Acţiune în constatare. Sentința nr. 4295/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

Comentarii

0

Sentința nr. 4295/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 4295/2015

ROMANIA

JUDECATORIA TG-M.

SECTIA CIVILA

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4295

Ședința publică din data de 01 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. P.

GREFIER: I. M. C.

Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul B. B. A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. ROMÂNEASCĂ S.A. – MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE, având ca obiect acțiune în constatare.

În lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.09.2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 01.10.2015 încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.08.2014, sub nr._, reclamanții B. B. A., F. P., H. A.-L., P. F.-I., P. V. si P. O.-M., P. Ș., P. C. C. SI F. M. (fosta P.), S. I. si S. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. R. S.A. -Membra a Grupului N. Bank of Greece, ca prin hotărârea ce o va pronunța:

a.Pentru reclamantul B. B. A.:

l.Să se constate că art. 6.1. lit. a din Contractul de credit bancar nr._/21.03.2007, care prevede perceperea unui comision de administrare a creditului in cuantum de 1% calculat asupra sumei creditului contractat, platibil la data efectuării primei trageri din credit, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

2. Să dispună repunerea pârtilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare si drept consecința sa dispună obligarea paratei de a restitui reclamantului suma de 388,5 EURO incasata sub acest titlu, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

3. Sa constate ca clauza prevăzută la art. 7 pct. 7.1 si urmatoarele din contractul de credit, precum si din Actul Adițional la contractul de credit, care prevad condiții speciale de creditare privitoare la majorarea dobânzii, sunt clauze abuzive.

4. Să dispuna anularea acestor clauze, și drept consecință să dispună repunerea părților în situația anterioară si obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumele încasate nelegal de la reclamant reprezentând sume încasate cu titlu de diferența de dobanda, prin majorarea marjei fixe componenta a dobânzii, cuantumul stabilit prin actul adițional la contractul de credit; stabilirea marjei fixe, componenta a dobânzii curente, dupa urmatoarea formula de calcul: marja fixa = Dobanda inițiala (5,9%) - valoare indice Euribor de la momentul acordarii creditului; solicită de asemenea rambursarea acestor sume incepand de la data incheierii contractului si pana la data plații efective.

5. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare, de la data plății de către reclamant a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către parata.

6.Să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;

b.Pentru reclamantul F. P.:

B.l) In ceea ce privește Contractul de credit bancar nr._/21.06.2005, se solicită:

l.Să se constate că art. 6.1. lit. b) si c) din Contractul de credit bancar nr._/21.06.2005 care prevăd perceperea unui comision de administrare a creditului in cuantum de 2,5 % calculat asupra sumei creditului contractat, platibil la data efectuării primei trageri din credit, respectiv perceperea unui comision de negarantare in cuantum de 5,16% calculat asupra sumei creditului acordat, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

2. Să dispună repunerea pârtilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare si drept consecința sa dispună obligarea paratei de a restitui reclamantului suma de 100 EURO încasata sub acest titlu, precum si suma de 206,4 EURO cu titlu de comision negarantare, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

3. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare si diferența dintre dobânda inițială și dobânda majorată de la data plății de către reclamant a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de câtre parata.

4.Să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;

B.2) In ceea ce privește Contractul de credit bancar nr. B0017112 din data de 02.07.2008, se solicită:

l.Să se constate că art. 5.1. lit. b) si d) din Contractul de credit bancar nr. B0017112 din data de 02.07.2008, care prevăd perceperea unui comision de administrare a creditului in cuantum de 3,5 % calculat asupra sumei creditului contractat, platibil la data efectuării primei trageri din credit, respectiv perceperea unui comision de monitorizare credit in cuantum de 0,2 % calculat asupra sumei soldului lunar al creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

2. Să dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare si drept consecința sa dispuneți obligarea paratei de a restitui reclamantului suma de 350 EURO încasata sub acest titlu, precum si suma încasata cu titlu de comision administrare credit, de la data încheierii contractului pana la data pronunțării hotararii, si excluderea acestui comision pe viitor, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

3. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare si comision monitorizare credit, de la data plății de către reclamant a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către parata.

4.Să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;

c. Pentru reclamanta H. A.-L.:

l.Să se constate că art. 6.1. lit. a din Contractul de credit bancar nr_/27.07.2007, care prevede perceperea unui comision de administrare a creditului in cuantum de 1% calculat asupra sumei creditului contract platibil la data efectuării primei trageri din credit, constituie o clauză abuzivă sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

2. Să dispună repunerea pârtilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare si drept consecința sa dispună obligarea paratei de a restitui reclamantei suma de 1.520 CHF încasata sub acest titlu, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

3. Sa constate ca clauza prevăzută la art. 7 pct. 7.1 si urmatoarele din contractul de credit, precum si din Actul Adițional la contractul de credit, care prevăd condiții speciale de creditare privitoare la majorarea dobânzii, sunt clauze abuzive.

4. Să dispună anularea acestor clauze, și drept consecință să dispună: repunerea părților în situația anterioară si obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la reclamantă reprezentând sume încasate cu titlu de diferența de dobanda, prin majorarea marjei fixe componenta a dobânzi, cuantumul stabilit prin actul adițional la contractul de credit; stabilirea ratei fixe, componenta a dobânzii curente, dupa următoarea formula de calcul: marja fixa=Dobanda inițiala (4,5%) - valoare indice Libor de la momentul acordării creditului; se solicită de asemenea rambursarea acestor sume incepand de la data Încheierii contractului si pana la data plații efective.

5. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare, de la data plății de către reclamantă a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către parata.

6.Să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;

d. Pentru reclamanta P. F.-I.:

l.Să se constate că art. 5.1, lit. b) din Contractul de credit bancar nr._/07.12.2007, care prevede perceperea unui comision de administrare a creditului in cuantum de 1% calculat asupra sumei creditului contractat, platibil la data efectuării primei trageri din credit, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

2. Să dispună repunerea pârtilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare si drept consecința sa se dispuna obligarea paratei de a restitui reclamantei suma de 425,6 CHF încasata sub acest titlu, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

3. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare, de la data plății de către reclamantă a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către parata.

4.Să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;

e. Pentru reclamanții P. V. si P. O.-M.:

E.l) In ceea ce privește Contractul de credit bancar nr. B0017668/07.07.2008, se solicită:

l.Să se constate că art. 5.1. lit. a din Contractul de credit bancar nr. B0017668/07.07.2008, care prevede perceperea unui comision de administrare a creditului in cuantum de 1% calculat asupra sumei creditului contractat, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

2. Să dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare si drept consecința sa se dispuna obligarea paratei de a restitui reclamanților suma de 973 EURO încasata sub acest titlu, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

3. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare, de la data plății de către reclamanți a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către parata.

4.Să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;

E.2) In ceea ce privește Contractul de credit bancar nr. B0026476/12.09.2008, se solicită:

I.Să se constate că art. 5.1. lit. b) si d) din Contractul de credit bancar nr. B0026476/12.09.2008, care prevăd perceperea unui comision de administrare a creditului in cuantum de 3,5 % calculat asupra sumei creditului contractat, platibil la data efectuării primei trageri din credit, respectiv perceperea unui comision de monitorizare credit in cuantum de 0,2 % calculat asupra sumei soldului lunar al creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

2.Să dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare si drept consecința sa dispună obligarea paratei de a restitui reclamanților suma de 291,57 EURO încasata sub acest titlu, precum si suma încasata cu titlu de comision administrare credit, de la data încheierii contractului pana la data plații integrale a creditului;

3. Sa constate ca clauza prevăzută la art. 6 pct. 6.1 si urmatoarele din contractul de credit, precum si din Actul Adițional la contractul de credit, care prevad condiții speciale de creditare privitoare la majorarea dobânzii, sunt clauze abuzive.

4. Să dispună anularea acestor clauze, și drept consecință să dispună repunerea părților în situația anterioară si obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la reclamanți reprezentând sume încasate cu titlu de diferența de dobanda, prin majorarea marjei fixe componenta a dobânzii in cuantum de 4,975 % la cuantumul stabilit prin actul adițional la contractul de credit; stabilirea marjei fixe, componenta a dobânzii curente, la valoarea prevăzută in contractul de credit, respectiv 7,38 % si recalcularea dobânzii cu urmatoarea formula de calcul: Dobanda= marja fixa 4,975%+ valoare ind Libor la 3 luni; se solicită de asemenea rambursarea acestor sume începând de la data incheierii contractului si pana la data plații efective.

5. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare, comision de monitorizare și diferența dintre dobânda inițială și dobânda majorată de la data plății de reclamanți a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către parata.

6.Să dispuna obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;

f. Pentru reclamantul P. Ș.

l. Să se constate că art. 5.1. lit. a din Contractul de credit bancar nr. B0024304/27.08.2008, care prevede perceperea unui comision de administrare a creditului in cuantum de 1% calculat asupra sumei creditului contractat, constituie o clauză abuzivă .în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

2. Să dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare si drept consecința sa dispuna obligarea paratei de a restitui reclamantului suma de 448,4 CHF incasata sub acest titlu, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

3. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare, de la data plații de către reclamant a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către parata.

4.Să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;

g Pentru reclamanții P. C. C. SI F. M.:

l. Să se constate că art. 5.1. lit. a din Contractul de credit bancar nr. B0025558/05.09.2008, care prevede perceperea unui comision de administrare a creditului in cuantum de 1% calculat asupra sumei creditului contractat, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

2. Să dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare si drept consecința sa dispună obligarea paratei de a restitui reclamanților suma de 545 CHF încasata sub acest titlu, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

3. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare, de la data plății de către reclamanți a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către parata.

4.Să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;

h. Pentru reclamanții S. I. si S. G..

l. Să se constate că art. 5.1. lit. a) din Contractul de credit bancar nr. B0029532/07.10.2008, care prevede perceperea unui comision de administrare a creditului in cuantum de 2 % calculat asupra sumei creditului contractat, platibil la data efectuării primei trageri din credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

2. Să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare si drept consecința sa dispună obligarea paratei de a restitui reclamanților suma de 1.517,2 CHF incasata sub acest titlu;

3. Sa se constate ca clauza prevăzută la art. 6 pct. 6.1 si urmatoarele din contractul de credit, precum si din Actul Adițional la contractul de credit, care prevăd condiții speciale de creditare privitoare la majorarea dobânzii, sunt clauze abuzive.

4. Să dispună anularea acestor clauze, și drept consecință să dispună: repunerea părților în situația anterioară si obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la reclamanți reprezentând sume încasate cu titlu de diferența de dobanda, prin majorarea marjei fixe componenta a dobânzii in cuantum de 5,155 % la cuantumul stabilit prin actul adițional la contractul de credit, respectiv 7,965%, stabilirea marjei fixe, componenta a dobânzii curente, la valoarea prevăzută in contractul de credit, respectiv 5,155 % si recalcularea dobânzii dupa urmatoarea formula de calcul: Dobanda= marja fixa 5,155%+ valoare indice Libor la 3 luni; se solicită de asemenea rambursarea acestor sume începând de la data încheierii contractului si pana la data plații efective.

5. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare si diferența dintre dobânda inițială și dobânda majorată de la data plății de către reclamanți a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către parata.

În motivarea cererii, s-au arătat următoarele:

Reclamantul B. B. A. a încheiat cu pârâta la data de 21.03.2007, Contractul de credit bancar nr._ pentru suma de 38.850 EURO, pe perioada de 420 luni, creditul fiind ipotecar.

Reclamantul F. P. a încheiat cu parata 2 credite, astfel:Contractul de credit bancar nr._/21.06.2005, prin care i s-a împrumutat de către parata suma de 4.000 Euro, creditul fiind rambursat la momentul încheierii celei de-a doua convenții de credit, respectiv Contractul de credit bancar nr. B0017112 din data de 02.07.2008, prin care i s-a împrumutat suma de 10.000 EURO.

Reclamanta H. A. L. a încheiat cu parata Contractul de credit bancar nr._/27.07.2007, prin care i s-a acordat un împrumut in cuantum de 152.500 CHF, pe o perioada de 240 luni.

Reclamanta P. F.-I. a incheiat cu parata Contractul de credit bancar nr._/07.12.2007, prin care i s-a acordat un imprumut in cuantum de 42.560 CHF, pe o perioada de 354 luni.

Reclamanții P. V. si P. O.-M. au încheiat cu pârâta la data de 07.07.2008, Contractul de credit bancar ipotecar nr. BOOl7668/2008 pentru suma de 97.300 CHF, pe o perioada de 420 luni, creditul fiind ipotecar, iar la data de 12.09.2008 Contractul de credit bancar nr. B0026476, prin care au împrumutat suma de 9719 EURO, pe o perioada de 120 luni.

Reclamantul P. Ș. a încheiat cu pârâta contractul de credit bancar nr. B0024304/27.08.2008, prin care i s-a acordat un imprumut în cuantum de 48.841 CHF, pentru o perioada de 420 luni.

Reclamanții P. C. C. si F. M. au contractat cu parata Contractul de credit bancar nr. B0025558/05.09.2008, prin care li s-a acordat un imprumut in cuantum de 54.500 CHF, pe o perioada de 360 luni.

Reclamanții S. I. si S. G. au contractat cu parata Contractul de credit bancar nr. B0029532/07.10.2008, prin care li s-a acordat un imprumut in cuantum de 75.860 CHF, pe o perioada de 300 luni.

Reclamanții susțin că în prevederile contractuale cuprinse în cadrul convenției de credit, au fost stipulate în sarcina acestora o . îndatoriri contractuale ce au fost inserate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 197/2000, a dispozițiilor legale de drept comun prevăzute de vechiul cod civil precum și a reglementărilor prevăzute de OUG nr. 50/2010.

Sub pretextul modificărilor legislative prevăzute pentru modificarea completarea unor acte normative privind protectia consumatorilor reclamanții au fost chemați la bancă să semneze actul adițional la convenția de credit încheiata.

În prezentarea făcută de către reprezentanții băncii, semnarea acestui act adițional ar fi urmat să le aducă reclamanților o . beneficii, beneficii care însă, nu doar că lipsesc în totalitate, ci noile prevederi contractuale au îngreunat cu mult situația reclamanților cuprinzând o . clauze abuzive. Mai mult decât atât în disprețul prevederilor pe care însăși pârâta le-a consemnat în actul adițional, respectiv cele ale OUG 174/2008, în mod unilateral a majorat rata dobânzii in toate convențiile de credit, desi art. II alin. 9: „art. 93 1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate în contract; 2. se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract”.

Reclamanții invocă că în sprijinul afirmațiilor lor stă și indicele LIBOR, avut în vedere conform actului adițional la stabilirea dobânzii, care, în mod deloc surprinzător pentru reclamanți în acest moment, s-a aflat în continuă scădere de la data contractării creditului iar în prezent se află în stagnare, indice disponibil pe site-ul: www.conso.ro.

Tot de referință în opinia reclamanților stau și dispozițiile art. II alin. 9 din OG nr. 174/2008 pe care pârâta le-a avut în vedere la redactarea actului adițional „După articolul 9 se introduc unsprezece noi articole, articolele 91-911, cu următorul cuprins: Art. 91. - (1) In cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat în mod corect, încă din faza precontractuală, asupra tuturor condițiilor contractuale, dobânzile, precum și toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării și derulării contractului, respectiv aferente unor servicii in privința carora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menționate în contract, fără a se face trimiteri la condiții generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife și comisioane sau orice alt înscris”.

Toate actele încheiate cu pârâta sunt alcătuite atât din condiții generale cât și speciale, numărul actelor încheiate fiind contrar prevederilor amintite și contrare bunei credințe, parcurgerea și înțelegerea acestora fiind extrem de dificilă și in unele cazuri chiar imposibilă.

Reclamanții consideră abuzive clauzele stipulate la articolele din Contractul de credit și Actul Adițional mai-sus menționate, având în vedere următoarele:

In ceea ce privește comisionul de administrare credit, acesta nu este definit de către bancă, ci este doar perceput.

Respectiva clauză contractuală, în mod nelegal și neîntemeiat, a fost prevăzută în contract fără a da posibilitatea reclamanților de a o negocia, sau de a solicita înlăturarea ei.

Clauza a fost impusă și inclusă în cadrul contractului în virtutea poziției dominante pe care o instituție bancară o are față de cocontractanții ei precum și prin prisma caracterului de adeziune a contractului de creditare.

Reclamanții învederează că nu au fost informați în niciun fel asupra temeiului care justifică în viziunea băncii includerea acestui comision de administrare în cadrul contractului, că nu au cunoștințe de specialitate în materie financiar- bancară, aceeași situație fiind reținută în practică raportat la obligația de informare și echivocul rolului comisionului instituit.

In realitate cauza juridică (scopul urmărit) a instituirii respectivei prevederi contractuale a fost acela de a încasa importante sume bănești din partea împrumutaților si a căror încasare să fie disimulată sub forma unui comision motivat, dar care, de fapt, nu-si gaseste vreo aplicabilitate legala, nefiind deloc normal ca pentru operațiunea simpla de a se analiza documentele in baza carora reclamanții au solicitat un credit sa fie „taxata” cu o asemenea suma.

Reclamanții consideră că instituirea și perceperea acestor comisioane este una nelegală si mascheaza in mod evident un comision de risc, interzis prin lege, iar sumele achitate de reclamanți cu titlu de comision de administrare, in mod total nejustificat, fara a cunoaște care este contraprestatia paratei pentru a primi aceasta suma, nu sunt deloc de neglijat.

Prețul serviciului cumparat de reclamanți este dobanda lunara, tot ce este perceput ca si costuri in plus fata de banca, fiind doar acumulari mascate sub titlul de comisioane.

Reclamanții consideră că respectivul comision de administrare este evident nelegal si nefondat, nu are un temei în fapt si drept deoarece prin garanțiile pe care le-au constituit în favoarea instituției de creditare (ipotecă, garanți fidejusori, alte comisioane, clauze contractuale stipulate în favoarea băncii ce conduc, în cadrul economiei contractului la favorizarea netă a creditoarei, fiind asigurat chiar cazul de forță majoră/cazul fortuit, scadența anticipată-etc.) au asigurat banca, în mod cât se poate de clar și serios, că împrumutul respectiv va fi restituit.

Prin urmare, este de neînțeles de ce un comerciant percepe un comision de acordare, avand in vedere ca pentru ceea ce acorda clientului, isi primește prețul, care este de fapt dobanda lunara, iar in cazul in care clientul nu mai poate susține ratele lunare, avand in vedere ca aceste contracte de credit sunt titluri executorii, se poate executa silit imobilul adus garanție.

Or, pentru banca nu este de ajuns faptul ca pentru produs bancar vândut reclamanților, aceștia achită prețul lui, care inseamna dobanda, iar in cazul in care nu achită prețul, sunt pasibili de a fi executați silit, parata alegand total discreționar a le percepe si o suma de acordare, ca si cum “bunăvoința” unui comerciant de a-și vinde produsele, nu de a da cu titlu gratuit, trebuie a fi remunerata de cumparatori Lipseste astfel, cu prisosința, poziția de egalitate pe care trebuie sa se afle părțile contractante.

Reclamanții solicită instanței să constate caracterul abuziv al dispozițiilor contractuale referitoare la comisionul de administrare, raportat la normele juridice generale prevăzute de legislația de drept comun reprezentată de Vechiul Cod Civil sub care convențiile de credit au fost încheiate, respectiv: în ce privește cauza juridică ca și condiție esențială de validitate a actelor juridic învederează că prin prevederile contractuale privind instituirea comisionului de acordare au fost încălcate dispozițiile art.966, art. 968 raportat la art. 948 ale C.civ. de la 1864, întrucât consideră că obligația de achitare a comisionului este lipsită de cauză juridică, întrucât acordarea creditului are contraprestatie din partea clientului achitarea prețului, care e dobanda.

În subsidiar, în condițiile în care se consideră că prevederea contractuală are ca temei o cauză juridică, reclamanții solicită să se constate că această cauză este fals nelicită.

Falsitatea cauzei rezidă din această disimulare a argumentației cu privire la scopul perceperii/încasării acestor sume bănești.

In realitatea, este urmărit scopul pecuniar, în sensul măririi patrimoniului creditoarei. Ilicitatea cauzei rezidă din faptul că aceasta contravine prevederilor legale privind buna-credință, principiului egalității părților contractante, principiul proporționalitătii între prestațiile celor două părți, caracterul interdependent al prestațiilor reciproce ale părților, existenta cauzei juridice a prestatiei fiecărei părți în prestatia corelativă a celuilalt contractant;

Sub aspectul principiilor de drept civil încălcate de către prevedere legală, reclamanții au arătat că această prevedere contractuală a fost impusă de către creditoare profitând de poziția de superioritate de care dispune, astfel contravenind principiului egalității părților în contracte. Astfel, comisionul de administrare a fost instituit de bancă în mod unilateral, nu a putut fi negociat, fiind impus în mod forțat prin autoritatea pe care instituția creditoare o poate exercita asupra clienților săi.

Principiul invocat, care de altfel este unul primordial, reprezintă, de câteva sute de ani, ideea unanim acceptată că în materie civilă și comercială, în dreptul civil privat în general, un contract este negociat și încheiat de două părți care se află pe aceeași poziție de egalitate. Astfel, părțile trebuie să poată, și legea le conferă acest cadru, să-și asume obligațiile în mod liber, una dintre părți nu poate să-și impună în mod unilateral condițiile contractuale profitând de situația de nevoie în care se află cealaltă parte (acordarea unui credit).

Reclamanții susțin că este de notorietate faptul că, în prezent instituțiile bancare au o mare putere de a-și impune propriile reguli și condiții în fața clienților săi constrângându-i într-un mod indirect (prin neacordarea creditelor sau a altor produse pe care le comercializează) să accepte condițiile impuse de acestea. Astfel că împrumutații, nu de puține ori, constrânși de situațiile obiective de necesitate a unor importante resurse financiare, sunt nevoiți a încheia contracte de creditare în condiții neavantajoase.

Instituțiile de creditare se dovedesc a fi deosebit de rigide în discuțiile de „negociere”, respectiva operațiune ajungând a fi golită de orice conținut și a se rezuma la doar o achiesare la contract din partea clientului. În acest sens contractul de credit este unul de adeziune.

In concluzie, reclamanții arată că prevederea contractuală referitoare la obligarea lor la plata comisionului de administrare este una nelegală datorită încălcării principiului egalității părților la încheierea actelor juridice de drept privat. Evident că încălcarea principiului s-a efectuat prin mijlocirea unei clauze abuzive, fiind totodată încălcate prevederile Legii nr. 193/2000.

Intre prestațiile părților care alcătuiesc conținutul raportului juridic născut există o disproporție vădită. Practic, în cvasitotalitatea convențiilor de credit sunt instituite numeroase obligații, pe când îndatoririle băncii sunt infinit mai putine.

În mod corelativ, în ce privește situația drepturilor părților, aceasta este invers proporțională. In timp ce împrumutații beneficiază de extrem de puține drepturi (care se rezumă la tragerea împrumutului și unele aspecte legate de informarea lor), băncii îi sunt atribuite numeroase drepturi (penalități, dobânzi, clauze de majorare a dobânzilor, scadența anticipată etc.)

Reclamanții consideră de asemenea că sunt încălcate prevederile legale instituite prin art. 970 C.civ. și anume principiul îndeplinirii obligațiilor și exercitării drepturilor cu bună-credință, precum și efectele obligațiilor conform art. 970 alin. 1 și 2 din C.civ. de la 1864:

De asemenea conform prev. Legii 193/2000, “O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens”.

Cu privire la comisionul de monitorizare, reclamanții au arătat că acest comision de monitorizare (urmărire) devenit de administrare reprezintă un comision de risc lunar mascat calculat la soldul creditor de, restituit.

Acest comision nu a devenit nul doar ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010, ci reprezintă si o clauza abuziva, in sensul Legii nr. 193/2000.

Astfel potrivit art. 4 alin.l din Legea nr. 193/2000 “O clauza contractuală care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva dacă prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile partilor. ”

De altfel, reclamantii apreciază ca valoarea comisionului de monitorizare (urmarire) a fost stabilita in mod aleatoriu si netransparent, fara nicio legatura cu eventualele pierderi ale băncii ca urmare a producerii unui eveniment viitor și nesigur. Daca . fi dorit acoperirea pierderilor generate de producerea evenimentului viitor, in convenția de credit ar fi trebuit sa se stipuleze modul în care urmeaza a fi modificate obligațiile părtilor ca urmare a producerii evenimentului, de exemplu, ce se va intampla cand ar exista fluctuatii a cursului valutar mai mari de un procent.

Reclamanții confirmă că au semnat contractul de credit bancar, insa aceste clauze pe care le consideră abuzive nu au fost negociate cu aceștia, ci au fost clauze prestabilite de către B..

Reclamanții au invocat dispozițiile art. 4 alin. 2 si 3 din Legea 193/2000, menționând că respectiva clauză contractuală, în mod nelegal și neîntemeiat, a fost prevăzută în contract fară a da posibilitatea reclamanților de a o negocia, sau de a solicita înlăturarea ei.

Clauza a fost impusă și inclusă în cadrul contractului în virtutea poziției dominante pe care o instituție bancară o are față de cocontractanții ei precum și prin prisma caracterului de adeziune a contractului de creditare.

Reclamanții învederează că nu au fost informati în niciun fel asupra temeiului care justifică în viziunea băncii includerea acestui comision de monitorizare în cadrul contractului, că nu au cunoștințe de specialitate în materie financiar-bancară. Aceeași situație a fost reținută în practică raportat la obligația de informare și echivocul rolului comisionului instituit.

În realitate cauza juridică (scopul urmărit) a instituirii respectivei prevederi contractuale a fost aceea de a încasa importante sume bănești din partea împrumutaților si a căror încasare să fie disimulată sub forma unui comision motivat, dar care, de fapt, nu-si gaseste vreo aplicabilitate legala.

Cu privire la obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de reclamanți, drept consecință a repunerii părților în situația anterioară, sume reprezentând “comision de administrare”, ,,comision de monitorizare”, „diferenta de dobanda”, reclamanții consideră că sumele încasate cu aceste titluri au fost percepute nelegal, în urma unor clauze nule. Această cerere este o cerere accesorie petitului de anulare a acestor clauze, așa încât se impune restituirea acestora de la data încasării lor.

Reclamanții susțin că drept consecință a nulității, clauza cu privire la comisionul de administrare este lipsită de efect juridic retroactiv de la data încheierii acesteia și tot ceea ce s-a încasat în temeiul acesteia are titlu de plată nedatorată. De asemenea, în lipsa unor obligații contractuale, se impune repunerea părților în situația anterioară cu consecința restituirii integrale a prestațiilor efectuate în temeiul clauzei nule.

Cu privire la majorarea unilaterala a dobânzii, reclamanții au arătat că această majorare a fost aplicată fară vreo prealabilă informare a reclamanților și cu inducerea în eroare cu privire aplicarea unor reglementări mai favorabile cu încălcarea în fapt în mod flagrant, a acestora. De asemenea, desi s-a stipulat in contractul de împrumut faptul ca această modificare a dobânzii va opera in funcție de evoluția indicelui LIBOR (EURIBOR) desi acesta a scăzut considerabil, rata a crescut, fiind absolut ilogica acea majorare a dobânzii.

Cu privire la clauza prevăzută referitoare la condiții privitoare la majorarea dobânzii, reclamanții au arătat că această majorare a fost aplicată fară prealabilă informare a reclamanților și cu inducerea în eroare cu privire la aplicarea unor reglementări mai favorabile cu încălcarea în fapt în mod flagrant a acestora. Mai mult decât atât, reclamanții consideră de domeniul evidenței faptul că odată cu semnarea acestui act adițional, cuantumul dobânzii care ar fi trebuit sa scadă considerabil, nu a urmat acest curs. De asemenea, desi s-a stipulat in contractul de împrumut faptul ca aceasta modificare a dobânzii va opera in funcție de evoluția indicelui LIBOR (EURIBOR), desi acesta a scăzut considerabil, rata a crescut, fiind absolut ilogica aceasta majorare a dobânzii, mai ales ca prin contractul de credit s-a fixat marja fixa, componenta a dobânzii.

Referitor la rata dobânzii curente, raportat la contractul de credit încheiat, reclamanții au arătat că dobânda este variabila în conformitate cu politica băncii, respectiv că dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de către banca, luând în considerare valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta (ex.: EURIBOR (Eur)/LIBOR (CHF)/ROBOR (RON) etc.), fara a exista consimțământul clientului.

In contract insa, este mentionata componenta efectiva a dobânzii, fiind fixata marja fixa componenta a dobânzii la procentul de 5,155% (pentru reclamanții S.), cu titlu exemplificativ.

Prin Actul adițional la contractul de credit, B. a majorat aceasta marja fixa, sporindu-si astfel . si nejustificat câștigurile.

Astfel, in pofida faptului ca indicele de referința LIBOR a avut o evoluție descrescătoare începând cu anul 2007 ajungând la o scădere dramatica în martie 2009, ceea ce ar fi impus si diminuarea corespunzătoare a ratei dobânzii, conform prevederilor contractuale si legale, rata reclamanților a crescut.

Reclamanții au precizat că, în anul 2010, in urma intrării in vigoare a OUG 50/2010, banca a modificat marja băncii, fără a explica in vreun fel sau altul cum s-a ajuns la aceasta modificare.

Așadar, parata s-a supus doar formal dispozițiilor imperative privitoare la transparenta pe care OUG 50/2010 le-a impus, in sensul ca a dorit sa faca cunoscut reclamanților modul in care calculeaza dobanda, insa a incalcat dispozițiile imperative ale aceleiași OUG 50/2010, privitoare la faptul ca marja băncii trebuie sa ramana aceeași de la data încheierii contractului, in pofida faptului ca indicele LIBOR a scăzut considerabil.

Reclamanții au invocat prevederile art. 37 din OUG 50/2010, învederând că, desi OUG 50/2010 a adus modificări in avantajul consumatorului, parata a “gândit” o modalitate de a-si mari patrimoniul, in dauna reclamanților, majorând unilateral marja, iar ca si consecința acestui fapt nu a redus dobanda.

Reclamanții au precizat că în conformitate cu doctrina băncii si Legea nr.296/2004 (art.5 art.27 lit.b, art.36 si art.45), banca are obligația de informare completa a clientului la momentul semnării contractului, asupra elementelor esențiale si determinate în luarea hotărârii de contractare a creditului (rata dobânzii si factorii implementează variația acesteia) asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acorda băncii drepturi specifice contractelor bancare - cum este dreptul de a modifica unilateral dobânda.

Reclamanții au adăugat că la momentul contractării creditului, au fost informați si au acceptat politica băncii de modificare (în sens crescător si descrescător) unilaterală a dobânzii în funcție de variația indicelui de referința LIBOR si în niciun caz în funcție de variația marjei băncii, convenind sa suporte doar riscul cresterii valorii dobânzii de referința LIBOR, nu si creșterea marjei băncii.

Reclamanții susțin că nu considera abuziva clauza de la art.4 din contract doar în sensul art.4 Legea nr. 193/2000, ci considera abuziva și maniera pârâtei de interpretare și aplicare a acestei clauze prin subîntelegerea unor asa-zise prevederi contractuale nescrise si nementionate în discuțiile care au precedat contractarea creditului, care conferă un drept ocult de a majora unilateral si discreționar dobânda, prin cresterea marjei sale si prin refuzul de a respecta prevederile legale în sensul diminuării dobânzii odata cu scaderea valorii indicelui LIBOR.

Omisiunea informării reclamanților asupra unor aspecte esențiale și determinante pentru încheierea contractului constituie practica comercială înselatoare în sensul art.7 din Legea nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea| reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, sanctionată cu instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte.

Reclamanții au precizat că în luna decembrie 2008 a fost actualizată OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, ocazie cu care în art. 9 ind.3, lig. g), din acest act normativ au fost stabilite regulile aplicabile contractelor de credit cu dobânda variabilă astfel: variația ratei dobânzii trebuie sa fie independenta de voința furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru.

D. urmare, băncile vor putea utiliza dobânzi variabile, dar modificările acestora trebuie sa fie realizate în funcție de indicii de referința ai pieței, independent de voința băncii.

Politica băncii de modificare a dobânzii în funcție de valoarea LIBOR are semnificația legala de majorare/diminuare a ratei dobânzii, în funcție de cresterea/scaderea valorii indicelui de referința.

Prin contractul de credit, partile au convenit modificarea dobânzii de către banca, însa au stabilit, tocmai în considerarea faptului ca modificarea se produce unilateral de către banca, ca aceasta modificare sa se faca în raport de indicii de referința ai pieței monetare (LIBOR, Euribor, Robor).

OUG nr. 174/19.11.2008 a modificat si completat mai multe acte normative printre care si OG nr.21/1992 privind protectia consumatorilor. S-a introdus art.93 care la litera f) prevede ca „în cazul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați sa menționeze în contract tipul de dobânda, variația si/sau fixa, iar la litera g) stabileste ca în contractul de credit cu dobânda variabila se va aplica urmatoarea regula:

-variația ratei dobânzii trebuie sa fie independenta de voința furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

-dobânda poate varia în funcție de dobânda de referința a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si sa nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

-formula dupa care se calculeaza variația dobânzii trebuie indicata în mod expres în contract, cu precizarea periodicității si/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorarii, cât si cel al reducerii acesteia;

Totodata, litera h) din art.93 prevede ca sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare sa modifice unilateral clauzele contractului, fara încheierea unui act adițional.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, pârâta avea obligația de a încheia cu reclamanții un act adițional care sa prevada modul de calcul al dobânzii, perioada si/sau condițiile în care survine modificarea dobânzii si care sa precizeze ca modificarea dobânzii urma a se face atât în sens crescător, cât si în sens descrescător în funcție de fluctuatia indicelui de referința LIBOR.

Așadar, OUG 50/2010 nu este unicul act normativ care obliga banca la a nu schimba unilateral marja, ca si componenta a dobânzii, aceasta interdicție fiind stipulata si in alte acte normative, care erau in vigoare la data semnării contractului.

Reclamanții au subliniat că la stabilirea dobânzii datorate de împrumutat se au în vedere costurile băncii- si profitul obtinut de aceasta, precum si, în cazul dobânzii variabile, indicii de referința în raport de care intervine variația dobânzii. Faptul ca în contractul de credit nu s-a prevăzut expres ca în dobânda este cuprinsa si marja băncii nu poate conduce la concluzia ca dobânda nu cuprinde si acest element câta vreme marja băncii este elementul determinant pentru banca la încheierea contractului de credit stabileste profitul băncii pentru punerea la dispoziția împrumutatului a sumei bani.

Prin urmare, în raport de voința părtilor manifestata la încheierea contractului de credit si de prevederile art.93 lit.f, g si h din OUG nr.21/1992 introduse prin nr. 174/2008, pârâta avea obligația de a propune reclamanților încheierea unui act adițional care sa prevada ca dobânda este variabila exclusiv în raport de indicele de referința LIBOR la 3 luni, modificarea urmând a se produce atât în sens cresccător si în sens descrescător, în funcție de variația indicelui de referința LIBOR precum si de modul de calcul al dobânzii dupa formula: marja băncii fixa stabilită prin contractul de credit + valoarea indicelui de referința LIBOR la 3 luni. Ceea ce s-a prevăzut în contract a fost modificarea dobânzii în raport de evoluția indicelui de referința pe piața monetara, deci o mărire sau o scadere a dobânzii egala cu marirea sau scaderea pe care indicele de referința existent la data încheierii contractului o înregistrează pe parcursul derulării contracului.

Dobânda include cheltuielile si profitul Băncii, convențional numita „marja băncii", deoarece dobânda reprezintă prețul contractual stabilit, pe care clientul îl achita băncii in schimbul împrumutului. Orice pret contractual include profitul vânzătorului (banca), precum si cheltuielile pe care acesta le efectuează cu achiziționarea produsului (banii) pe care îl pune la dispoziția cumparatorului. Așadar, marja băncii concretizează voința băncii (in special, profitul acesteia).

În concluzie, dobânda variabila = marja băncii (compusa din costurile băncii) + indicele de referința LIBOR (actualizat periodic).

Reclamanții au precizat că au fost informați si au acceptat prin semnătură politica băncii de modificare unilaterală a dobânzii în funcție de variația indicelui de referința Libor, si în nici un caz în funcție de variația marjei Băncii.

Ca atare, nu se poate retine ca B. avea dreptul de a modifica dobânda din contractul încheiat cu reclamanții prin stabilirea unei marje cu o valoare mai mare decât cea care rezulta din clauzele din contract.

Reclamanții susțin că principalele prevederi legale aplicabile protectiei consumatorilor sunt O.G. nr. 21/1992 (modificata prin O.U.G. 174/2008). Așadar, conform prevederilor contractuale si ale articolului 93 lit.g din O.G. nr.21/1992 modificata prin OUG 174/2008 privind protectia consumatorilor pârâta are obligația de a modifica dobânda periodic, atât in sens crescător cat si descrescător, exclusiv in funcție de variațiile indicelui de referința, independent de voința băncii.

Deci singurul element variabil din componenta dobânzii, conform contractului si legii, este indicele Libor. Marja băncii este un element fix din cadrul dobânzii, stabilit la momentul acordarii creditului, ce nu poate fi modificat in mod unilateral de către banca pe parcursul derulării creditului.

O.U.G. 174/2008 e un act normativ imperativ si aplicabil tuturor contractelor de credit inclusiv celor ce se afla deja în derulare la data intrării în vigoare (decembrie 2008).

Ca atare, din decembrie 2008 B. ar fi trebuit sa se supună prevederilor imperative ale legii si sa modifice dobânda exclusiv in funcție de variațiile indicelui LIBOR, independent de voința sa proprie.

Reclamanții consideră că sumele încasate de la aceștia au fost încasate nelegal în urma unor clauze nule, iar cererea este una accesorie petitului de anulare a acestor clauze, motiv pentru care se impune restituirea acestora de la data încasării lor.

Prin urmare, reclamanții solicită restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la aceștia, reprezentând sumele incasate lunar cu titlu de diferența de dobanda.

Referitor la pretenția asupra dobânzii legale care curge de la data plății fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către pârâta a acestor sume, reclamanții au arătat că repunerea în situația anterioară este o „restitutio în integrum”, deci restituirea prestațiilor trebuie să fie totală, doar în acest mod părțile fiind repuse în integralitate în situatia anterioară.

Prin plățile percepute abuziv, reclamanții au suferit si o insaracire cauzata de lipsa folosirii acelor sume de bani de la momentul respectivelor plați a fiecărei sume de bani in parte, insaracire care se întinde pana la momentul restituirii efective de către banca a respectivelor sume de bani.

În mod corelativ, banca a beneficiat de o îmbogățire fara justa cauza, prin faptul ca a folosit si va folosi respectivele sume de bani începând cu momentul fiecărei plați a consumatorilor si pana la momentul la care banca va restitui in mod efectiv consumatorilor fiecare suma de bani in parte, încasata:

Echivalentul bănesc al acestei insaraciri respectiv imbogatiri fara justa cauza il reprezintă dobanda legala calculată asupra fiecărei sume de bani contestate de către reclamanți, de la data plații de către reclamanți a fiecărei sume de bani in parte, si pana la data restiturii efective de către parata a fiecărei sume de bani in parte, invocând sub acest aspect dispozițiile OG nr. 9/2000.

În concluzie, reclamanții arată că toate clauzele descrise anterior îndeplinesc toate condițiile prevăzute de lege pentru a fi calificate drept clauze abuzive, respectiv nu au fost negociate direct cu consumatorul; creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, dezechilibrul este în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe.

Reclamanții au adăugat că nu au semnat actul adițional, drept urmare nu se poate susține că aceste clauze au fost negociate în mod direct cu aceștia, din moment ce nu au avut nicio posibilitate reală și concretă de a influența natura acestora, cuantumul acestora si nici macar nu au luat la cunostinta de ceea ce scrie in urmatoarele file ale Actului Adițional.

Reclamanții au mai arătat că dispozițiile legale în materia protecției consumatorului instituie obligația ferma a Băncii de a explica consumatorului rațiunea instituirii anumitor costuri ale creditului, precum și serviciile oferite de B. în schimbul încasării acestor comisioane. Astfel, potrivit art. 18 alin. 2 pct. c din OUG nr. 50/2010 B. are obligația de a explica costurile ce fac parte din costul total al creditului, astfel încât consumatorii să înțeleagă ce plătesc, iar art. 33 alin. 2 dispune că aceste informații trebuie să fie complete, clare și ușor de înțeles; de asemenea, art. 45 din Legea nr. 296/2004 prevede dreptul consumatorilor de a fi informați complet, corect și precis cu privire la caracteristicile serviciilor financiare oferite de operatorii economici.

D. fiind faptul că orice obligație a consumatorului trebuie să aibă drept fundament o contraprestație a Băncii, iar în cazul de față această contraprestație nu este detaliată, rezultă că aceste comisioane sunt percepute în mod nejustificat, reprezentând în realitate o dobândă ascunsă.

Reclamanții confirmă că au semnat convenția de credit, însă aceste clauze pe care le consideră abuzive nu au fost negociate cu aceștia, ci au fost clauze prestabilite de către Bancă.

Pârâta B. Românească SA Membră a Grupului Național Bank of Greece a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca fiind netemeinică și nelegală.

În prealabil, a arătat că practica constantă a instanțelor judecătorești este aceea de a se plăti taxele judiciare de timbru, chiar și în cazul în care sunt solicitate a fi restituite sume de bani în cadrul unei acțiunii intemeiate pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, mai ales ca, în speța dedusă judecății prevederile Legii nr. 193/2000 nu sunt aplicabile, din moment ce clauzele contractuale referitoare la dobânda nu mai sunt în vigoare, acesta fiind modificate prin Actele adiționale încheiate în temeiul O.U.G. nr.50/2010.

Astfel, obiectul cererii reclamanților este evaluabil in bani, reclamanții nu si-au au precizat valoarea obiectului cererii, conform art. 194 lit. c Cod procedură civilă, iar în funcție de precizarea fiecărui reclamant cu privire la obiectul cererii, instanta de judecata isi va putea stabili si competenta materiala in conformitate cu prevederile art. 94 litera j) NCPC.

Pârâta a invocat excepția disjungerii cauzei, având în vedere că, prin cererea de chemare in judecata reclamanții inteleg sa formuleze o acțiune colectiva prin care solicita ca instanta de judecata sa stabileasca ca anumite clauze din contractele acestora incheiate cu banca sunt abuzive, fara a se avea in vedere faptul ca reclamanții au contracte de credit cu clauze diferite, au contractat produse de credit diferite in condiții diferite iar condițiile prevăzute de art 59 din Cod procedura civila nu sunt îndeplinite pentru o coparticipare procesuala, motiv pentru care pârâta solicită disjungerea cauzei si formarea unor dosare individuale pentru fiecare reclamant, invocând că pentru o mai bună administrare a justiției se reclamă judecarea separată a cauzei, astfel ca dreptul la apărare, înfăptuirea justiției, sa fie pe deplin asigurate.

De asemenea, pârâta a invocat nelegalitatea coparticipării procesuale active (art. 59 Cod proc.civilă) în cazul reclamanților din prezenta cauză, învederând că

obiectul procesului nu este un drept sau o obligație comună iar drepturile și obligațiile părților nu au o cauză comună. În același timp, drepturile și obligațiile reclamanților rezultă din acte juridice (contracte) distincte și între drepturile și obligațiile acestora nu există o strânsă legătură.

Reclamanții aflându-se în situații juridice distinct configurate, contracte diferite, unele fiind de credit ipotecar iar altele nu, precum și în diferite momente ale executării contractului de credit, soluțiile pot fi distincte.

De asemenea, soluția care urmează să fie pronunțată în cauză nu este o soluție cu caracter general ci urmează să producă efecte cu privire la fiecare caz, eventual contract, în parte.

Ca atare, pârâta susține că nu ne aflăm în prezența unei coparticipări procesuale active astfel cum este configurată de lege prin art. 59, impunându-se disjungerea cererilor și, ulterior, trimiterea acestora spre soluționare instanțelor competente teritorial.

Pe de alta parte chiar daca se reclama incalcari ale Legii nr 193/2000, pârâta apreciază că nu poate fi vorba nici in acest caz de o acțiune colectiva, o asemneea acțiune poate fi promovata doar prin intermediul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) si asociațiilor de protectie a consumatorilor, care au posibilitatea sa ceara instantei de judecata eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele similare, incepand cu 1 oct.2013, data la care Legea 193/2000 a fost modificata de Legea nr.76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de Procedura civila, insa in cazul de fata acțiunea nu este exercitata prin intermediul ANPC .

Instituind aceasta protectie colectiva legala, ca titular al cererii fie ANPC, ca autoritate a statului, fie asociațiile de protectie a consumatorilor, constituite ca persoane juridice cu acest scop, este evident ca legiuitorul a inteles ca doar acest tip de procese sunt de natură colectivă și în niciun caz nu a avut in vedere ipoteza unor grupuri constituie ad-hoc, ajungandu-se astfel la forțarea nejustificata si arbitrara a regulii de competenta teritoriala exclusiva a instantelor, reglementata ca excepție de la regula generala.

In prezenta cauză reclamanții stau in judecata in nume propriu, nu printr-o asociație, iar calitatea procesuala activa . o pot avea in conformitate cu prevederile art 12 alin 3 din Legea nr 193/2000, doar asociațiile pentru protectia consumatorilor .

Pârâta a invocat excepția prescrierii petitului A pct 1. 2 . . B.2) pct 1, pct 2, C pct 1, 2, D pct 1,2, E 1) pct 1. 2, E2) pct 1.2, G pct 1 pct 2, G j pct. 1 pct 2, H pct 1 –pct. 2, H pct 1, pct 2 din cerere privind obligarea Băncii la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare a creditului achitat din credit la data efectuării primei utilizări din credit.

In fapt, reclamanții au incheiat contracte de credit ipotecare sau de nevoi personale in anul 2007 si respectiv 2008 iar la data încheierii fiecarui contract au achitat un comision de administrare a creditului care a fost retinut efectiv din credit si nu achitat din surse proprii ale reclamanților .

Conform prevederilor art 3 din Decretul nr 167 /1958 termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune avand un obiect patrimonial este de 3 ani iar conform prevederilor art 12 din același act normativ in cazul prestațiilor succesive termenul de prescriptei se calculeaza separat pentru fiecare prestatie, în sensul prevederilor legale invocate si abrogate in prezent fiind si prevederile art 2517 si art 2526 din Noul Cod civil.

Astfel la art 2517 NCC este prevăzut ca termenul de prescriptie de este de 3 ani daca legea nu prevede un alt termen iar la art 2526 NCC se prevede in mod expres ca dreptul la acțiunea in executarea prestațiilor succesive, prescriptia dreptului la acțiune incepe sa curgă de la data la care fiecare prestatie devine exigibila.

In speța de fata reclamanții solicita sa le fie restituit un comision care a fost achitat la nivelul anului 2007 sau 2008, care nu a fost plătit din surse proprii ci le a fost retinut din credit cu ocazia primei ultilizari din credit.

Astfel raportat la data încheierii contractelor la data la care a fost efectuata prima utilizare a creditului si cand a fost perceput comisionul de administrare a creditului si, data la care a fost înregistrata pe rolul acestei instante cererea de chemare in judecata formulata de către reclamanți, pârâta solicită să se constate ca cererea reclamanților de a solicita sa le fie restituit comisionul de administrare/acodare a creditului este prescrisa.

De asemenea, pârâta a invocat excepția inadmisibilitatii acțiunii privind capetele de cerere referitoare la contractele de credit încheiate in baza Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare:

Astfel, dispozițiile Legii nr.190/1999 reglementează regimul juridic al creditului ipotecar pentru investitii imobiliare, definesc semnificațiile termenilor si expresiilor folosite in contractele de credit ipotecar pentru investitii imobiliare si prevăd clauzele obligatorii pe care aceste contracte trebuie sa le cuprindă pentru protectia consumatorului imprumutat. In speța, exista contracte de credit încheiate in temeiul Legii 190/1999, si respecta întocmai si in totalitate prevederile Legii nr. 190/1999, respectiv cuprind clauzele pe care legiutorul le-a impus pentru protejarea drepturilor imprumutaților, in speța a reclamanților care au incheiat acest tip de credit.

Dispozițiile Legii nr. 193/2000 invocate de reclamanți in susținerea cererii de chemare in judecata reglementează cadrul general al clauzelor abuzive in contractele încheiate cu consumatorii si nu sunt aplicabile Contractului de credit incheiat in temeiul Legii 190/1999. Astfel la art. 2 din Legea nr. 193/2000 este prevăzut in mod expres faptul ca aceasta lege nu se aplica clauzelor contractuale prevăzute in temeiul altor acte normative, iar clauzele din Contractele de credit in discuție au fost prevăzute si impuse de legiuitor prin actul normativ reprezentat de Legea nr. 190/1999 - a se vedea in acest sens art. 2 „Destinatia creditului” din Contractele de credit.

Nu se poate trece peste aria de reglementare a Legii nr. 190/1999 care reglementează regimul juridic al creditului ipotecar pentru investirii imobiliare - legea speciala aplicabila spetei de față - in timp ce Legea 193/2000 reglementează creditele cu destinatie de consum (credite de nevoi personale) - legea generala. Ori norma generala. Legea nr.193/2000, nu poate inlatura de la aplicare norma speciala. Legea nr.190/1999, urmând ca in soluționarea prezentei cauze, instanta sa faca aplicarea regulii de drept specialia generalibus derogant.

Pe cale de consecința, motivele pentru care reclamanții solicita anularea clauzelor prevăzute in Contractele de credit ipotecare pe motiv ca sunt abuzive in sensul prevăzut de prevederile Legii nr. 193/2000 sunt nelegale si neintemeiate; contractele in litigiu sunt si raman guvernate de Legea nr. 190/1999 ori clauzele acestora trebuie apreciate din prisma dispozițiilor normei speciale ce le guverneaza.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat în ceea ce privește comisionul de administrare credit că, anterior formulării cererii de solicitare credit si incheierii contractului, reclamanților le-au fost făcute cunoscute de către B. condițiile de creditare respectiv condițiile de dobanda si de comisioane ce sunt pentru tipul de credit solicitat iar prin formularea cererilor de credit reclamanții au optat pentru solicitarea/acordarea unui credit nevoi personale sau ipotecar cu un comision plătit din credit la data efectuării primei utilizări din credit

Afirmația reclamanților ca la data semnării contractului de credit acel comision nu era definit respectiv ca nu aveau cunostinte de specialitate este lipsita de orice temei deoarece aceștia in mod liber si-au exprimat opțiunea prin semnarea cererii de a li se retine respectivul comision din credit.

Pe de alta parte aceste clauze au fost inserate in mod expres in contracte fiind clauze clare, fara echivoc pentru înțelegerea careia nu sunt necesare cunostinte de specialitate.

Pârâta menționează ca acel comision care nu a fost achitat de către reclamanți din surse proprii ci din creditele aprobate de banca respectiv din banii imprumutați de la banca, este si reprezintă acel comision perceput de banca pentru analiza documentației aferenta creditului fiind incasat din credit o singura data si anume la data utilizării creditului, situatie ce rezulta in mod expres si fara echivoc din cuprinsul prevederilor contractuale.

Această clauza privind comisionul de administrare prevăzute in contractele de credit încheiate cu reclamnatii este o clauza clara si precisa care se circumscrie exigentelor Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianti si consumatori, motiv pentru care art 4 din Legea nr 193/200 prevede ca pentru constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale trebuie sa existe un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile părtilor in detrimentul consumatorului, ca o consecința a abuzului derivat din faptul ca nu a fost negociate clauzele, insa in speța de fata clauzele denuntate ca fiind abuzive au fost negociate de către parti, întrucât reclamanții au cunoscut condițiile de creditare, le-au fost comunicate obligatiile si aceștia au acceptata clauza privind comisionul de administrare credit prin semnarea contractelor de credit.

Pe de alta parte potrivit pct 1 din Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive din Anexa la Legea nr 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat in contract, insa in cazul de fata clauze respectiva privind plata comisionului a existat ab initio in contract, nu a fost modificata a fost cunoscuta anterior semnării contractului, si intrunește cerințele impuse de art 1 din Legea nr.193/2000 potrivit caruia un contract încheiat intre un comerciant si un consumator pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, trebuie sa cuprindă clauze contractuale clare fara echivoc, pentru înțelegerea carora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, iar dezechilibrul contractual nu poate exista in conditiile in care clauzele referitoare la comisioane sunt exprimate in mod clar . in sensul dispozitiilor art 4 alin 6 din Legea nr. 193/2000 care au transpus Directiva nr 93/13/CEE.

Potrivit art 4 alin 6 din Legea nr 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil, in cazul de fata obiectul contractului incheiat de parti il constituie acordarea unei sume de bani, pentru o anumita perioada de timp in schimbul prețului care in speța de fata este format din dobanda si comision.

Având in vedere obiectul contractului acordarea unui imprumut pentru achiziție locuința sau un credit de nevoi personale, pentru care reclamanții urmau sa achite un pret format din dobanda si comision de administrare, precum si faptul ca aceștia si-au manifestat consimtamantul la încheierea contractului de credit, prin semnarea acestuia astfel ca au avut cunoștința de clauzele si condițiile contractului de credit, motiv pentru care potrivit art 969 Cod civil din 1864 conventiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, iar potrivit art 948 din Codul civil din 1864 conditiile esențiale pentru validitatea unei conventii sunt capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al părtii ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita, iar in virtutea principiului consensualismului, intre parti a intervenit un acord de voința in privința clauzelor denuntate ca abuzive prin acțiune, iar acesta manifestare de voința este de natura sa producă efecte juridice, respectiv sa dea naștere la drepturi si obligatii in sarcina ambelor parti.

Referitor la motivul invocat de către reclamanți ca s-ar fi incalcat principiul egalitatii părtilor in contracte si acest comision a fost instituit de către banca in mod unilateral fiind impus in mod fortat, pârâta a precizat că reclamnatii au avut posibilitarea sa influențeze clauzele privind perceperea comisionului de acordare, intrucât pe piața bancara din Romania opereaza peste 40 de banci si nu se poate accepta ca reclamanții au fost obligați sa adere la un contract in conditii de monopol, din moment ce au avut posibilitatea reala de alege din multitudinea de oferte existente pe piața bancara si chiar din portofoliul băncii acel produs care sa corespunda doleanțelor lor si posibilitatilor lor reale de plata: Mai mult decât atat clauza privind comisionul de administrare a fost una clara, a fost executata printr-o singura prestatie o singura data si plata comisionului a fost retinuta din credit si nu plătită din sursele proprii ale imprumutatilor.

In ce privește invocarea de către reclamanti ca in genere in conventiile de credit sunt instituite numeroase obligatii ale imprumutaților in raport cu drepturile băncii, pârâta a arătat că in cazul de fata este vorba despre un singur comision care a fost plătit o singura data si nu din sursele proprii ale reclamanților imprumutați.

Cu privire la restituirea sumelor incasate din credit cu titlu de comision de administrare pe motiv ca ar fi fost incasata nelegal, pârâta a precizat că acest comision face parte din prețul contractului, este unul permis de legiuitor.

Din perspectiva contractuala potrivit dispozițiilor art. 942 Cod Civil, contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic, prin urmare esența contractului este acordul de voința fara de care nici un contract nu se poate forma cat timp voințele care concureaza la creearea sa nu s-au pus de acord, voința dand putere contractului mai concret da o existenta juridica obligatorie contractului.

Ceea ce poate instanta sa faca, este sa constate care a fost voința reala a părtilor contractante si abia ulterior sa dea o interpretarea clauzelor contractuale astfel potrivit art 977 Cod civil.

Voința reala a reclamantilor a fost aceea de obținere a împrumuturilor precum si de a plați dobanda si comisionul aferent pentru acele imprumuturi iar instanta nu poate sa constate decât acesta realitate.

Este inadmisibil ca prețul, respectiv costul oricărui produs fie financiar sau material sa nu fie analizat de către cumpărător, dobanda si comisioanle sunt singurele chestiuni pe care orice persoana care se imprumută dorește sa le cunoasca la acordarea împrumutului si nu se poate admite ca imprumutatii au luat banii acordați de banca si nu i-au interesat costul compus din dobanda si comison, au utilizat banii si acum constata ca in urma cu aproximativ 6 sau 7 ani au fost abuzați, nu au știut ce semneaza au fost in eroare, etc.

In ce privește petitul de cerere de a se dispune repunerea pârtilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare si drept consecința sa se dispună obligarea paratei la restituirea in integralitate a sumele de bani încasate cu titlu de comision de administrare, de la data încheierii contractului, pârâta susține că este nelegal si neîntemeiat întrucât, in cazul in care instanta ar constata ca respectiva clauza este lovita de nulitate absoluta desi nu sunt îndeplinite condițiile cerut de lege pentru invocarea ei, respectiv la data încheierii contractului părțile au avut capacitate deplina de exercițiu si-au exprimat un consimtământ valabil, obiectul contractului este determinat iar cauza este licita si morala, nu poate sa dispună repunerea in situatia anterioara doar a uneia din parti respectiv doar reclamanții ar fi repusi in situatia anterioara, nu si banca.

In ce privește petitul A pct 3 pct 4 si C pct 3 pct 4 E 2) pct 3 pct 4 G pct 3 pct 4 prin care reclamanții Balasz B. A., H. A. L., P. V. P. O. M., Szfîriak loan si Szfîriak G., solicita ca instanta sa constate clauzele din Contractele de credit precum si din Actele adiționale care prevăd condițiile creditare privitoare la majorarea dobânzii, ca sunt clauze abuzive, si sa dispună restabilirea situatiei anterioare, pârâta a arătat următoarele:

Reclamantul B. G B. A. in baza contractului de credit bancar nr_/21.03.2007, a beneficiat de un credit ipotecar in suma de 38.850 euro pe o perioada de 420 luni, avand drept destinatie achiziție imobil, imprumut pentru care potrivit clauzelor contractuale prevăzute la art. 7 pct 1 acesta s-a obligat la plata unei dobânzi fixe de 5,9% pentru primul an de creditare, dupa care urma sa plateasca o dobanda variabila, raportata la indicele Libor/Euribor/Bubor.

Reclamanta H. A. L. in baza contractului de credit bancar nr_/27.07.2007, a beneficiat de un credit ipotecar in suma de 152.500 CHF pe o perioada de 240 luni, avand drept destinație achizitie imobil, imprumut pentru care potrivit clauzelor contractuale prevăzute la art 7 pct 1 aceasta s-a obligat la plata unei dobânzi fixe de 4,5 % pentru primul an de creditare, dupa care urma sa plateasca o dobanda variabila, raportata la indicele Libor/Euribor/Bubor.

Reclamanții P. V. si P. O. M. in baza contractului de credit bancar nr B0026476/12.09.2008, au beneficiat de un credit de nevoi personale in suma de 9.719 EUR pe o perioada de 120 luni, imprumut pentru care potrivit clauzelor contractuale prevăzute la art 6 pct 1 a, aceștia s-au obligat la plata unei dobânzi fixe de 8 % pentru primele 6 luni de. creditare, dupa care urmau sa plateasca o dobanda variabila compusa din indicele Libor/Euribor/Bubor la care se adauga marja de 4,9750 %.

Reclamanții Szfîriak I. si S. G. in baza contractului de credit bancar nr B0029532/07.10.2008 au beneficiat de un credit ipotecar in suma de 75.860 CHF pe o perioada de 360 luni, avand drept destinație achizitie imobil, imprumut pentru care potrivit clauzelor contractuale prevăzute la art 6 aceștia s-au obligat la plata unei dobânzi fixe de 5,9 % pentru primul an de creditare, dupa care urmau sa plateasca o dobanda variabila compusa din indicele Libor/Euribor/Bubor la care se adauga marja de 5,1550 %.

Reclamantii P. V. si P. O. M. in baza contractului de credit bancar nr B00017668/07.07.2008, au beneficiat de un credit ipotecar in suma de 97.300 CHF pe o perioada de 420 luni, avand drept destinație achizitie imobil, imprumut pentru care potrivit clauzelor contractuale aceștia s-au obligat la plata unei dobânzi fixe de 4,5 % pentru primul an de creditare, dupa care urmau sa plateasca o dobanda variabila compusa din indicele Libor/Euribor/Bubor la care se adauga marja de 3,25 %.

Pârâta a subliniat că dobanda este prețul contractului care a fost negociata la data semnării contractului in sensul ca, este fixa pentru primul an si variabila in continuare in funcție de indicele de referința Libor/Euribor/Bunor si este de neconceput ca . in cazul in care prețul nu mai satisface interesele uneia dintre parti, instanta sa intervină si sa impună un pret pe care una dintre parti il agreeaza, singura posibilitate . este rezilierea contractului, si restituirea împrumutului acordat dar in nici un caz instanta nu poate sa impună creditorului sa practice un pret care estre convenabil pentru imprumutat.

Pe de alta parte, pârâta apreciază ca nicio prevedere legala nu da dreptul instantei de judecata sa stabileasca prețul unui produs/ a unui serviciu prestat, cu privire la care partile s-au inteles ab initio, iar daca ar fi asa, toti consumatorii ar trebui sa acționeze in instanta comercianții si prestatorii de servicii si sa solicite instantei ca produsele sau serviciile oferite sa fie comercializate la un pret care sa satisface interesele acestora (de ex furnizori servicii telefoni, furnizori gaze, electricitate, combustibil etc) .

La stabilirea prețului unui produs consumatorul nu se afla . inferioritate asa cum incearca sa susțină reclamanții, intrucat accesarea unui produs bancar pe de o parte nu este monopol iar pe de alta parte piața financiara este una libera, cu fluctuatii, cu privire la care fiecare prestator de servicii financiare se adapteaza ajustandu-si serviciile si produsele in funcție la costurile pe care le suporta, banca pentru acordare de imprumuturi la randu1 ei se imprumuta fie din resurse interne din bani atrași prin depozite de la populație pentru care plătește o dobanda sau din imprumuturi acordate de la alte banci sau de la banca mama, ori in cazul in care prețul pe care banca il plătește pentru capitalul imprumutat este variabil, nu poate ca pentru împrumutul acordat clienților sai, sa stabileasca un cost fix, costul trebuie sa fie tot variabil, dupa cum banca la rândul ei plătește dobânzi pentru capitalul imprumutat. Costul a fost negociat, reclamantul a acceptat oferta băncii a fost de acord cu tipul de dobanda și este contrar oricăror norme de drept ca insanta sa intrevina in mecanismul de fixare a prețului de către parti pe motiv ca uneia dintre parti nu-i mai convine prețul pe care l-a plătit de peste 6 ani si dorește ca pentru restul obligatiilor succesive pe care si le-a asumat pe o perioada de 420 de luni sa achite un alt pret care ii este actualmente mai convenabil.

F. de solicitarea reclamanților ca instanța sa constate ca clauza referitoare la dobanda din contracte precum si din actele adiționale este una abuziva, pârâta a arătat că, la data sesizării instantei de judecata cu prezenta cerere de chemare in judecata, contractele de credit sunt modificate in baza OUG nr 50/2010, in ce privește clauza privitoare la dobanda. Astfel B. a modificat contractele ca efect al acestui act normativ potrivit respectiv dispozițiilor art 95, pentru toate contractele de credit bancare aflate in derulare creditorii au avut obligația ca in termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a acestei ordonanțe sa modifice prin acte adiționale contractele de credit in sensul asigurarii conformității acestora cu dispozițiile cuprinse in ordonanța.

In baza acestui act normativ, banca s-a conformat dispozițiilor legale cuprinse la art. 95, incheind act adițional la contractele de credit bancar (unul din actele aditionale fiind chiar semnat de către reclamanta de ordin 3), prin care, printre altele a fost modificata si clauza referitoare la dobanda, prin urmare instanta nu poate decât sa constate ca modificarea adusa contractului de credit bancar a fost efectuata in virtutea legii fara a fi la aprecierea părtilor contractuale adica a reclamantilor /consumatori sau băncii, aceasta modificare adusa contractului nefiind in masura sa vatame interesele reclamantilor.

Prin urmare ca efect al implementării OUG nr.50/2010 Contractele de credit incheiate cu reclamantii de rand 1, rând 3, rând 5 si rand 8 au fost modificate prin Actele aditionale comunicate acestora din data de 02.09.2010 survenite ca urmare a apariției acestei ordonanțe:

Aceste acte aditionale au fost comunicate reclamantilor prin scrisoare recomandata iar reclamanta H. A. L. a si semnat actul aditional, in timp ce reclamanții Balasz B. A., P. V. P. O. M. si S. I., S. G., chiar daca nu au semnat actele aditionale la acestea, si-au produs efectele ca urmare a voinței legiuitomlui exprimata la art II alin 2 din Legea nr.288/2010 pentru aprobarea OUG nr.50/2010 care dispune „ Actele aditionale nesemnate de către consumatori, sunt considerate acceptate tacit pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu excepția cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar, ia termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi. ”

Ca urmare a acestor modificări ale OUG nr.5/2010 prin Legea nr.288/2010 reclamanții ar fi trebuit sa notifice B. despre refuzul de a accepta actul aditional la contractul de credit, refuz care trebuia sa se materializeze pana la data de 03.03.2011.

In cazul de fata reclamanții nu s-au prevalat de acest drept procedural pus la dispoziție de către legiuitor, de refuz al acceptarii actului adițional astfel ca Actele adiționale întocmite de către banca la contractele de credit bancar si-au produs efectele.

În ce privește comisionul de monitorizare, pârâta a arătat, cu privire la petitul B pentru reclamantul F. P., că se incearca inducerea in eroare a instanței invocându-se 2 contracte de credit ca apartinand reclamantului F. P., insa doar unul dintre aceste contracte este in vigoare celalat fiind incetat.

Astfel prin contractul de credit bancar nr._/21.06.2005 reclamantului F. P. i-a fost acordat un imprumut de nevoi personale in suma de 4000 euro pe o perioada de 60 de luni, contract de credit care a incetat la data de 02.07.2008 ca urmare a refinantarii acestui credit prin acordarea unui alt credit in suma de 10.000 eur conform contractului de credit bancar nr B0017112/02.07.2008 .

F. de aceasta situatie de fapt, solicitarea cu privire la Contractul de credit bancar nr_/21.06.2005 este inadmisibila intrucât acest contract a incetat respectiv nu mai este in vigoare .

F., de motivul de drept invocat in susținerea pretențiilor referitoare la Contractul de credit bancar nr_/21.06.2005, pârâta a arătat că dispozițiile Legii nr.193/2000 si care reprezintă o transpunere in legislația naționala a prevederilor Directivei 93/13/CEE se aplica doar contractelor aflate in derulare.

Invocarea si respectiv constatarea caracterului abuziv al unei clauze dintr-un contract incheiat intre un comerciant si un consumator poate fi facuta doar pe perioada de derulare a contractului, mai concret pe toata durata cat contractul produce efecte juridice si nu dupa ce acesta a incetat.

In speța de fata, la data de 05.08.2014, data la care reclamantul a investit aceasta instanta cu cererea in constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de administrare credit in cuantum de 2,5%, comision de negarantare in cuantum de 5,16% Contractul de credit bancar nr._/21.06.2005 încetase numai era in derulare si nu mai produce efecte de la data de 02.07.2008 cand a fost refinantat creditul prin Contractul de credit bancar nr. B0017112/02.07.2008 .

Prin urmare, cererea in constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de administrare credit in cuantum de 2,5%, comision de negarantare in cuantum de 5,16% este inadmisibila pentru ca convenția de credit in cuprinsul careia erau inserate astfel de clauze a incetat, numai era in ființa la data la care reclamantul a investit instanta cu acțiunea ce formeaza obiectul acestui dosar .

Pârâta a invocat si Decizia nr.29/10.03.2009 a Curții de Apel Oradea care prin considerentele avute in vedere la pronunțarea deciziei a retinut ca in mod corect si temeinic prin sentinta apelata instanta de fond a retinut inadmisbiliatea cererii in invocarea si constatarea caracterului abuziv al unei clauze dintr-un contract care numai era in ființa, care nu se mai afla in derulare la data la care a fost invocat caracterul abuziv.

In ce privește Contractul nr B0017112 din 02.07.2008 incheiat cu reclamantul F. P. prin care reclamantul solicită să se constate ca fiind abuzive clauzele referitoare la comisionul de acordare a creditului in cuantum de 3.5% calculat asupra sumei creditului plătit din credit la data efectuării primei trageri din credit precum si a comisionului de monitorizare credit in cuantum de 0.2% calculat asupra sumei soldului lunar al creditului precum si contractului de credit bancar nr B0026476/12.09.2008 incheiat cu reclamanții P. V. si P. O.. prin care au beneficiat de un credit de nevoi personale in suma de 9.719 EUR pe o perioada de 120 luni imprumut pentru care potrivit clauzelor contractuale aceștia s-au obligat la plata potrivit art 5 pct 1 d la un comision de monitorizare credit de 0.2000% calculat asupra soludului creditului si care se achita lunar impreuna cu rata de credit, pârâta a solicitat să se rețină apărările expuse cu privire la acest comision de acordare a creditului.

Cu privire la comisionul de monitorizare credit calculat si achitat lunar odata cu plata ratei, pârâta a arătat că notiunea de monitorizare nu poate avea nici o corelație cu notiunea de risc, prin monitorizare se intelege clar urmărire, supraveghere, administrare si nicidecum risc. Acest comision a fost prevăzut in contract nu ca sa acopere vreun fel de risc ci a fost prevăzut si perceput pentru urmarirea, supravegherea si administrarea ratelor de credit, calcularea dobânzilor si eventualelor penalizari si nicidecum pentru ca banca sa isi acopere vreun risc de credit, temeiul legal al perceperii acestui comision constituindu-l prevederile art 9 pct 1 din Contractele de credit bancar.

In ce privește solicitarea restituirii sumelor achitate cu titlu de comision de monitorizare credit pe motiv ca reprezintă o plata nedatorata pârâta a precizat că aceste sume au fost si sunt datorate in temeiul contractului, respectiv reclamanții s-au obligat la plata acestui comision in mod benevol, iar acesta a fost prevăzut in mod expres in contract.

Acest comision de monitorizare reprezintă prețul pe care il percepe creditorul pentru operațiunile efectuate in scopul utilizării/rambursații creditului acordat imprumutatei. Prin urmare pentru operațiunile efectuate in scopul utilizării/rambursarii creditului acordat imprumutatilor creditorul percepe comision de monitorizare si este strict pentru operațiunile efectuate in scopul utilizării/rambursarii creditului acordat Împrumutatei.

Referitor la afirmațiile cu privire la majorarea unilaterala a dobânzii acestea sunt lipsite de orice temei intrucat asa cum rezulta din clauzele contractelor de credit inițiale precum si din clauzele Actelor adiționale reclamanții s-au obligat la plata unei dobânzi fixe pentru o perioada contractuala dupa care s-au obligat a plați o dobanda variabila cu privire la care s-a prevăzut in mod expres indicii in funcție de care evolueaza.

In ce privește contractele de credit incheiate cu Balasz B. A., F. P. P. V. P. O. M., Szfîriak loan, S. G. H. A. L., in care componenta dobânzii a fost stabilita ca fiind compusa din indicele euribor/libor/robor plus marja si cu privire la care reclamanții susțin ca respectiva clauza ar fi una abuziva dat fiind modificarea marjei fixe, pârâta a precizat că reclamanții menționați au incheiat cu B. contracte de credit bancare pentru care s-au obligat sa achite o dobanda fixa pentru o anumita perioada 6 luni respectiv 1 an, dupa care s-au obligat sa achite o dobanda variabila cu privire la care a fost mentionat in mod expres in contract indicatorii in funcție de care se va modifica dobanda in fiecare contract in parte. Prin urmare clauza a fost una expresa si precisa fata de către reclamanți, așa încât aceștia nu pot invoca necunoașterea sau inducerea in eroare atata timp cat au știut atat din faza precontractuala cat si la semnarea contractului modalitatea de plata si stabilire a dobânzii.

In aceste contracte de credit incheiate cu reclamanții s-a prevăzut in mod clar si inteligibil condițiile si modalitatile de plata a dobânzii, specificandu-se ca dobanda de referința va fi comunicata împrumutaților prin intermediul noului grafic de rambursare care le va fi inmânat de către reprezentantul Băncii ca urmare a modificării nivelului de dobanda variabila, iar formula de calcul a dobânzii curente contractuale a fost stipulata deasemenea in mod expres in contract.

Pe parcursul derulării contractelor de credit ca urmare a apariției OUG nr 50/2010 Băncile au fost obligate in temeiul art 95 din acest act normativ sa modifice toate contractele de credit aflate in derulare, respectiv sa alinieze clauzele acestora la cerințele acestui act normativ.

Astfel, ca urmare a apariției OUG nr 50/2010. Contractele de credit bancare încheiate cu reclamanții Balasz B. A., F. P., P. V., P. O. M., S. I., S. G., H. A. L., au fost modificate prin Actele adiționale încheiate la data de 02.09.2010, motiv pentru care clauzele care se solicita a se constata ca sunt abuzive nu mai sunt in vigoare, iar cererea formulata de către reclamanți este fara obiect, acest act adițional fie a fost semnat sau nu de către reclamanți si-au produs efectele ca urmare nu a voinței interne a băncii ci ca urmare a vointei legiuitorului.

Aceste acte adiționale au fost comunicate reclamanților la data de 02.09.2010 iar prin acestea s-a stabilit o marja fixa diferita decât cea din contractul inițial, iar legiuitorul a stabilit in mod expres la art 95 alin 5 din OUG nr 50/2010 faptul ca „ nesemenarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin 2 este considerata acceptare tacita”.

In situația de fata reclamanta H. A. L. a semnat actul adițional si prin urmare a fost de acord cu noua formula de calcul a dobânzii iar ceilalți reclamanți nu au denuntat actele adiționale in înțelesul Legii 193/2000.

Așadar in lumina prevederilor, OUG nr.50/2010, B. a aliniat formula de calcul a ratei dobânzii variabile, in conformitate cu prevederile acestui act normativ, prin urmare aceste clauze care se solicita a se constata ca sunt abuzive au fost modificate prin Acte adiționale semnate sau nu de către reclamanti.

Prin actele adiționale la contractele de credit, valoarea dobânzii variabile s-a pastrat la nivelul înregistrat la 21 iunie 2010 „ dobanda de referința a băncii” a fost inlocuita cu indicele independent la 3 luni (3M) corespunzător monedei creditului, indice luat la valoarea din data de 21 iunie 2010, iar marja a fost recalculata corespunzător acestor valori, astfel la data de 21.06.2010:

Aceasta modalitate de calcul a fost indicata si acceptata de Autoritatea Naționala pentru Protectia Consumatorilor, in corespondenta purtata cu Asociația R. a Băncilor din data de 29.07.2010 care prin Adresa nr.l048 precizeaza urmatoarele:”Pentru contractele de credit aflate in derulare, in care dobanda era compusa din dobanda de referința a Băncii + marja fixa suntem de acord ca noua formula de calcul sa includă indicele de referința aferent valutei in care a fost acordat creditul + o marja fixa compusa din marja fixa existenta in contractul inițial, valabila la data semnării contractului si diferența dintre valoarea dobândi de referința si valoarea indicelui de referința, valabile la data intrării in vigoare a OUG nr.50/2010, respectiv 21 iunie 2010”.

Prin urmare acest acord al Autoritatii Naționale pentru Protectia Consumatorilor, ca in noua formula de calcul a dobânzii cuantumul marjei sa fie compusa din marja fixa existenta in contractul inițial la care se adauga si diferența dintre valoarea dobânzii de referința si valoarea indicelui de referința valabila la data intrării in vigoare a prevederilor OUG nr.50/2010 respectiv 21 iunie 2010 este opozabila si reclamanților.

Aceste acte adiționale semnate sau nesemnate de către reclamanți si-au produs efectele ca urmare a voinței reclamanților pentru cei care au semnat, respectiv care aveau opțiunea potrivit legii sa denunțe respectivul act adițional insa nu s-au prevalat de acest drept procedural pus la dispoziție de către legiuitor, sau ca urmare a voinței legiuitiomlui care a apreciat ca valabile actele adiționale nesemnate, apreciind tacerea drept consimtamant.

Chiar si in situatia in care aceste clauze ar fi fost in ființa si nu ar fi fost modificate prin Actele adițional incheiate potrivit voinței legiuitiorului exprimata prin intermediul OUG nr.50/2010, tot nu ar fi fost incidente prevederile Legii nr.193/2000.

Pârâta susține că dobanda reprezintă un pret al banilor imprumutați si nu poate fi negociata si nici considerata ca B. o impune clientului, serviciile bancare se acceseaza la libera apreciere a consumatorilor in cazul in care conditiile sunt convenabile se aceeseaza produsele iar in caz contrar nu.

Primul act normativ care dispune expres in sarcina furnizorilor de servicii financiare sa includă in contract indicii care compun formula de calcul al dobânzii variabile a fost OUG nr.174/2008 insa acest act nu se poate aplica retroactiv, contractul de credit bancar fiind incheiate in 2008 sau 2007 .

Dobanda fiind variabila ea este compusa din: a) dobanda de baza a băncii care se calculeaza si revizuiește pe baza indicelui de referința EURIBOR la 3 luni (3M), la care se adauga Costul riscului de tara al României (CDS) si conform reglementărilor BNR, costul rezervelor minime obligatorii (RMO), b) marja băncii care reprezintă valoarea procentuala care se adauga la dobanda de baza pentru a rezulta dobanda variabila a creditului. Valoarea procentului marjei este stabilita de către banca in funcție de moneda creditului si are valoare fixa.

Prin urmare modificarea dobânzii in funcție de acești indici nu impune nici o modificare a clauzelor contractuale, clauza contractuala privind tipul de dobanda nu a fost modificata, in sensul ca dobanda contractuala este variabila dupa expirarea primului an din perioada de creditare respectiv incepand cu data de 11.06.2009, iar ceea ce s-a modificat a fost doar nivelul ratei dobânzii, nivel dat de variația unor indici independenți asupra carora banca nu are control.

Prin urmare aceste modificări nu au fost doar crescatoare ci si descrescătoare iar reclamantii au știut acest fapt inca de la data semnării contractului acceptand tipul de dobanda variabila.

In ce privește actiunea in anasamblu precum si motivele constând in acuzarea de nerespecatrea legislației privitoare la clauzele abuzive, pârâta a precizat că au fost respectate atat dispozițiile Legii m. 193/2000 cat si dispozițiile de drept comun privitoare la incheierea si executarea contractelor si prin urmare solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au arătat că în ceea ce privește solicitarea pârâtei de timbrare a acțiunii și precizare a valorii obiectului cererii, în cauză sunt incidente prevederile art. 29 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, cererea fiind scutită de la plata taxei de timbru.

Referitor la disjungerea cererii de chemare în judecată, reclamanții au invocat dispozițiile art. 59 Cod procedură civilă, precizând că cererea comună este motivată, având în vedere similitudinea dintre contractele de credit atacate și faptul că se judecă cu aceeași pârâtă.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, reclamanții au arătat că termenul de prescripție privind dreptul consumatorilor de a cere restituirea sumelor încasate de către bancă în mod abuziv începe să curgă de la data pronunțării hotărârii judecătorești ce constată existența unor clauze abuzive vizând plata acestora și nu de la data plății lor.

Referitor la inadmisibilitatea cererii, reclamanții au arătat că aceasta reprezintă o apărare de fond și nu o excepție în sine.

Pe fondul cauzei, reclamanții consideră apărările pârâtei ca fiind nefondate, arătând în esență că clauza privind comisionul de administrare a fost impusă unilateral de către bancă prin intermediul unui contract preformulat, aceasta neputând fi negociată la momentul încheierii contractului, iar în contracte nu este menționat componenta efectivă a dobânzii, pe care banca a majorat-o în mod nelegal, modificând inclusiv marja băncii, care este un element fix din cadrul dobânzii stabilit la momentul acordării creditului, așa încât aceasta nu poate fi modificată în mod unilateral de către bancă.

Prin încheierea din 11.12.2014, instanța a admis excepția lipsei coparticipării procesuale active a reclamanților invocată de pârâtă prin întâmpinare și a dispus disjungerea cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanții de rând 2-8 și formarea de dosare noi în sistem ecris, in dosarul nr._ urmand a se solutiona doar cererea reclamantului de rand 1- B. B. A..

În cauză, pârâta a formulat note de ședință, reiterând cele cuprinse în întâmpinare în ceea ce il privește pe reclamantul B. B. A. .

În probațiune, instanța a administrat proba cu următoarele înscrisuri: contract de credit bancar ipotecar nr._/27.07.2007 (f. 14-16), grafic de rambursare (f.368-378), act adițional (f. 379-382), precum și proba cu interogatoriul paratului (f. 386-387).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la acțiune prin care reclamanta solicita repunerea părților în situația anterioară înserării clauzelor privind comisionul de administrare și obligarea pârâtei de a restitui reclamantului sumele de bani încasate cu titlu de comision de administrare invocata de parata S.C. B. R. SA prin intampinare cu motivarea ca dreptul de a cere restituirea sumei respective s-a născut la data la care s-a perceput, respectiv la data de 21.03.2007 data primei utilizări a creditului si a intervenit prescriptia de 3 ani de zile reglementata de art. 3 din Decretul nr. 167 /1958, instanta o va respinge ca neintemeiata.

Astfel, instanța reține, referitor la excepția invocată, faptul că inserarea de clauze abuzive în contractele de credit este sancționată, în conformitate cu dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 193/2000, cu constatarea nulității absolute a clauzelor astfel constatate de către instanță.

În conformitate cu prevederile art.2 din Decretul-lege nr.167/1958, nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție. Ca urmare, raportat la obiectul prezentei cauze, instanța constată faptul că se solicită constatarea caracterului abuziv a unor clauze contractuale, mai exact al comisionului de administrare si repunerea partilor in situatia anterioara. Existența unei astfel de clauze poate face obiectul controlului instanței, chiar după expirarea termenului general de prescripție, în condițiile în care o astfel de clauză constatată abuzivă este sancționată cu nulitatea absolută.

Pe de alta parte, dreptul la acțiune în vederea restituirii prestațiilor contractuale, nu se poate naște atâta timp cât contractul(sau clauza contractuala) nu a fost declarat nul/nula, repunerea partilor in situatia anterioara anularii actului/clauzei contractuale prin restituirea prestatiilor fiind un efect al anularii actului/clauzei contractuale asa incat dreptul reclamantei de a pretinde restituirea sumelor percepute de Bancă cu titlu de comision de administrare nu este prescris.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii formularii cererii invocata de parata motivand ca dispozițiile Legii nr. 193/2000 invocate de reclamanți in susținerea cererii de chemare in judecata reglementează cadrul general al clauzelor abuzive in contractele încheiate cu consumatorii si nu sunt aplicabile Contractului de credit incheiat in temeiul Legii 190/1999 instanta o va respinge, ca neintemeiata deoarece art. 34 din Legea nr. 190/ 1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare prevede expres ca

,,Prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată, cu modificările ulterioare, ale Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, cu modificările ulterioare, ale Codului penal, precum și ale Codului civil, în măsura în care prezenta lege nu conține dispoziții contrare.,,

Pe fondul cauzei, instanta retine ca reclamantul a încheiat cu parata, Contractul de credit bancar ipotecar nr._/21.03.2007 pentru suma de 38.850 euro, pe o perioada de 420 luni.

In prevederile contractuale cuprinse în cadrul convenției de credit, au fost stipulate urmatoarele clauze apreciate de reclamant ca fiind abuzive:

- art.6.1 lit.b) care prevede perceperea unui comision de administrare a creditului reprezentand un procent de 1,00 % flat calculat asupra sumei creditului contractat;

- art. 7.1 teza II lit.a) si 7.2 in ceea ce priveste clauzele de revizuire a dobanzii din contract precum si din actul aditional la contract referitoare la dobanda variabila;

Ulterior parata a intocmit actul aditional la contractul de credit bancar nr._/21.03.2007 depus la filele 379-382 dosar, act aditional care nu mai prevede comision de administrare, iar in privinta dobanzii s-a prevazut formula de calcul si s-a precizat ca marja bancii este de 3,85%.

Condițiile pentru a fi catalogată o clauză abuzivă rezultă din interpretarea Directivei 93/13 din 5 aprilie 1993 și a actului normativ care a transpus în dreptul intern această directivă, respectiv Legea nr. 193/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Clauza abuzivă este definită de prevederile art.4 alin.1 si 2 din Legea nr. 193/2000, astfel:

,, O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăți sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.,,

Prin urmare, în vederea calificării ca fiind abuzive a clauzelor mentionate de reclamant, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

1.Clauza să nu se refere la obiectul principal al contractului;

2.Clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul;

3. Să fie creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;

4. dezechilibrul să fie în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe;

Instanta retine ca aceste conditii sunt indeplinite cumulativ in ceea ce priveste art.6.1 lit.b) si art. 7.1 teza II lit.a) si 7.2 din contractul de credit bancar nr._/21.03.2007.

In ceea ce priveste prima condiție, văzând și prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, aceasta este îndeplinită în sensul că clauzele privind comisionul de administrare a creditului, nu se referă la obiectul principal al contractului și care este acela de restituire a sumei împrumutate și a dobânzii aferente stabilita in termeni clari, precisi si concisi respectiv dobanda fixa si dobanda variabila din actul aditional.

In ceea ce priveste a doua condiție, instanta retine ca pârâta nu a produs probe prin care să dovedească că a negociat clauzele contractuale în discuție, deși sarcina probei incumbă acesteia conform art. 4 alin 3 din Legea nr. 193/2000, clauzele invocate de reclamanta fiind impuse în mod unilateral de către bancă prin intermediul convenției de credit ca un contract de adeziune cu un caracter preformulat, astfel:

a.) reclamantul nu a avut posibilitatea de a negocia cu instituția bancară instituirea/neinstituirea unor asemenea clauze, comisionul de administrare, nici macar nu este definit, consumatorul nu stie ce reprezinta si pentru ce este datorat asa incat sustinerea paratei din intampinarea ca acestea sunt clauze clare, fara echivoc este neintemeiata.

b.) clauzele au fost stabilite în mod unilateral fără a da posibilitatea reclamantului de a influența natura lor.

c.) clauzele au fost stabilite în mod unilateral prin mijlocirea unui contract standard preformulat (raportat la valoarea creditului).

d.) clauzele au fost stabilite în conformitate cu condițiile generale de vânzare practicate de bancă pe piața produsului respectiv.

In ceea ce priveste cea de-a treia si a patra condiție, respectiv producerea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile partilor, dezechilibrul fiind în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, instanta retine ca raportat la caracterul de adeziune a contractului de credit bancar și prin impunerea acestuia pe calea unui imprimat preformulat redactat de bancă și prin care instituția financiară a impus unilateral condițiile în care urma să fie încheiată această convenție rezultă cu puterea evidenței dezechilibrul contractual cauzat în detrimentul reclamantului, avand in vedere ca nu se stie pentru ce este datorat comisionul de administrare si cat timp nu se poate stabili daca reprezinta contravaloarea unui serviciu, dezechilibru este clar in detrimentul consumatorului si incalca si buna credinta, iar dezechilibrul contractual creat în defavoarea împrumutatului se regăsește în caracterul oneros și împovărător creat în sarcina sa ca urmare a obligației de a-si micșora în mod semnificativ patrimoniul în favoarea băncii fără a beneficia de o contraprestație contractuală din partea acesteia.

Mai mult, societatea bancară săvârșește un adevărat dol prin inducerea în eroare a consumatorilor: banca urmărește atragerea consumatorilor prin stipularea unor dobânzi mult mai mici și deci mult mai atractive în relație cu dobânzile practicate de alte societăți bancare ce acționează pe aceeași piață și recuperează apoi diferența prin stipularea comisioanelor de administrare, si posibilitatea de a revizui unilateral dobanda fara indicarea vreunui criteriu, mărind astfel în mod artificial costul total al creditului, în detrimentul consumatorului. Practic, comisioanele reprezintă, în aceste condiții, o dobândă mascată, menită să facă dificilă evaluarea, de către consumatorul mediu, a costului total al creditului raportat la costul aceluiași credit, contractat cu o altă societate bancară. Ca atare, aceasta practică nu poate fi decât expresia relei-credințe a societății bancare, în relațiile sale cu consumatorul.

In al doilea rand, nu se poate ignora faptul că reaua - credință a paratei se reflectă și în raport cu celelalte societăți bancare, care stabilesc dobânzi mai mari fără a percepe, concomitent cu acestea, și comisioane fără acoperire în costul pe care acordarea unui credit îl presupune, în mod real și actual, ceea ce a condus la crearea, în favoarea paratei, a unui avantaj concurențial față de celelalte societăți bancare ce ofertau servicii similare, avantaj obținut cu încălcarea exigențelor bunei-credințe ce trebuie să guverneze relațiile comerciale și concurența dintre comercianți.

Dupa cum rezultă și din preambulul Directivei 93/13/CEE, la evaluarea bunei credințe, trebuie acordată o atenție deosebită autorității pozițiilor de negociere ale părților, dacă consumatorul a fost influențat să fie de acord cu condiția în cauză. Or, în condițiile în care banca parata avea, la momentul contractării, incontestabil o poziție de autoritate în negocierea dintre părți, rezultă că aceasta a putut, fără efort, să influențeze consimțământul consumatorului la încheierea contractului, cel puțin prin crearea impresiei caracterului mai scăzut al costului total al creditului raportat la costurile altor credite ofertate pe piață.

Prin urmare, instanța va constata caracterul abuziv al clauzelor prevazute in Contractul de credit bancar ipotecar nr._/21.03.2007 incheiat intre reclamanta si parata respectiv:

- art.6.1 lit.b) care prevede perceperea unui comision de administrare a creditului reprezentand un procent de 1,00 % flat calculat asupra sumei creditului contractat;

- art. 7.1 teza II lit.a) si 7.2 in ceea ce priveste clauzele de revizuire a dobanzii;

Instanta va dispune anularea clauzelor abuzive mai sus mentionate si repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor si va obliga parata sa restituie reclamantei suma de:

- 388,5 euro incasata cu titlu de comision de administrare la care se va calcula dobanda legala incepand cu data introducerii actiunii-05.08.2014 si pana la achitarea efectiva a debitului.

- sumele retinute cu titlu de dobanda majorata calculate in baza art.7.1 teza II lit.a) si 7.2 respectiv sumele ce depasesc dobanda fixa de 5,9 % mentionata la art.7.1 lit.a) din contract, calculate pentru perioada 21.03.2008(data pana la care s-a aplicat dobanda fixa)-02.09.2010(data intrarii in vigoare a actului aditional prin care s-a stabilit modul de calcul al dobanzii inclusiv marja fixa de 3,85%).

In ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a pârâtei la stabilirea marjei fixe, componenta a dobânzii curente, dupa următoarea formula de calcul: marja fixa=Dobanda inițiala (5,9%) - valoare indice euribor de la momentul acordării creditului si rambursarea acestor sume incepand de la data incheierii contractului si pana la data plații efective, instanta o va respinge, ca neintemeiata deoarece nu se poate suplini acordul de vointa al partilor in stabilirea marjei de dobanda intrucat s-ar incalca principiul libertatii contractuale, aceasta urmand a fi stabilita in urma negocierilor dintre parti si nu in baza unei formule de calcul dorite de reclamanta cu care parata nu este de acord si nici nu ar fi acordat creditul.

P. la o astfel de negociere se aplica dobanda fixa care ramane in vigoare pana la data semnarii actului aditional care stabileste la pct.I .2.2.1.1 dobanda aplicabila si modalitatea de calcul in termeni clari (indicand in concret marja bancii de 3,85%), prin urmare, actul aditional nu cuprinde clauze abuzive in ceea ce priveste dobanda astfel cum eronat sustine reclamanta, asa incat cererea reclamantei de constatare a clauzei abuzive din actul aditional cu privire la modificarea in mod unilateral a dobanzii este neintemeiata si va fi respinsa.

De asemenea, instanta va respinge cererea reclamantei de obligare a paratei la plata dobanzii legale incepand cu data platii sumelor mai sus mentionate avand in vedere ca data inregistrarii cererii la instanta reprezinta data punerii in intarziere, data de la care parata datoreaza dobanda legala.

F. de cele mai sus retinute, instanta va admite in parte cererea formulată de reclamantul B. B. A..

In baza art.452 C.pr.civ., instanta va respinge cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata avand in vedere ca acesta nu a facut dovada existentei si intinderii lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge exceptia prescriptiei dreptului material la acțiune invocata de parata S.C. B. R. SA prin intampinare in ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratei la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare a creditului.

Respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata S.C. B. R. SA prin intampinare.

Admite in parte cererea formulată de reclamantul B. B. A., CNP_, domiciliat în Tg. M., ., nr.207/7, jud. M., cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat F. S. din Tg. M., ./12, jud. M., în contradictoriu cu parata S.C. B. R. SA, J40/_/1992, CUI_, cu sediul în București, Eurotower Building, .. 11, etaj 4,5,6 și 7, sector 2.

Constata ca urmatoarele clauze din Contractul de credit bancar ipotecar nr._/21.03.2007 incheiat intre reclamanta si parata sunt abuzive:

- art.6.1 lit.b) care prevede perceperea unui comision de administrare a creditului reprezentand un procent de 1,00 % flat calculat asupra sumei creditului contractat;

- art.7.1 teza lit.a) si 7.2 in ceea ce priveste clauzele de revizuire a dobanzii;

Dispune anularea clauzelor abuzive mai sus mentionate si repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor si obliga parata sa restituie reclamantei suma de:

- 388,5 euro incasata cu titlu de comision de administrare la care se va calcula dobanda legala incepand cu data introducerii actiunii-05.08.2014 si pana la achitarea efectiva a debitului.

- sumele retinute cu titlu de dobanda majorata calculate in baza clauzelor abuzive prevazute la art.7.1 teza lit.a) si 7.2 respectiv sumele ce depasesc dobanda fixa de 5,9 % mentionata la art.7.1 lit.a) din contract, calculate pentru perioada 21.03.2008 – 02.09.2010.

Respinge restul pretentiilor reclamantei, ca neintemeiate.

Respinge cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecatoria Tg-M..

Pronunțată în conditiile art.396 alin.2 NCPC, azi, 01.10.2015

PREȘEDINTE	GREFIER
S. P.	I. M. C.

4 ex./26.10.2015

Red. S.P.

Tehnored. I.M.C.

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5355/2015. Judecătoria...		Plângere contravenţională. Sentința nr. 3847/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţie de a face. Sentința nr. 5333/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Sentința nr. 5336/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Obligaţie de a face. Sentința nr. 5344/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Contestaţie la executare. Sentința nr. 5355/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Plângere contravenţională. Sentința nr. 3847/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Plângere contravenţională. Sentința nr. 4324/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Plângere contravenţională. Sentința nr. 3850/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 3858/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ