul procesului-verbal) este pe deplin asigurat prin dreptul acestuia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază ca necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal. Prin urmare, dreptul conferit de lege contravenientului de a se adresa instanței de judecată pentru a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție este de natură a înlătura orice vătămare adusă dreptului de apărare al petentului cauzată de neaducerea la cunoștință a posibilității de a formula obiecțiuni cu ocazia întocmirii procesului-verbal.
Pe cale de consecință, apărările petentului referitoare la acest aspect sunt înlăturate de către instanță, ca neîntemeiate.
Cu privire la critica adusă de către petent procesului verbal contestat în sensul că se impune constatarea nulității întrucât nu a fost semnat de către un martor asistent, instanța reține dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 care statuează că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În situația în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.10.2014, instanța reține că agentul constatator a menționat că petentul refuză să semneze procesul verbal, însă aceste aspecte nu au fost confirmate de către un martor asistent. Cu toate acestea, instanța constată că petentul nu a probat o vătămare pe care ar fi suferit-o ca urmare a nesemnării procesului verbal de către un martor asistent, motiv pentru care va respinge apărarea petentului, ca neîntemeiată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și sancțiunea complementară constând în trei puncte de penalizare aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
Instanța constată că petentul S. C. C. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 07.10.2014 reținându-se că în data de 07.10.2014, ora 0932, pe bulevardul S. Vicoveanca, în municipiul Suceava, a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 72 km/h (+22 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_.
Instanța reține că la dosarul cauzei se află și înregistrarea video a prezumtivei contravenții, din care se observă că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de către petent, a fost surprins, în municipiul Suceava, pe bulevardul S. Vicoveanca, cu viteza de 72 km/h. De asemenea, instanța constată că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr._ din data de 01.04.2014 și a atestatului operatorului radar nr._ din data de 07.04.2010 (filele 18-19).
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petentul S. C. C. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
La individualizarea sancțiunii, instanța va ține cont de atitudinea petentului pe parcursul procesului, acesta prezentându-se la termenul de judecată și furnizând toate informațiile în vederea soluționării cauzei, fapt ce a permis instanței să ia cunoștință de toate împrejurările necesare soluționării cauzei. De asemenea, instanța va ține cont și de convingerea pe care și-a format-o, în sensul că petentul nu va mai repeta aceste fapte, chiar și fără aplicarea unei amenzi contravenționale. Instanța mai are în vedere și faptul că nu există date la dosar în sensul că petentul a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.
Cu privire la sancțiunea complementară constând în 3 puncte de penalizare, instanța apreciază că aplicarea acesteia se impune, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul S. C. C.în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 360 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.10.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul S. C. C., CNP_, cu domiciliul în mun. Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava.
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 360 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.10.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
Președinte, Grefier,
Timiță O. - E. M. A.
Red.T.O.E
Tehn.M.A
5ex./ 03.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 649/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 622/2015.... → |
|---|
