Pretenţii. Sentința nr. 2773/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2773/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 2773/2015
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.2773
Ședința publică din 21.05.2015
Președinte: L. C. Ș.
Grefier: B. C.
La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect „ pretenții” formulată de reclamanții Șutu D. și Șutu N. în contradictoriu cu pârâta Ieș E..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Șoldanescu R., pentru reclamanți și pârâta, lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat Ș. R., pentru reclamanți, depune la dosar cerere de renunțare la judecată.
Pârâta arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanți.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 06.02.2014, reclamanții Șutu D. și Șutu N. au solicitat obligarea pârâtei Ieș E. la plata sumei de 5400 euro cu titlu de daune- interese pentru lipsa de folosință a imobilului proprietatea reclamanților pentru perioada 01.11._14, la plata sumei de 200 euro/lunar cu titlu de daune interese începând cu data de 01.02.0214 și până la data restituirii bunului imobil, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației, precum și obligarea la plata dobânzilor legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective. De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată de aceasta și achitată de reclamanți pentru perioada 01.11._12, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației, precum și obligarea la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de daune materiale reprezentând distrugerile provocate imobilului în perioada în care aceasta l-a ocupat precum și obligarea la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 25.10.2011, în calitate de promitenți – vânzători și pârâtă în calitate de promitentă- cumpărătoare s-a perfectat Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată de B.N.P. I. L. sub nr. 555/25.10.2011 prin care au promis să vândă pârâtei imobilul proprietatea reclamanților compus din suprafața de 700 m.p. teren și din construcția anexă ( bucătărie de vară) situate în intravilanul satului B., . A, ..
Au mai arătat reclamanții că după perfectarea promisiunii de vânzare cumpărare începând cu data de 01.11.2013 pârâta a început să locuiască în imobilul menționat deoarece le achitase din prețul vânzării suma de 30.000 euro, urmând ca restul sumei de 10.000 euro să fie achitat la data încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
De asemenea, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 3796 din 18.06.2013 Judecătoria Suceava a dispus rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 5555/25.10.2011, a repus părțile în situația anterioară încheierii contractului, a obligat reclamanții din prezenta cauză să achite pârâtei suma de 33.000 euro actualizată cu rata inflației calculată la data de 07.12.2011 pentru suma de 30.000 euro și de la data de 07.12.2011 pentru suma de 3000 euro, plus dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii- 12.11.2012 și până la data plății efective.
Au arătat reclamanții că prin aceeași hotărâre s-a instituit în favoarea pârâtei un drept de retenție asupra imobilului menționat în promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare până la plata sumelor datorate și s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamanți.
Reclamanții au apreciat că dreptul de retenție instituit asupra imobilului nu conferă acesteia nici dreptul de folosință și nici dreptul de a-l poseda și a-i culege fructele în sensul ocupării acestuia.
Referitor la primul capăt de cerere, reclamanții au arătat că pârâta începând cu data de 01.11.2011 a început să locuiască în imobil fără un just titlu, doar în temeiul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, care însă nu i-a conferit acest titlu.
Au considerat reclamanții că instituirea în favoarea pârâtei a unui drept de retenție asupra imobilului până la plata sumelor datorate nu conferă dreptul de a poseda, de a folosi sau de a culege fructele bunului în sensul de a locui în imobil, cu atât mai mult cu cât instanța de judecată i-a obligat să achite pârâtei suma de 33.000 euro actualizată cu rata inflației plus dobânda legală.
În aceste condiții, reclamanții au apreciat că în perioada 01.11._14 au fost lipsiți de folosința imobilului printr-o faptă ilicită a pârâtei care prin ocuparea imobilului i-au cauzat un prejudiciu total de 5400 euro calculat la o chirie de 200 euro pe lună până la data de 01.02.2014.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanții au arătat că pârâta în perioada 01.11._12 a consumat energie electrică în cuantum de 3000 lei.
Au apreciat că și în această situație pârâta s-a îmbogățit fără justă cauză deoarece patrimoniul reclamanților s-a diminuat în detrimentul patrimoniului pârâtei care a beneficiat de energie electrică pe care reclamanții au fost nevoiți să o achite.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, reclamanții au susținut că imobilul pe care pârâta l-a ocupat și continuă să-l ocupe a fost construit în anul 2009, toate dotările imobilului au fost achiziționate de reclamanți, iar la momentul la care pârâta a început să locuiască în imobil acesta era dotat cu centrală pe gaz, calorifere, parchet, faianță, gresie, cadă cu jacuzzi, mobilier baie.
Au menționat reclamanții, că pârâta a distrus atâta casa cât și bunurile mobile din interiorul acesteia, a locuit efectiv în imobil împreună cu aproximativ 40 de pisici și 20 de câini care au adus imobilul într-o stare absolut deplorabilă.
Reclamanții au subliniat faptul că suma de 15.000 euro reprezintă daunele materiale provocate de către pârâtă prin distrugerile aduse imobilului.
În ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, a precizat că acestea sunt îndeplinite pe deplin.
Față de aceste considerente, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 548, art. 918, art. 1345, art. 1357 Cod civil, art. 3 din O.G. nr. 13/2011, art. 451 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (f.11-63).
La data de 19.03.2014, reclamanții au depus la dosar precizări la acțiune (f.70) prin care au solicitat, referitor la primul capăt de cerere, obligarea pârâtei la plata sumei de 5400 de euro cu titlu de daune interese pentru lipsa de folosință a imobilului pentru perioada 01.11._14, obligarea la plata sumei de 200 de euro/lunar cu titlu de daune interese începând cu data de 01.02.2014 și până la data restituirii bunului imobil, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației, precum și obligarea la plata dobânzilor legale calculate de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.
Au arătat că echivalentul în lei al sumei de 5400 euro este de 24.354 lei calculat la cursul BNR din data de 06.02.2014 ( data introducerii cererii de chemare în judecată) de 1 euro=4,51 lei, iar echivalentul în lei al sumei de 200 euro este de 902 lei.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, reclamanții au arătat că au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de daune interese reprezentând distrugerile provocate imobilului în perioada în care aceasta l-a ocupat precum și obligarea la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
Au arătat că echivalentul în lei al sumei de 15.000 euro este de 67.650 lei.
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 215 lei (f.71) și 2982 lei (f.78).
Pârâta Ieș E. a depus la dosar întâmpinare (f.82), prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 90/2012, iar în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că în cauză nu sunt întrunite nici condițiile exercitării acțiunii în îmbogățire fără justă cauză, dat fiind caracterul subsidiar al unei astfel de cereri și nici condițiile necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale.
A apreciat pârâta că nu poate fi vorba de o faptă ilicită atâta vreme cât reclamanții chiar în cerere, au arătat că au fost de acord să locuiască în imobil de la data de 01.11.2011 întrucât a achitat suma de 30.000 euro dintr-un total de 40.000 euro, iar ulterior încă 3000 euro, în afara obligațiilor contractuale.
A mai arătat pârâta că instituirea dreptului de retenție nu vine în contradicție cu atributele dreptului de proprietate, iar reținerea bunului, refuzul de a restitui bunul asupra căruia s-a instituit dreptul de retenție nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate al debitorului ci pentru ca dreptul de retenție să fie aplicabil se cere chiar ca bunul referitor la care se invocă să fie proprietatea celui ce este debitorul deținătorului.
Pârâta a susținut, de asemenea, că la data de 28.04.2014 a devenit proprietara imobilului în discuție potrivit Actului de adjudecare cu valoare de titlu de proprietate emis în data de 30.04.2014 de B.E.J. C. Sarmis în dosarul nr. 1212/E/2013, iar valoarea acestui imobil acoperă doar parțial sumele pe care reclamanții debitori trebuie să i le restituie.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, a arătat că susținerile reclamanților potrivit cărora ar fi singura care a beneficiat și a consumat energie electrică sunt contrare adevărului, constituind o nouă dovadă de rea credință din partea acestora.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, pârâta a arătat că dotările din imobil au fost achiziționate de ea, iar diferența dintre valoarea imobilului la data încheierii antecontractului și valoarea imobilului în prezent nu este generată de distrugerile provocate de pârâtă ci reprezintă consecința atitudinii culpabile a reclamantului care, deși i-a predat imobilul cu utilități, în mai 2012, a cauzat întreruperea furnizării utilităților, prin fapte penale sau cereri ilegale către IRE.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanți.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus la dosar înscrisuri (f.92-117).
Prin încheierea de ședință din data de 04.09.2014, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată, având în vedere că art. 2 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 196/2006 privind medierea a fost declarat neconstituțional prin Decizia 266 din 07.05.2014 a Curții Constituționale.
În data de 12.01.2015, prin înscrisul de la fila 197 dosar, pârâta a invocat excepția de netimbrare a cererii și excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 3796/18.06.2013 a Judecătoriei Suceava, iar prin Încheierea de ședință din data de 15.01.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, precum și excepția autorității de lucru judecat (f.215).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamanților (f.451-466), proba cu interogatoriul pârâtei (f.447-450) și proba cu martorii Orendovici M. (f.467) C. L. (f.468).
Prin Încheierea de ședință din data de 23.04.2015, instanța a dispus disjungerea celui de-al doilea capăt de cerere, cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice, de capetele 1 și 3 ale cererii și a dispus formarea prezentului dosar.
La termenul de astăzi, reclamanții au depus la dosar cerere de renunțare la judecată (f.556), iar instanța a rămas în pronunțare cu privire la această cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prezenta cauză are ca obiect „pretenții” și este formulată de reclamanții Șutu D. și Șutu N., în contradictoriu cu pârâta Ieș E..
Potrivit art. 406 alin. 1 Cod procedură civilă, text de lege ce reflectă una din laturile principiului disponibilității ce guvernează dreptul civil „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”, iar potrivit alin.4 al aceluiași articol „dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți”.
Având în vedere aceste dispoziții legale și voința părților de a renunța la judecata cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 406 Cod procedură civil, instanța urmează să ia act de această renunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea reclamanților Șutu D., CNP:_ și Șutu N., CNP:_, ambii domiciliați în sat B., ., ., la judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta Ieș E., CNP:_, domiciliată în sat B., . A, ..
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.05.2015.
Președinte,Grefier,
Red.L.C.Ș.
Tehn.B.C.
5 ex./
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2803/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2767/2015.... → |
|---|
