Plângere contravenţională. Sentința nr. 4324/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4324/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 4324/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4324
Ședința publică din data de 01.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
Grefier: S. R.
Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul T. E. R. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.09.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, 01.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.03.2015, sub nr._, petentul T. E. R., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. M., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/06.03.2015, si pe cale de consecința, anularea măsurii de sancționare cu un nr. de 4 puncte amenda, in valoare de 390 lei, respectiv reținerea permisului de conducere pe o perioada de 30 de zile.
În motivare petentul a arătat că, deplasându-se pe . Targu M. pe banda a doua de mers a încetinit la trecerea de pietoni din dreptul benzinăriei OMV după cum a încetinit si celalalt participant la trafic de pe banda unu si anume un autovehicul marca Dacia Duster de la firma G. Security, însă aflându-se in fața sa si nu lângă el nu avea cum sa observe pietonul respectiv, autovehiculul Duster deplasându-se in continuare pe banda unu neoprind la trecerea de pietoni.
La data de 30.03.2015 petentul și-a precizat obiectul dosarului ca fiind plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.03.2015 atașând plângerea contravențională motivată în drept și în fapt.
Petentul a arătat că, în data de 06.03.2015, la ora 12:16, deplasându-se pe . autoturismul marca Opel Combo, cu nr. de înmatriculare_, in dreptul benzinăriei OMV, pe banda a doua de circulație, a încetinit la trecerea de pietoni. Menționând ca in fața sa, pe banda unu de circulație, aflându-se un autoturism marca Dacia Duster, de la firma G. Security, a încetinit si el insa nu s-a oprit la trecerea de pietoni.
După aproximativ un kilometru, a fost oprit in circulație de un echipaj al Politiei rutiere, fiindu-i întocmit procesul verbal de contravenție contestat.
Petentul susține că dacă era un pieton angajat in traversare regulamentara la trecerea pentru pietoni in dreptul benzinăriei OMV, nu avea cum sa il observe din cauza autoturismului din fața sa, respectiv Dacia Duster de la firma G. Security, care îi afectase complet vizibilitatea la începutul trecerii pentru pietoni.
Petentul a menționat că, se afla singur in autoturism, după cum scrie si in procesul verbal
Ca urmare, solicită instanței anularea procesului verbal sus menționat si pe cale de consecința, anularea măsurii de sancționare si suspendarea permisului de conducere.
În drept plângerea nu a fost întemeiată.
Intimatul I. M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, că procesul verbal corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art.17 din OG 2/2001 nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage nulitatea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată, agentul constatator menționând în actul sancționator toate elementele obligatorii a căror lipsă ar putea atrage nulitatea acestuia și toate împrejurările care servesc la aprecierea gravității faptei săvârșite de petent.
De asemenea consideră că semnarea actului sancționator de către contravenient coincide cu aducerea la cunoștință a conținutului acestuia și a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la cele constatate de organul de poliție, iar în speța de fața petenta a notat la rubrica „Mențiuni" propriile concluzii referitoare la fapta ce a fost reținută în sarcina sa.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin înregistrare video cu aparatul video montat pe autospeciala Poliției Române_ iar procesul verbal în sine coroborat cu proba video reprezintă o probă certă, în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne aceste mijloace de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal și surprinsă de aparatul radar.
In fapt acesta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 135, lit. h din HG 1391/2006, anume pentru faptul că a condus auto VW cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul Târgu-M. fără a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii printr-un loc special amenajat. Pentru această faptă petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
In plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumție coroborată cu înregistrarea video cu fapta săvârșită de petent.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, este de părere că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate. In condițiile în care societatea civilizată acceptă viața ca valoare supremă, aceasta trebuie să suprascrie nerăbdarea conducătorului auto de a ajunge cu câteva secunde sau minute la destinația dorită. De asemenea, neacordarea priorității pietonilor reprezintă una din cauzele importante ale accidentelor auto cu victime omenești, deoarece aceștia sunt extrem de vulnerabili în fața unui mijloc motorizat de transport. Astfel, cel puțin pe trecere, pietonii trebuie să aibă un sentiment de siguranță în traversarea străzii, iar conducătorii auto trebuie să manifeste o prudență deosebită pentru a proteja acest sentiment cât și integrarea și viața persoanelor aflate în traversarea legală a străzii.
Consideră că, sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Intimatul a precizat că, în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Satabiaku v.Franta , Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera "acuzațiilor in materie penala ", atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravenționala. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În baza dispozițiilor art.223 alin.3 și art.411 alin. C.pr. civ a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare solicitând anularea procesului verbal contestat.
In cursul cercetării judecătorești a fost administrata proba cu înscrisurile depuse la dosar: procesul verbal contestat în original (f.2,22), dovada de circulație (f.3), copie CI (f.4), chitanțe (f.5,8), CD (f.20), raportul agentului constatator (f.21), cazier auto(f.23), atestat operator radar (f.24), buletin de verificare metrologică (f.25), adresa Institutului Național de Metrologie (f.26).
Din actele și lucrările dosarului instanța retine următoarea situație de fapt:
La data de 06.03.2015 petentul T. E. R. a fost oprit de organele constatatoare și s-a reținut că a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe . la trecerea pentru pietoni din dreptul benzinăriei OMW nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară pe sensul său de deplasare. Abatere înregistrată cu aparatul video seria PYT_ montat pe auto_ . Conducătorul auto se află singur în autoturism. Acesta a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 135 alin.1 h din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 R și art. 100 alin.3 b din O.U.G. 195/2002 R cu amenda în valoare de 390 RON, echivalentul a 4 puncte-amendă precum și cu suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, astfel cum rezultă potrivit procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ (f.22).
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat textual „Nu am văzut pietonul”.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit, cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Potrivit art. 135 lit.h din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 R „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când aesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Instanța are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contravențiilor din dreptul intern reprezintă o "acuzație în materie penala", în sensul autonom al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea procedează în mod necesar și invariabil la o analiză a cazului concret dedus judecății, pentru clarificarea aplicabilității ratione materiae a art. 6 si a incidentei garanțiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel ș.a. împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea conținutului noțiunii autonome de "acuzație în materie penală", Curtea a stabilit trei criterii si anume: (a) calificarea faptei potrivit dreptului național, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sancțiunii.
Instanța constată că O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar rațiunea urmărită de legiuitorul român în incriminarea faptei săvârșite de petent o constituie protejarea siguranței pe drumurile publice.
În ceea ce privește caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate, în cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
Cu referire la natura si gravitatea sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neapărat cea efectiv aplicată (cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În dreptul intern, amenda contravențională este o sancțiune pecuniară principală, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sancționator.
În aceste condiții, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlăture de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
În prezenta cauza, petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala în cuantum de 390 lei, echivalentul a 4 puncte-amendă cuantum care imprima severitate sancțiunii aplicate petentului, precum și cu avertisment, respectiv suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
Pe cale de consecință, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanța apreciază că faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezintă o "acuzație în materie penala".Astfel, petentul se bucura de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumba autorităților statului.
Însa, întrucât niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut iar prezumția de nevinovăție nu este una absolută, rezultă că nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei nu este absolută. Tot astfel, potrivit jurisprudenței CEDO, instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate și care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile cu respectarea prezumției de nevinovăție. O astfel de prezumție se referă la forța probantă atribuita de lege procesului-verbal de contravenție. Această prezumție este însă una relativă, petentul având ocazia să demonstreze contrariul.
În cauza de față, contravenția constatată prin procesul-verbal atacat are o natură deosebită datorită modului de înregistrare prin mijloace tehnice specifice, acest lucru făcând inutilă administrarea unor alte probe decât înregistrările video pentru dovedirea săvârșirii contravenției.
Instanța constată că aparatul radar cu care a fost înregistrată contravenția este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologică cu valabilitate un an (f. 25) dar și atestatul de operator al agentului șef de poliție (f.24).
În continuare, instanța apreciază că se impune cercetarea cu prioritate a înregistrărilor radar depuse la dosar de către intimat.
Instanța constată că în aceste înregistrări poate fi identificat un autoturism de culoare albă cu numărul de înmatriculare al petentului, care trece în viteză pe banda a doua de circulație în timp ce pe trecerea de pietoni se află deja un pieton angajat în traversare. De altfel, petentul a recunoscut prin plângere fapta, însă apărarea sa nu s-a dovedit a fi adevărată întrucât nu i-a fost obturată vizibilitatea de vreun alt autovehicul.
Din punct de vedere al proporționalității, instanța constată că sancțiunea aplicată este corect individualizată și nu se impune înlocuirea acesteia cu avertisment.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează să respingă plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va menține procesul-verbal de constatare a contravenției atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul T. E. R. cu domiciliul în Tîrgu-M., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. cu sediul în Tîrgu-M., .. 16, jud. M., ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.(2) C.proc.civ. azi, 01.10.2015.
PREȘEDINTE:GREFIER:
C. T. S. R.
Red. C.T.
Tehn. L.M.
4 ex./8.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3847/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3850/2015.... → |
|---|
