Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5366/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5366/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 5366/2015
Dosar nr._ -revendicare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5366
Ședința publică din 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect „revendicare” formulată de reclamanții H. E., H. V. I., V. V. E. și D. E. G., în contradictoriu cu pârâții F. E. și S. E., intervenient fiind F. N..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 6 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen instanța, pentru a da posibilitatea părătorilor părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi 13 noiembrie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 18.06.2010, reclamanții H. E., H. V. I., V. V. E. și D. E. G. au chemat în judecată pe pârâții F. E. și S. E., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1625 mp teren, parte din 6500 mp, identică cu . din trupul Cocîrlău (Deal C.) din titlul de proprietate 1129/07.04.2000, obligarea pârâților să ridice construcțiile edificate pe terenul revendicat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cereri, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 1625 mp, situat în intravilan . le-a fost atribuit prin sentința civilă 4825/10.11.2008 a Judecătoriei Suceava, sentința prin care s-a efectuat partajul după defuncta B. E..
Au mai arătat că suprafața de teren revendicată este parte componentă a parcelei 393, tarlaua 24 din trupul Cocîrlău (Deal C.), în suprafață totală de 6500 mp din titlul de proprietate 1129/07.04.2000 emis pe numele autoarei B. E..
Reclamanții au susținut că pârâtul F. E. a arătat executorului judecătoresc că ar fi proprietarul imobilului edificat pe terenul supus executării de către reclamanți, prezentând contractul de vânzare-cumpărare 1408/2004 autentificat de BNP C. V. L..
Reclamanții au precizat că pârâții posedă fără titlu suprafața de teren în litigiu deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare 1408/2004, autentificat de BNP C. V. L. aceștia au dobândit de la numitul B. Nicanor suprafața de 6500 mp teren arabil identică cu . CF 3709 a ., teren pentru care vânzătorul a prezentat titlul de proprietate 611/20.10.1995.
Au mai indicat reclamanții că suprafața de 6500 mp cumpărată de pârâți în baza titlului de proprietate 611/20.10.1995 emis pentru B. Nicanor, este situată în tarlaua 36 din trupul La C., iar suprafața de 1625 mp revendicată de reclamanți și care face parte din suprafața de 6500 mp Cocîrlău din titlul de proprietate 1129/07.04.2000 este situată în tarlaua 24, . diferite.
În ceea ce privește al doilea capăt al acțiunii, ridicare construcții, reclamanții au arătat că pârâții au edificat construcții cu rea credință pe terenul reclamanților.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. 480, 494 alin.2 cod civil și art. 274 C.pr.civ.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f.44,45)
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (f. 4-15).
Pârâții F. E. și S. E. au formulat întâmpinare (f.26-29) prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâții au susținut că prin contractul de de vânzare-cumpărare 1408/2004 autentificat de BNP C. V. L., au cumpărat de la B. Nicanor suprafața de 6500 mp teren arabil, identică cu . CF 3709 a ., vânzătorul prezentând notarului actele de proprietate, respectiv titlul de proprietate 611/20.10.1995 și documentația aferentă acestui titlul, inclusiv procesul verbal de punere în posesie pe vechiul amplasament.
Pârâții au susținut că reclamanții au dobândit titlul de proprietate 1129/07.04.2000 pe baza unui plan cadastral identic cu planul care a stat la baza titlul de proprietate 611/20.10.1995.
Pârâții au mai arătat și faptul că suprafața de 1625 mp a reclamanților face parte din suprafața de 6500 mp divizată în patru părți egale de câte 1625 mp, din care una este a reclamanților, una a fost cumpărată de pârâți de la H. M. și M. care la rândul lor au cumpărat-o de la frații B., o altă parcelă de 1625 mp este proprietatea lui H. M. și o alta de 1625 mp este proprietatea numitei B. F..
În ceea ce privește contrucția a cărei ridicare se solicită de reclamanți, pârâții au susținut că au ridicat-o pe terenul proprietatea lor, având obținute avizele de urbanism și autorizație de construcție.
Pârâții au depus înscrisuri. (f. 30-42)
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinarea pârâților (f.48-49) prin care au susținut că parcelele de teren ale părților nu se suprapun ci sunt alăturate și au depus înscrisuri. (f.50-55).
Instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu interogatoriul pârâților care nu a putut fi administrat datorită lipsei acestora (f. 179-182, 183), proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiza topometrică iar pentru pârâți proba cu înscrisuri. Instanța a respins proba testimonială pentru pârâți cu martorul F. E., acesta fiind în grad de rudenie cu pârâții, prohibit de lege. Au fost audiați pentru reclamanți, martorii S. G. (f.208-209) și M. N. (f.230) și în baza art. 138 pct.2 C.pr.civ. și martorul Reziuc V. (f.243-244). La dosar s-a depus raportul de expertiză topometrică la f.111-115 și un supliment la raportul de exepertiză f. 153-155.
La solicitarea instanței s-a atașat la dosar copia documentației aferente contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1408/12.05.2004 de BNP C. L. (f.63-71), documentația aferentă titlurilor de proprietate 1129/07.04.2000 și 611/2010.1995 (f.93-98, 157-159) precum și copia proceselor verbale de punere în posesie aferente celor două titluri de proprietate de OCPI (F76,77).
La data de 22.05.2012 s-a formulat cerere de intervenție de către F. N. în baza art. 49 alin.3 C.pr.civ. (f. 213-215).
La termenul din 13.09.2012 instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie a interveninetului F. N..
Părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr.1692 din 14 martie 2013 pronunțată de judecătoria Suceava s-a respins acțiunea formulată de reclamanții Hapta E., H. V. I., V. V. E. și D. E. G., în contradictoriu cu F. E. și S. E., ca nefondată. Totodată, s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu F. N..
Reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1692 din 14.03.2013 a Judecătoriei Suceava, iar prin decizia nr.1751 din 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava-Secția Civilă s-a admis recursul declarat de reclamanți, s-a casat sentința civilă nr.1692 din 14.03.2013 a Judecătoriei Suceava și s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că din examinarea expertizei efectuată în dosar, rezultă că în raportul întocmit de expert F. Jenică (f.111-114 dosar), în răspunsul la obiectivul nr.3 s-a reținut că titlul de proprietate nr.611/1995 al vânzătorului B. Nicanor nu se coroborează cu înscrierea în cartea funciară 3709, nici cu actul de vânzare-cumpărare nr.1408/2004 al pârâților și nici cu procesul verbal din 30.10.2008 eliberat pentru pârâtul F. E.. În suplimentul de expertiză la obiectivul nr.3, expertul își menține același răspuns (f.154).
Instanța de fond a omis concluziile acestui supliment, nesocotind că procesul verbal de bună vecinătate din 30.10.2008 prin care pârâtul F. E. a fost pus în posesie peste terenul proprietatea reclamanților în tarlaua 24, p.393, nu are valoarea probatorie, deci nu face dovada amplasamentului terenului vânzătorului din titlul de proprietate nr.611/1995, deoarece punerea în posesie este un act administrativ care precede emiterea titlului de proprietate și nu este ulterior emiterii acestei cum fără temei s-a reținut.
În titlul de proprietate al reclamanților s-a menționat că terenul se învecinează cu B. F., care este soția lui B. Nicanor, antecesorul pârâților, care sunt fiica și respectiv ginerele autoarei reclamanților, iar în titlul de proprietate nr.611/1995 s-a trecut vecin V. M., însă această împrejurare nu înseamnă că terenul pârâților nu se suprapune peste terenul proprietatea reclamanților, suprapunere generată de intabularea greșită a vânzătorului pe un teren în lungime de 250 ml peste terenul reclamanților, ocupându-le lățimea acestuia pe toată lungimea de 250 ml.
Situația descrisă a fost dovedită în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, soluționat prin sentința civilă nr.4825/10.11.2008 irevocabilă, dosar în care a fost parte numita B. F., soția vânzătorului B. Nicanor, care s-a opus partajării suprafeței de 6.500 mp teren din trupul „C.” pe motiv că este proprietatea ei și a lui B. Nicanor, apărare respinsă atât la fond, cât și în căile de atac.
Deși au fost invocate în apărare aceste aspecte în răspunsul la întâmpinarea pârâților (f.48-49 dosar), instanța de fond a omis să le examineze, întreaga motivare a sentinței fiind făcută fără nicio referire la aceste apărări.
Prima instanță a reținut corect că principala argumentație a reclamanților în prezenta acțiune de revendicare este că scriptic terenurile părților sunt în amplasamente diferite și locuri diferite, dar faptic în teren, din lipsa întocmirii unei documentații la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru pârâți, cele două terenuri s-ar suprapune, amplasamentul corect faptic fiind al reclamanților.
Deși inițial expertul topo a concluzionat în raportul de expertiză topo efectuat în cauză (f.111-115) că . CF 3709 de 6500 mp se suprapune peste suprafața de 1625 mp a reclamanților potrivit proceselor verbale de bună vecinătate ale părților, în suplimentul la raportul de expertiză topo efectuat în cauză expertul a concluzionat că denumirea, numărul tarlalei și vecinul la nord pentru cele două terenuri, respectiv 1650 mp ai reclamanților și cei 6500 mp ai pârâților, diferă în înscrisurile părților.
D. fiind că nu s-a realizat în concret identificarea terenurilor ocupate de părți la locul ce face obiectul litigiului dintre ele, iar expertul nu a concluzionat clar dacă există faptic o suprapunere a acestora care a generat conflictul dedus judecății, tribunalul constată că se impune suplimentarea probatoriului care nu se poate realiza în actuala fază procesuală.
În acest context, apreciind că fondul cauzei nu a fost cercetat, având în vedere prevederile art.312 pct.5 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 12.07.2013 sub număr de dosar_ .
Prin notele de ședință depuse la data de 19.08.2013, pârâții F. E. și S. E., precum și intervenientul F. N., au arătat că nu sunt de acord cu pretenția de revendicare a terenului de 1.625 mp teren, parte componentă din suprafața de 6.500 mp teren identic cu ., trupul „Cocîrlău" din TP 1129/07.04.2000 și de ridicare a construcțiilor edificate pe terenul revendicat.
Prin D.C. nr. 1751/28.06.2013 a Tribunalului Suceava s-a casat cu trimitere S.C. nr. 1692/14.03.2013 a Judecătoriei Suceava, cu indicația suplimentării probatoriului fie cu o nouă expertiză, fie doar cu un supliment, care să țină seama de documentația aferentă titlurilor de proprietate de care se prevalează ambele părți, inclusiv de procesele-verbale de punere în posesie, de planurile de situație și de schițele care le însoțesc, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă există suprapunere faptică, reală, a terenurilor pe care le dețin părțile la locul în litigiu.
În ce-i privește pe reclamanți, au arătat că aceștia au invocat ca și titlu de proprietate asupra terenului revendicat S.C. nr. 4825/10.11.2008 a Judecătoriei Suceava, dată în materie de partaj succesoral, prin care li s-a atribuit . „Cocîrlău", în suprafață de 1.625 mp, evidențiată în raportul de expertiză topo -fila 237 Dosar_ .
Este vorba de expertiza T. P., în cuprinsul căreia se arată privitor la trupul „Cocîrlău" de 6.500 mp extravilan arabil (poz. A. 1.1. TP 1129/07.04.2000), învecinat cu B. F. (N), drum comunal (E), drum exploatare pe două laturi (S și V), că în teren s-au identificat și măsurat 9.550 mp (. plus cu 3.050 mp față de titlu, că terenul este deținut de F. E., că suprafața de 6.500 mp din TP 1129/2000 a fost vândută de B. Nicanor lui F. E. în baza contractului de vânzare-cumpărare 1408/12.05.2004, configurația acestui teren fiind redată în Anexa 2 la expertiza T. P.. Nu s-a identificat suprafața de 6.500 mp prin raportare la vecinătățile indicate în TP 1129/2000, prin raportare la dimensiunile înscrise în fișa proces-verbal de punere în posesie din 30.03.2000 (14,5 m lățime și 448 m lungime) și în Procesul-verbal de bună vecinătate din 10.09.2004 (14,5 m lățime și 448 m lungime) și nu s-au identificat în teren construcțiile proprietatea pârâților, care erau deja edificate în baza Autorizației 35/21.09.2004 (expertul T. P., potrivit celor menționate în expertiză, deplasându-se în teren la data de 07.03.2008).
În final, expertul T. P. întocmește planul de situație-anexă 6, în care propune formarea a patru loturi de câte 1.625 mp fiecare (. final reclamanților din cauza de față, având o lățime de 22,44 m la drumul județean și de 23,69 m pe latura opusă, respectiv de 71,55 m pe latura cu B. F. și de 72,49 m pe latura opusă); separat, se identifică plusul de 3.050 mp, având o lățime la drumul de exploatare de 25,30 m. Pe de altă parte, lățimea terenului de 6.500 mp propus a se împărți în cele patru loturi este de 22,44 m la drumul județean, 21,55 m pe latura opusă (lățimea parcelei 4 atribuită lui B. F.), iar lungimea de 274,57 m pe latura cu B. F. și de 281,37 m pe latura opusă.
Dincolo de faptul că nu le este opozabilă sentința de partaj succesoral, dar nici raportul de expertiză administrat în cauza respectivă și prin care se „reconfigurează" amplasamentul și configurația terenului de 6.500 mp, de o altă manieră decât cea care rezultă din modalitatea de punere în posesie, nici nu a fost identificată corect suprafața de 65 ari „Cocîrlău".
Practic, terenul care provine de la B. E. era limitrof drumului de exploatare (și nu drumului județean) și se învecina pe latura opusă cu terenul lui B. Nicanor (soțul lui B. F.) - însăși D. E. G. recunoaște în cererea adresată Primăriei Mitocu Dragomirnei 2187/02.08.2004 că terenul de 65 ari al lui Bârgovan E. se învecinează cu „. a lui B. Nicanor", iar în fapt măsura doar 4.000 mp la data efectuării partajului. Astfel, potrivit declarației extrajudiciare a lui M. I. (fila 19 recurs), președinte al Comisiei de fond funciar Mitocu Dragomirnei, la data de 28.09.1998 s-a pus în posesie H. D., moștenitoarea lui Bârgovan E., cu suprafața de 25 ari „Avicola Săliște", conform procesului-verbal încheiat la acea dată, întrucât autoarea sa avea dreptul a primi în posesie suprafața totală de 65 ari „C.", identică cu . cauza faptului că nu i s-a putut pune în posesie întreaga suprafață, diferența de 25 ari i s-a dat în tarlaua „Avicola Săliște". Acest Proces-verbal din 28.09.1998 se regăsește la fila 289. Prin urmare, deși moștenitorii lui Bârgovan E. au primit în posesie, în compensare, o suprafață de 25 ari „Avicola Săliște", în schimbul suprafeței echivalente din tarlaua „Cocîrlău", care nu se regăsea în teren, emit în continuare pretenții asupra minusului de 2.500 mp, pe care-l pun pe seama terenului legal dobândit de pârâți de la B. Nicanor.
Terenul de 6.500 mp al lui B. Nicanor, a fost legal reconstituit în proprietate acestuia, pe amplasamentul care rezultă din schița care a stat la baza întabulării și apoi a fost transmis către pârâți potrivit cvc 1408/12.05.2004.
Astfel, B. Nicanor este validat prin Hotărârea CJ Suceava_/19.09.1991, tabelul-anexă 2A, poz. 39 (fila 98) cu 1,15 ha, eliberându-i-se ulterior adeverința 1481/01.10.1991 și TP 611/20.10.1995. Suprafața de 6.500 mp „C." se învecinează la N cu V. M., la E cu șosea, la S cu drum și la V cu H. D. Este vorba de H. D., moștenitoare după B. E. (prin retransmitere după H. I., fiul defunctei, alături de H. M., fiu -care prin efectul sentinței de partaj primește ..625 mp, cealaltă parcelă, 2, de 1.625 mp, fiind atribuită în indiviziune moștenitorilor lui B. N., fiul def. B. Eleua, care au transmis la data de 14.02.1996 printr-un antecontract de vânzare-cumpărare 2.200 mp „Dealul C." între vecinii H. G., autorul reclamanților și H. D. către H. M. și M., care la rândul lor au încheiat cu subsemnații pârâți la data de 26.08.2004 un antecontract de vânzare-cumpărare). B. Nicanor vinde către subsemnatul F. E., căsătorit cu S. E., prin mandatar F. N., în baza cvc 1408/12.05.2004, suprafața de 6.500 mp teren arabil identică cu . CF 3709 Mitocu Dragomirnei. Contractul are la bază planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate recepționat de OJCGC Suceava sub nr. 6602/11.05.2004, în care suprafața de 6.500 mp din TP 611/1995 se identifică cu . baza acestui plan B. Nicanor se intabulează în cartea funciară potrivit încheierii CF 3037/12.05.2004, iar în urma încheierii contractului cu B. Nicanor subsemnații pârâți ne-am intabulat în baza încheierii 3080/13.05.2004.
Procesul-verbal de bună vecinătate din 30.10.2008 îl vizează pe F. E. (și nu pe B. Nicanor), vecinătățile indicate în acest proces-verbal corespunzând vecinătăților menționate în TP 611/1995, cu precizarea că vecinul din partea nordică, V. M., deținea la data emiterii TP 611/1995 cu titlu de arendă suprafața limitrofă celei în litigiu.
Primul pus în posesie cu amplasamentul în litigiu, limitrof drumului județean, a fost B. Nicanor, titlul acestuia fiind emis la 20.10.1995. La data vânzării către pârâți a terenului de 6.500 mp acesta era Intabulat în cartea funciară. Configurația terenului intabulat și vândut este cea care rezultă din planul cadastral întocmit la 11.05.2004, anexă la contractul de vânzare-cumpărare 1408/12.05.2004.
Moștenitorii lui B. E. obțin titlu abia la 07.04.2000, pentru teren limitrof celui al lui B. Nicanor, suprafața scriptică de 6.500 mp care provine de la autoarea reclamanților învecinându-se cu drumul de exploatare (și nu cu drumul județean), în fapt terenul măsurând doar 4.000 mp (cu diferența de 2.500 mp care nu se regăsea faptic în teren H. D. fiind pusă în posesie în compensare în tarlaua „Avicola Săliște").
Precizează că punerea în posesie nu s-a realizat nici în cazul lui B. Nicanor, nici în cazul moștenitorilor lui B. E., pe vechiul amplasament de dinainte de cooperativizare. Astfel, B. Nicanor era la momentul cooperativizării proprietar al unei suprafețe de 6.500 mp „Cocîrlău" situată mai jos de amplasamentul actual, iar B. E. era proprietar al unui teren situat la capătul tarlalei „Cocîrlău", spre tarlaua „Deal C.", mai sus de amplasamentul actual.
În acest context, deși, de principiu, nu există suprapunere între terenuri, în măsura în care s-ar constata o asemenea suprapunere preferabilitate are titlul antecesorului lor, pus în posesie pe amplasamentul actual anterior moștenitorilor lui B. E.. In plus, un examen comparativ al titlurilor nu ne poate fi favorabil decât lor, dobânditori de bună-credință ai unui teren intabulat în cartea funciară pe numele lui B. Nicanor la data transferului dreptului de proprietate, într-o configurație care respectă posesia actuală.
Netemeinicia pretenției de revendicare va conduce și la respingerea capătului de cerere vizând ridicarea construcțiilor, noi, pârâții, fiind constructori de bună-credință, în temeiul unei autorizații perfect valabile. .
Or, calitatea de proprietar a vânzătorului asupra terenului pe care s-a construit de către cumpărători, unită cu înscrierea vânzătorului în cartea funciară, într-o configurație care rezultă din planul de situație-anexă la contract și care face parte integrantă din documentația care a stat la baza autorizației, denotă bună-credință la edificare și apără constructorul de pretenția obligării la demolare.
Pentru toate acestea, solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale.
Prin răspunsul formulat la data de 28.10.2013, reclamanții H. E., H. V. I.,V. V. E. și D. E. G. au arătat că prin decizia civilă nr.1751/28 iunie 2013 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis recursul împotriva sentinței civile nr. 1692/14.03.2013 a Judecătoriei Suceava și s-a trimis cauza spre rejudecare, apreciindu-se că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei.
Totodată s-a dispus ca instanța de fond să procedeze la suplimentarea probatoriului, fíe cu o nouă expertiză, fie doar cu un supliment, care să țină seama de documentația aferentă titlurilor de proprietate de care se prevalează ambele părți inclusiv de procesele verbale de punere în posesie, de planurile de situație și de schițele ce le însoțesc, pentru a putea stabili cu certitudine dacă există suprapunere faptică, reală a terenurilor pe care le dețin părțile la locul în litigiu.
S-a mai dispus că la soluționarea cauzei se vor avea în vedere, totodată, celelalte motive invocate de reclamanți în cererea introductivă și în recursul declarat, coroborate cu susținerile celorlalte părți.
Conform art.315 alin.l cod proc.civilă în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În spiritul acestor dispoziții legale la termenul din 05.09.2013 instanța a admis proba cu o nouă expertiză topo, urmând ca celelalte aspecte să fie avute în vedere odată cu judecarea cauzei în fond.
În ce privește titlurile de proprietate opuse de părți, reclamanții au arătat că opun drept titlu, titlul de proprietate nr.l129/7.04.2000 emis pe numele autoarei lor B. E. după defunctul B. N. (f.4 dosar_ al Judecătoriei Suceava), în care terenul în litigiu este înscris în tarlaua 24, . „C." sau „Deal C." în suprafață de 6.500 mp, din care prin sentința civilă nr.4825/2008 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă li s-a atribuit o suprafață de 1.650 mp teren pe care o revendică.
Din documentația care a stat la baza titlului de proprietate nr.l 129/7.04.2000 emis autoarei lor B. E. înaintată de Primăria . adresa nr.4661/29.12.2010 (f.92 dosar) rezultă că acesta a fost emis în baza registrului agricol din perioada 1959 - 1962, autoarea noastră fiind validată în anexa 2 A, poz.39.
Din copia registrului agricol din perioada 1959 - 1962 (f.5 dosar fond) rezultă că autoarea lor a avut în proprietate suprafața de 0, 65 ha teren arabil în trupul „C.".
În baza validării prin anexa 2 A, s-a întocmit fișa proces verbal de punere în posesie din 30.03.2000 (f.76 dosar), în care terenul în litigiu este în tarlaua 24, . „Deal C.", învecinată la Nord cu B. F., la Est cu drum comunal, la Sud și Vest cu drum de exploatare. Tarlaua 24 cu . în planul cadastral al . la f. 14 dosar, conform cu originalul aflat în arhiva OCPI.
Pârâții au cumpărat de la numitul B. Nicanor prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr.l408 din 12 mai 2004 de Biroul Notarului
Public C. V. L. (f.20 dosar) suprafața de 6.500 mp teren arabil,
identic cu . CF 3709 a ., teren
dobândit de vânzător prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii
nr.l8/1991 conform titlului de proprietate nr.611/20.10.1995 eliberat de Comisia
Județeană Suceava (f.13 dosar fond), fără a fi individualizat acest teren printr-un
plan de situație.
Din titlul de proprietate nr.611/20.10.1995 emis vânzătorului B. Nicanor rezultă că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 1, 15 ha teren, din care în tarlaua 36 „La C." o suprafață de 6.500 mp învecinată la Nord cu V., la Est cu șosea, la Sud cu drum, la Vest cu H., conform fișei proces verbal de punere în posesie fără dată, semnat doar de un membru al comisiei comunale (f.77 dosar fond primul ciclu procesual).
La dosarul cauzei, în primul ciclu procesual s-au depus:documentația care a stat la baza emiterii celor două titluri opuse de părți (f.92 - 98 și 156 - 162 dosar_ ); procesele verbale de punere în posesie ale părților comunicate de OCPI Suceava (f.75 - 77 dosar_ ); documentația care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1408/12.05.2004 de Biroul Notarului Public C. V. L. între pârâți și B. Nicanor (f.62 - 71 dosar_ ).
Au arătat că procesul verbal din 30 octombrie 2008 încheiat de Comisia comunală Mitocul Dragomirnei, invocat este nelegal, deoarece pârâții au dobândit prin cumpărare de la B. Nicanor suprafața de 6.500 mp și în acest contract trebuia să respecte titlul de proprietate nr.611/20.10.1995 emis vânzătorului B. Nicanor, identificarea terenurilor urmând a se face conform titlului de proprietate nr.611/20.10.1995 și nu față de alte acte întocmite ulterior care nu pot modifica amplasamentul stabilit prin titlul de proprietate.
Au mai arătat că nu poate fi primită nici apărarea că titlul de proprietate opus de pârâți după B. Nicanor fiind emis în 1995 are întâietate față de titlul de proprietate opus de ei emis în 2004, deoarece nu are relevanță anul emiterii acestor titluri, ci dreptul de proprietate asupra terenurilor înainte de 1962 și titlurile de proprietate emise în baza Legii nr.18/1991.
În cauză instanța a încuviințat proba cu expertiza topo, raportul de expertiză întocmit de expert P. C. fiind depus la filele (70-90 dosar), suplimentul 1 la raportul de expertiză fiind depus la filele (131-141 dosar), suplimentul 2 la raportul de expertiză fiind depus la filele (156-161 dosar), adresele expertului cu răspuns la obiecțiuni (f.184, 188,195).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Instanța constată că reclamanții H. E., H. V. I., V. V. E. și D. E. G. revendică suprafața de 1625 mp teren, parte din 6500 mp, identică cu . din trupul Cocîrlău (Deal C.) din titlul de proprietate 1129/07.04.2000, deținută de pârâții F. E. și S. E. solicitând ca aceștia să-și ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea acestora.
Instanța reține că prin sentința civilă 4825/10.11.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar_, ca urmare a deschiderii succesiunii după defuncta B. E., a fost atribuită reclamanților în indiviziune, . C., în suprafață de 1625 mp (f. 6-9), astfel cum este individualizată pe anexa nr. 6 din cuprinsul raportului întocmit de expert tehnic T. P.. (f.10- ds. nr._ )
Prin titlul de proprietate_ autoarei reclamanților, respectiv numitei B. E. i-a fost reconstituit după autorul B. N., dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,9 ha teren, între care și 6500 mp la locul Cocîrlău (deal C.), tarlaua 24, . la nord B. F., est-drum .., vest –drum expl. (f.4- ds. nr._ ).
Cu ocazia reconstituirii, instanța reține că a fost întocmit și proces verbal de punere în posesie cu schiță care prezintă lungimea și lățimea acestei parcele, respectiv lungime 448 m și lățime 14,50 m. (f. 76- ds. nr._ ).
În ceea ce-i privește pe pârâții F. E. și S. E., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1408/12.05.2004 de BNP C. L. (f.12- ds._ ) se reține că aceștia au cumpărat de la vânzătorul B. Nicanor, suprafața de 6500 mp teren arabil, identică cu . CF 3709 a ..
Instanța mai constată că vânzătorului B. Nicanor i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate 611 din 20.10.1995 (f. 13), pentru suprafața totală de 1 ha și 1500 mp, din care face parte și suprafața de 6500 mp la locul La C., cumpărată de pârâți, cu vecinii nord V. M., est-șosea, sud-drum, vest-H. D.
Instanța reține că prin încheierea de carte funciară 3037/12.05.2004, s-a dispus formarea unei cărți funciare noi nr. 3709 M. Dragomirnei în care s-a transcris . de 6500 mp la locul La C., fiind întabulat dreptul de proprietate al vânzătorului B. Nicanor (f.64-65- ds. nr._ ).
Instanța mai reține că pentru titlul de proprietate 611 din 20.10.1995, s-a întocmit și proces-verbal de punere în posesie, care însă nu are pe verso și schița cu dimensiunile laturilor parcelei „ La C.”. (f.77- ds. nr._ )
Cu toate acestea, instanța reține că din caietul cu situația tabelară de punere în posesie în tarlaua „Deal C.” rezultă că suprafața de la „C.” a fost pusă în posesie în tarlaua 24-. numit „Deal C.” și nu tarlaua 36.
Conform art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Acțiunea în revendicare este definită ca fiind acțiunea reală petitorie prin care proprietarul neposesor revendică bunul său de la posesorul neproprietar, finalitatea urmărită fiind stabilirea dreptului de proprietate al reclamantului, cu efect direct și accesoriu al obținerii posesiei.
Potrivit concluziilor de la pct. c.1.1.2 din raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză (f. 71-83-dosar ), instanța reține că expertul a identificat terenul reclamaților în suprafață de 6500 m.p înscris în titlul de proprietate 1129/07.04.2000, cap.A, poz.1, în tarlaua nr. 24, . din procesul verbal de punere în posesie, pornind de la marginea drumului de exploatare aflat la sud pe o lățime de 14,5 m și o lungime totală de 448 m, fiind astfel individualizată o suprafață de 6496 m.p delimitata de punctele 80-81-82-53-46-44-83-18-15-6-9-84-85-86-87-88-89-90-91-92 pe planul anexa 1.
În continuare, instanța reține că reclamanții, revendică doar suprafața de 1625 m.p din totalul de 6500 m.p, respectiv doar suprafața ce le-a fost atribuită în indiviziune prin sentința civilă 4825/10.11.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar_, respectiv . C..
În ceea ce privește această suprafață, potrivit concluziilor expertului de la pct. c.1.3.2, dacă se iau în considerare dimensiunile puse în posesie, care corespund și cu cele din procesul-verbal de bună vecinătate, atunci suprafața de 1625 m.p este delimitată de punctele 83-18-5-6-9-84-85-86-87 în anexa 1, fără însă a se respecta dimensiunile din expertiza din dosarul de partaj nr._ . În acest sens, expertul reține că nu există identitate între amplasamentul de 6500 m.p. evidențiat în funcție de dimensiunile înscrise în fișa proces-verbal de punere în posesie și suprafața configurată în planul de situație anexa 6 la expertiza T. P., în raport de care s-a atribuit reclamanților, în indiviziune terenul revendicat. În consecință, suprafața de 6500 m.p partajată din care face parte . în indiviziune este delimitată de punctele P1-1. P1-2, P1-3 ȘI P1-4-anexa 1 la raport. (c.1.4)
În consecință, instanța reține că astfel cum au arătat pârâții, prin raportul de expertiză efectuat în dosarul de partaj, nu s-a identificat suprafața de 1625 m.p prin raportare la dimensiunile înscrise în fișa de proces-verbal de punere în posesie din 30.03.2000 în TP 1129/2000, . dimensiuni care nu sunt în concordanță cu cele din actele primare de reconstituire. De asemenea, instanța reține potrivit raportului de expertiză care a stat la baza ieșirii din indiviziune după defuncta Bârgovan E., că la atribuirea suprafeței de 1650 mp către reclamanți prin sentința civilă 4825/10.11.2008, s-a avut în vedere că vecinul la nord al reclamanților este B. F. (f. 10).
Raportat la cele expuse anterior, pârâții arată că în ceea ce privește configurația terenului revendicat, astfel cum rezultă din raportul de expertiză T. P., configurație de care se prevalează reclamanții și care nu le este opozabil acestora, nu face parte din limitele terenului pus în posesie autorului acestora și prin urmare, reclamanților le revine sarcina probei, neprobându-și astfel dreptul de proprietate.
Instanța reține contrar celor susținute de pârâți, că reclamanții și-au probat configurația terenului revendicat, însă doar în parte, respectiv doar în măsura în care, suprafața de 1625 m.p atribuită prin partaj acestora, se suprapune cu terenul identificat potrivit procesului verbal de punere în posesie, cu alte cuvinte, în limitele titlului de proprietate nr. 1129/2000 astfel cum a fost identificat în raportul de epertiză dispus a fi efectuat în cauză, respectiv în limita suprafeței de 6496 m.p delimitata de punctele 80-81-82-53-46-44-83-18-15-6-9-84-85-86-87-88-89-90-91-92 pe planul anexa 1.
În acest sens, prin suplimentul 2 la raportul de expertiză, potrivit concluziilor de la punctul c.1.2.2.a, suprafața de 6500 m.p din TP 1129 din 2000, identificată potrivit schiței cu dimensiunile laturilor, se suprapune doar parțial pe porțiunea în suprafață de 1019 mp delimitată de punctele S2-1, S2-2, 86,85, s2-3, P1-3, S2-4, 15, 18 cu . m.p ce face obiectul dosarului nr._ prin care s-a atribuit acest teren reclamanților, în indiviziune, conform sentinței civile nr. 4825 din 10.11.2008. Această suprapunere de 1019 m.p este evidențiată pe planul anexat suplimentului 2 la raport.(f.161-ds. nr._ )
De asemenea, acest teren de 1019 mp, este în concordanță cu registrul tabelar din care rezultă că . interpusă între drumul de exploatare și terenul care provine de la B., autorul pârâților, acest ultim teren fiind în vecinătatea drumului județean, astfel cum rezultă și din schița efectuată de expert.
În ceea ce privește terenul pârâților, instanța reține că acesta este înscris în titlul de proprietate 611/30.10.1995 cap.A, poz 1 în tarlaua La C., cu nr. 36, fără a fi specificat și numărul parcelei însă, potrivit procesului verbal de punere în posesie, pârâtul este pus în posesie în tarlaua La C., cu vecin la nord V. M. (f.77-ds. nr._ )
Instanța mai reține că același vecin V. M. identificat la nord pentru terenul de 6500 mp al autorului pârâților pe titlul de proprietate 611/1995, figurează și pe planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate nr. 6602/11.05.2004 care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpăre al pârâților 1408/2004 (f.69) și se regăsește și în procesul verbal de bună vecinătate al pârâților.
Potrivit încheierii de carte funciară 3037/12.05.2004, ./1 și nr. 2037/3 și-au schimbat configurația și suprafețele între ele, s-a format o nouă carte funciară cu nr. 3709 pentru . și s-a transcris în ea . arabil de 6500 mp, situat la locul La C. pentru proprietarul B. Nicanor, autorul pârâților.
Instanța reține că și pe procese verbale de vecinătate ale părților, acestea fiind întocmite la data de 30.10.2008(f.33) și la data de 10.09.2004(f.40), vecinii la nord ai celor doua parcele în cauză sunt diferiți, respectiv V. M. pentru pârâți (f.33) și B. F. pentru reclamanți (f. 40).
Astfel, instanța reține că reclamanții arată că scriptic terenurile părților sunt în amplasamente diferite și locuri diferite, dar faptic în teren, din lipsa neîntocmirii unei documentații la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru pârâți, cele două terenuri s-ar suprapune, amplasamentul corect faptic fiind al reclamanților.
În ceea ce privește identificarea terenului pârâților, în registrul agricol din perioada 1959-1962, pe numele B. Nicanor, nu există nicio suprafață înscrisă de 0,65 ha, actul pentru validare fiind o adeverință emisă de Primăria Mun. Rădăuți. Din caietul cu situația tabelară de punere în posesie în tarlaua „Deal C.” rezultă faptul că aceasta suprafață a fost pusă în posesie în tarlaua 24-.”Deal C.” și nu tarlaua 36-La cruce.
Prin urmare, în condițiile în care s-a procedat la punerea în posesie în altă . terenul pârâților, pornind de la marginea terenului reclamanților, aflat la sud pe o lățime de 13,5 m și o lungime totală de 480 m, ținându-se cont de modul în care a fost pusă în posesie suprafața de 6500 mp a reclamanților cu dimensiunile de 448 m.p lungime și 14,5 m lățime situată la sud de acest amplasament. Această suprafață este de 6480 m.p și delimitată de punctele de 84-85-86-87-88-89-90-91-92-93-94-95-96-97-98-99-_ pe planul cadastral anexat –anexa 1 potrivit concluziilor expertului de la punctul c.1.6.4.1.
În ceea ce privește denumirea, numărul tarlalei și vecinul la nord pentru cele două terenuri, respectiv 1650 mp ai reclamanților și cei 6500 mp ai pârâților diferă în înscrisurile părților.
Astfel, instanța reține că potrivit celor două procese verbale de punere în posesie, cele două suprafețe de teren sunt în tarlale diferite și cu vecini diferiți (f. 76 și 77).
Instanța reține că potrivit obiectivului c.1.2 prin care se solicită să se precizeze dacă există concordanță între suprafața de la loc numit „Cocirlau” înscrisă în TP 1129/07.04/2000 la poz. A.1.1 de 6500 mp și mențiunile din registrele agricole anterioare cooperativizării, expertul a precizat că în registrul agricol din perioada 1959-1962, pe numele Birgovan E., în volumul III, pagina 22, la poziția 2 există înscrisă suprafața la locul numit „Cocirlau” de 0,65 ha. De asemenea, terenul în litigiu și conturul tarlalelor sunt evidențiate pe planul scara, anexa nr. 2 din care rezultă că tarlaua 24 se numește „Deal C.”, tarlaua 35 „Cocirlau”și tarlaua 36 se numește „La cruce”.
Astfel, expertul precizează că punerea în posesie s-a făcut în tarlaua „Deal C.” și nu în tarlaua „Cocîrlău” și faptul că în titlul de proprietate s-a menționat corect tarlaua 24, . numele „Deal C.”și nu Cocirlau. Cu toate acestea, din cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie, tarlaua poartă denumirea C., însă sub această denumire este menționat și „ Deal C.”, fiind astfel vorba de același trup, trecându-se ambele denumiri în dreptul tarlalei 24.
Instanța reține că potrivit declarației martorului S. G. (f.208-209) care fiind referent topo în cadrul Primăriei Mitocul Dragomirnei, a arătat că amplasamentul C. nu se identifică cu amplasamentul Deal C.. De asemenea, martorul M. N. (f.230) a arătat că amplasamentul faptic C. al reclamanților se află mult spre vest față de amplasamentul Deal C. al pârâților. Instanța reține și declarația martorului Reziuc V. (f.243-244) care a susținut că la solicitarea sa, Comisia de fond funciar a verificat punerea în posesie cu suprafețele de teren de 6500 mp de pe titlul de proprietate 611/1995 și 1650 mp de pe titlul de proprietate 1129/2000 și a constatat că punerea în posesie corespundea acestor titluri. De asemenea, a arătat că tarlaua C. este vecină cu tarlaua C..
În consecință, din declarațiile martorilor, reiese că denumirile tarlalelor sunt diferite și ca denumire și ca amplasamente. Cu toate că este vorba de tarlale diferite, instanța reține că reclamanții au fost puși în posesie pe vechiul amplasament, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de punere în posesie, denumirea fiind atât C., cât și Deal C., fiind astfel vorba de același amplasament, având în vedere cu certitudine și faptul că punerea în posesie a respectat numărul tarlalei respectiv 24. Pe de altă parte, pârâții figurau cu tarlaua 36 și totuși au fost puși în posesie pe aceeași . cum rezultă și din situația tabelară de punere în posesie, din care rezultă de asemenea că tarlaua „la C.” este diferită de cea „Deal C.”.(f.89-90-ds._ )
În plus, instanța reține și faptul că parcelele din titlul de proprietate al numiților B. Nicanor și F. au fost înregistare în anii 1959-1962 în registrul agricol al Mun. Rădăuți, vol II, poziția 155, cu suprafața totală de 1,81 ha iar în 1960-1962 cu 2,12, ha, din care pe raza comunei Mitocu Dragominei cu suprafața de 0,91 ha. Primăria Mun. Rădăuți reconstituie celor doi, dreptul de proprietate pentru 0,90 ha din care 0,04 ha curți-clădiri și 0,91 ha pe raza comunei Mitocu Dragomirnei, fără a se arăta amplasamentul acestuia. Astfel, la locul numit „la C.” s-a pus în posesie cu 0,65 ha, fără însă ca aceasta denumire să apară în registrul agricol.(f.120-126-ds._ )
În acest sens, instanța reține că atâta timp cât pârâții nu au făcut dovada configurației terenului cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare, prin acte primare de proprietate, prezentând titlul de proprietate cu procesul-verbal de punere în posesie, însă fără schița aferentă terenului, nu se poate reține că terenul lor se suprapune peste terenul reclamanților. În acest sens, instanța reține că astfel cum au arătat și pârâții, orice proprietate asupra unui teren are un contur, ceea ce în planul vecinătății însemnă traiectoria liniei închise care o separă în spațiu, contur care se stabilește cu ocazia punerii în posesie și care pentru aceștia nu a fost stabilită și prin urmare, suprafața identificată de expert a fost făcută doar pornind de la terenul reclamanților, fără însă a avea alte date de identificare din care să rezulte care sunt dimensiunile laturilor parcelei în cauză.
În consecință, instanța apreciază, că nu se impune a face o comparație între cele două titluri de proprietate și a stabili care are prioritate și care este mai bine caracterizat, în condițiile în care nu a rezultat o suprapunere între acestea.
Instanța respinge ca neîntemeiată apărarea pârâților, în ceea ce privește faptul că autoarea reclamanților, nu a fost pusă în posesie cu întreaga suprafață de teren de 65 ari „Cocîrlău” și faptul că diferența de 25 ari i s-a dat în tarlaua „Avicola Săliște” în compensare. Astfel, instanța reține că declarația martorului M. I., este extrajudiciară, nefiind luată de instanță în mod nemijlocit și prin urmare, nu i se poate da relevanță juridică, în condițiile în care nu se coroborează cu alte probe. În acest sens, deși la fila 289 dosar partaj, există proces-verbal din 28.09.1998 din care rezultă că H. D. a fost pusă în posesie cu suprafața de 0,25 ari în tarlaua „Avicola Săliște”, instanța reține că aceeași suprafață de 0,25 ari apare și în cuprinsul procesului-verbal nr. 1118 din 30.03.2000, cu aceleași vecinătăți. Prin urmare, nu s-a făcut dovada că este vorba de un teren în compensație, atâta timp cât nu s-a menționat acest aspect în cuprinsul procesului-verbal. Astfel, instanța reține că atâta timp cât apare în registrul agricol și o suprafața de 0,25 ha sub o altă denumire și pârâții nu au făcut dovada că nu ar fi vorba de cei 0,25 ha în tarlaua „la Sărățel”, se poate reține că este vorba despre același teren, reconstituit însă pe altă parcelă, respectiv „Săliște”.
De asemenea, deși instanța reține că în dosarul de partaj, numita B. F., soția vânzătorului B. Nicanor, s-a opus partajării suprafeței de 6500 mp teren din trupul „C.” pe motiv că este proprietatea ei și a lui B. Nicanor, instanța reține că prin sentința nr. 4825 din 10.11.2008 s-a respins cererea reconvențională prin care aceasta a solicita deschiderea succesiunii după B. N., reținându-se că după acesta doar B. E. a formulat cerere de reconstituire și prin urmare, ceilalți moștenitori nu au dreptul asupra moștenirii după N.. De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a stabilit și masa succesorală după B. E. și prin urmare, suprafața de 6500 m.p la Cocirlici a fost reținută în masa succesorală după aceasta. De asemenea, s-a mai reținut că apărarea acesteia, în sensul unei suprapuneri cu terenul soțului pârâtei nu influențează soluția, urmând astfel a se verifica într-o acțiune în revendicare, ceea ce instanța a și verificat în fapt, în vederea soluționării cauzei.
Prin urmare, instanța urmează să admită în parte capătul de cerere având ca obiect revendicare și să oblige pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1019 m.p. delimitată de punctele S2-1, S2-2, 86,85, S2-3, P1-3, S2-4, 15, 18, evidențiată pe planul anexat suplimentului 2 la raportul de expertiză întocmit de expert P. C.. (f.161-ds. nr._ )
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, art. 494 Cod civil reglementează efectele acțiunii în revendicare asupra construcțiilor făcute de posesor pe terenul revendicat.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța reține că pârâții au ridicate construcții pe terenul în litigiu conform anexei 1, respectiv o casă de locuit în suprafață de 114 m.p (suprafața strict a casei de locuit, fără terase și scară de acces)
Astfel, potrivit concluziilor c.1.10.1, casa de locuit în suprafață de 114 m.p s-ar afla pe terenul pârâților astfel cum a fost identificat de expert pornind de la proprietatea reclamanților iar diferența de 44 m.p din această clădire se află pe terenul reclamanților. În continuare, a amai arătat expertul că în fața casei și spatele casei există două terase și o scară de acces și a demarcat la o distanță de 1 m de acestea o porțiune de tern în suprafață de 87 m.p delimitată de punctele B1-B2-B3-B4-B5-B6-B7-B8 care este afectată de construcții și zona de protecție și întreținere a acestora.
Instanța reține că pârâții au fost de bună credință la ridicare acestor construcții, încrezându-se în contractul de vânzare-cumpărare și în actele de intabulare în baza cărora au obținut și autorizație de construcție. Faptul că reclamanții arată că pârâții au fost de rea-credință, justificând acest aspect cu adresa pe care reclamanta D. E. a înaintat-o primarului, nu confirmă și faptul că pârâții au fost anunțați de această situație. ( f. 176-ds. nr._)
Instanța mai reține în sensul bunei-credințe a pârâților că în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate nr. 6602/11.05.2004 care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpăre al pârâților 1408/2004 și în baza căruia s-a întabulat dreptul de proprietate al autorului pârâților în CF corpul de proprietate 2037/1, se menționează expres că suprafața de 6500 mp pentru care s-a întocmit acest plan se identifică cu terenul înscris și descris în titlul de proprietate 611/1995 al autorului pârâților (f.33-34).
În consecință, instanța va respinge acest capăt de cerere al reclamanților având ca obiect „ridicare construcții” ca neîntemeiat.
Reținând soluția dată în cauză, instanța reține că cererea de intervenție accesorie a intervenientului F. E. este întemeiată în parte, în limita în care pârâții au câștigat, și în baza art 49 alin.3 C.P.Civ va admite în parte, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere soluțiile expuse mai sus, ambele părți aflându-se în culpă procesuală, urmează ca acestea să suporte în mod egal cheltuielile de judecată și prin urmare, instanța urmează a compensa în parte cheltuielile de judecată care s-au ridicat la un cuantum total de 9924,3 lei.
Reclamanta D. I. a suportat suma de 9324,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care în dosarul nr._ următoarele: 1620,15 lei – taxa judiciară timbru și timbru judiciar - f.44-45, 1500 lei-onorariu expert- f.81,117, 1494 lei-onorariu avocat f. 258-261, în dosar recurs-810,15 lei-taxa de timbru și timbru judiciar - f. 36, în dosar nr._ - 1240 lei-onorariu avocat-f.42, onorariu expert-2660 lei -f.42,96,177.
Pârâții au suportat cheltuieli de 600 lei, din care 100 lei-onorariu avocat f.247-dosar nr._ și 500 lei-onorariu avocat f.41-dosar recurs. În ceea ce privește suma de 800 lei-onorariu avocat în condițiile în care chitanța nr. 151 din 09.11.2015 a fost depusă după închiderea dezbaterilor, odată cu notele de concluzii, instanța nu o va lua în considerare.
În consecință, instanța urmează a obliga pârâții la plata către reclamanta D. E. G. a sumei de 4362 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat suportat de intervenientul accesoriu (f.246) nu poate fi pusă în sarcina părților, în condițiile în care acesta a intervenit din proprie inițiativă în dosar, urmând a-și suporta propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, instanța va respinge cererea acestuia de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea având ca obiect „revendicare” formulată de reclamanții H. E., domiciliată în ..Suceava, H. V. I., domiciliat în comuna Bosanci, ., V. V. E., domiciliată în mun.Suceava, ..137, jud.Suceava și D. E. G., domiciliată în mun.Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții F. E. și S. E., domiciliați în ..Suceava și cu intervenientul F. N., domiciliat în ..Suceava.
Admite în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu F. N..
Obligă pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1019 m.p. delimitată de punctele S2-1, S2-2, 86,85, S2-3, P1-3, S2-4, 15, 18, evidențiată pe planul anexat suplimentului 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert P. C.. (f.161 )
Respinge capătul de cerere privind ridicarea de construcții, în suprafață de 44 m.p, identificată în raportul de expertiză-f.84 dosar, ca neîntemeiat.
Compensează în parte cheltuielile de judecată suportate de reclamanți și pârâți.
Obligă pârâții să achite reclamantei D. E. G. suma de 4362 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea intervenientului accesoriu de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2015
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.M.C./Tehnored.P.C./ 23.12.015/9 Ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5309/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5328/2015.... → |
|---|
