Plângere contravenţională. Sentința nr. 5484/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5484/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 5484/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5484
Ședința publică din 20 noiembrie 2015
Președinte: B. C.
Grefier: D. M.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul A. N. I. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 09.08.2015 de I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, in ordine de pe listă (poziția 22), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, verificând din oficiu competența de soluționare a cauzei, instanța constată că potrivit art. 107 Cod procedură civilă este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului, apreciind că la prezentul termen cauza poate fi soluționată.
Instanța în baza art. 258 Cod procedură civilă considerând proba cu înscrisuri pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei o încuviințează pentru părți și, față de împrejurarea că petentul a solicitat judecata cauzei în lipsă, nemaifiind alte incidente de soluționat, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 20.08.2015, petentul A. N. I. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.08.2015 de I.P.J. Suceava, solicitând anularea în parte a procesului verbal contestat în sensul înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivare, petentul a arătat că la data de 09.08.2015 a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile, întrucât ar fi depășit marcajul longitudinal continuu.
A mai precizat petentul că a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat și a achitat amenda contravențională stabilită în sarcina sa.
Mai arată că a început manevra de depășire a unui autovehicul într-o zonă în care această manevră era permisă, iar întrucât în fața sa circula un alt autovehicul cu o viteză extrem de redusă, s-a angajat în depășirea acestuia, prilej cu care, la revenirea pe sensul său de mers, a încălcat marcajul continuu longitudinal.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar, în copie: dovada achitării amenzii, carte de identitate, procesul-verbal contestat.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. (fila 4).
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus la data de 24.09.2015 prin serviciul registratură al instanței întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petentul A. N. I. ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție și implicit sancțiunea aplicata.
Intimatul prin întâmpinare a arătat că la data de 9 august 2015, petentul A. N. I. a fost sancționat cu 420 lei și suspendarea permisului de conducere pentru 30 zile pentru comiterea contravenției prev. de art. 120 alin.1 lit. h din HG 1391/2006 sancționat de art. 100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, constând că în ziua de 09.08.2015, ora 09,13 pe DN2( E.85), km 404+550 m a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2( E85) din direcția Fălticeni către R. și nu a respectat semnificația indicatorului „Depășire interzisă” depășind auto marca VW cu nr._, care se deplasa regulamentar.
A mai arătat că petentul a recunoscut faptul că efectuat manevra de depășire pe un sector de drum prevăzut cu indicator și marcaj de restricție.
La solicitarea instanței intimata a înaintat documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție (f. 18 - 22).
Instanța a administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 09.08.2015, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei, precum și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că în data respectivă, ora 09.13, pe DN2 (E 85), km 404+550 m, a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 și nu a respectat semnificația indicatorului „Depășirea interzisă”, depășind auto marca VW cu nr._, care se deplasa regulamentar..
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 12.04.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, după cum nici petentul nu contestă legalitatea actului de sancționare.
Prin plângerea formulată, petentul nu a contestat legalitatea procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că petentul recunoaște săvârșirea faptei.
În primul rând, instanța reține dispozițiile art. 29-31 din O.U.G. nr. 195/2002 care impun ca pe drumurile publice circulația să se desfășoare în conformitate cu regulile de circulație și cu respectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor.
În al doilea rând, instanța reține că în sarcina petentului a fost reținută contravenția constând în nerespectarea regulilor privind depășirea, concretizată în nerespectarea semnificației indicatorului “Depășirea interzisă”, cât și în nerespectarea semnificației marcajului longitudinal continuu.
În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, recunoscând fapta săvârșită, instanța constată că actul constatator a fost în mod temeinic încheiat.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Astfel, în ceea ce privește fapta constând în nerespectarea regulilor privind depășirea, se impune a fi avut în vedere, pe de o parte, că pericolul social este unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice iar, pe de altă parte, organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere pentru 30 de zile, individualizând în mod corect sancțiunea.
În ceea ce privește sancțiunea complementară, instanța reține că nu o poate înlătura de vreme ce petentul nu a indicat în înscrisurile depuse vreo consecință disproporționată a acestei sancțiuni asupra sa.
Mai mult decât atât, o reindividualizare a sancțiunilor aplicate, în sensul înlăturării sancțiunii complementare, nu se impune în cauză, având în vedere și cazierul auto al petentului, care în mod frecvent arată dispreț față de regulile privind circulația pe drumurile publice.
Prin urmare, în considerarea acestor aspecte, instanța va respinge plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 09.08.2015, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. N. I., CNP_, cu domiciliul în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 09.08.2015 de I. Județean de Poliție Suceava.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.11.2015.
Președinte, Grefier,
Red. BC/teh. DM
4 ex./2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5289/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5477/2015.... → |
|---|
