Acţiune în constatare. Sentința nr. 1130/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1130/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1130/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1130
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. P.
GREFIER: I. M. C.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta-pârâtă T. E., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant K. J., având ca obiect acțiune în constatare.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.02.2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 05.03.2015 și apoi pentru data de azi, 12.03.2015 încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.01.2014, sub nr._, reclamanta T. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul K. J., să se constate că, clauza penala de la alin.4 din contractul de împrumut cu garanție imobiliara încheiat intre parti la data de 11 iunie 2008, privind penalitățile de 0,5% zi de întârziere, constituie o clauza nelegala in sensul art.1 din Legea 313/1879; să se dispună anularea clauzei mai sus menționate; să se dispună radierea din cartea funciara nr._-C1-U5 a mențiunilor referitoare la ipoteca asupra imobilului situat in Tg-M. ., ., ca urmare a achitării integrale a datoriei; cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 11 iunie 2008, a incheiat cu paratul un contract de împrumut cu garanție imobiliara, pe o perioada de 3 ani de zile, pentru suma de 5 000 euro, echivalentul sumei de 18.200 lei, cu obligația sa restituie aceeași suma la scadența. Ipoteca a fost instituita asupra imobilului proprietatea reclamantei situat in Tg.-M. ., . CF_-C1-U5.
La alin.4 din cuprinsul contractului de împrumut este stipulat faptul ca reclamanta este de acord, ca in caz de neachitare a sumei la scadenta, sa plătească 0,5% penalizare zilnic, pana la plata integrala.
Prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 313/1879 se stipulează expres nulitatea clauzei penale inserata in contractul de împrumut, fara a face distincție sub aspectul laturii juridice a actului incheiat (contract civil sau comercial), astfel incat reclamanta consideră că se impune a fi desființat in parte titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut, sub aspectul clauzei penale inserate in alin.4, privind penalitățile de intarziere.
Reclamanta a precizat că paratul a întocmit un tabel, iar reclamanta lunar a achitat diferite sume de ani, iar la data scadentei, respectiv 30 martie 2011 a terminat de achitat sumele datorate cu titlu de împrumut.
Reclamanta a menționat că la data de 28.08.2013, i-a fost comunicată o înștiințare însoțită de incheierea nr.1 din 27.08.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, de către Biroul Executorului Judecătoresc Szekely Szabolcs, somația, precum și încheierea civilă nr.2760 din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Tg-M., prin care i se pune în vedere ca, în conformitate cu dispozițiile art.731(1)C.pr.civ., în termen de o zi să achite următoarele sume de bani: 2.480 euro (echivalentul în lei la data plății), reprezentând împrumut nerestituit, la care se adaugă penalități de 0,50% /zi de întârziere; precum și 1.381,14 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Ulterior, la data de 07.11.2013, B. Szekely Szabolcs a comunicat reclamantei o noua adresa prin care i se pune in vedere sa achite suma de 4.960 lei, reclamanta apreciind că din această atitudine a pârâtului rezultă reaua credința a acestuia si dorința de a ajunge in situația de a fi scos la licitație publica imobilul pe care a fost instituita ipoteca.
Astfel că, reclamanta a inteles sa conteste atât titlul executoriu, legalitatea actelor/formelor de executare cât și executarea însăși, precum și sumele solicitate cu titlu de împrumut nerestituit, in contestația la executare din cadrul dosarului nr._/320/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Tg-M..
Reclamanta a învederat că nu datorează nici o suma de bani paratului, datoria fiind achitată integral, iar suma solicitată de către acesta precum și penalitățile de întârziere nu corespund realității.
Cu privire la cuantumul penalităților de întârziere de 0,50%/zi de întârziere, reclamanta consideră că acestea sunt nelegale și abuzive, in temeiul textului de lege mai sus invocat, iar in plus acestea nu pot depăși dobânda legală
Reclamanta apreciază că în speță este vorba de o adevărată faptă de cămătărie, prevăzută și pedepsită de legea penală, adică dobânda solicitată este de 15% / lună, adică 180% /an.
Reclamanta susține că această clauza este lovita de nulitate, sens în care solicită admiterea acțiunii, cu consecința inlaturarii penalităților de intarziere si a radierii din cartea funciara a ipotecii inscrise, ca urmare a inexistentei sumei pretinse.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr.313/1879; art. 1576 si urm. Cod Civil, art.1584 Cod Civil, art.194 si urm.Cod procedura civila art. 453 Cod procedura civila.
Pârâtul K. J. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f. 74-81), solicitând respingerea cererii ca nefondată cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar în cazul în care instanța va constata nulitatea absolută a clauzei penale din contractul de împrumut nr.1315/11.06.2008, obligarea reclamantei la plata dobânzii remuneratorii conform Ordonanței nr.13/2011 din 01.09.2011 și până la plata efectivă a debitului restant.
În motivare, pârâtul-reclamant a arătat, în privința susținerii faptului că împrumutul a fost restituit, ca reclamanta doar enunță susținerea și nu o probează cu înscrisurile anexate, și este firesc să fie așa pentru că a restituit periodic sume de bani totalizând 2520 Euro, existând și în prezent un debit restant de 2480 Euro.
Referitor la apărările privind restituirea datoriei, pârâtul-reclamant a arătat că, prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr.1315 din 11.06.2008, reclamanta a primit din partea sa suma de 5000 Euro pe o perioadă de 3 ani adică până în data de 11.06.2011, cu obligația de a restitui sumele în valută. La data de 24.08.2008 reclamanta a mai primit suma de 500 Euro, care excede valoarea cuprinsă în contractul din 11.06.2008, sumă care a fost restituită la 11.07.2012, astfel nu formează obiectul discuției. Din suma inițială, de 5000 Euro reclamanta a restituit 10.300 lei, totalizând suma de 2520 Euro.
În fapt, pârâtul a dat cu titlu de împrumut o sumă mult mai mare reclamantei, nu suma de 18.200 lei ci suma de 20.300, contractul fiind încheiat pentru 5.000 Euro.
Reclamanta a trăit în concubinaj cu vecinul pârâtului, N. Blasiu, cu care au cumulat o datorie mare față de ., dată la care a apelat la ajutorul pârâtului cu scopul de a achita datoriile și de a cumpăra apartamentul de la . a fost de acord să-l ajute, mai ales datorită promisiunii reclamantei de a-i vinde ulterior bucătăria de vară, fiind la rândul său interesat să-și extindă locuința.
Prin urmare, pârâtul a achitat cu titlu de împrumut reclamantei suma de 20.300 lei din care au achitat o datorie de 5.800 lei către Aquaserv, au cumpărat apartamentul cu suma de 13.300 lei, au întabulat imobilul cu suma de 1.200 lei, totalizând suma de 20.300 lei. Din această sumă reclamanta a restituit pârâtului 10.300 lei urmând ca în contul diferenței de 10.000 lei să-i vândă bucătăria de vară.
Deși beneficiază de testament din partea defunctului N. Blasiu și domiciliază în continuare în imobilul acestuia, reclamanta nici până în prezent nu a dezbătut succesiunea și nu și-a onorat promisiunea motiv pentru care anterior termenului de prescripție pârâtul a pus în executare contractul de împrumut pentru diferența de 2.480 Euro, precum și a solicitat executarea penalizărilor de întârziere în același cuantum de 2480 Euro.
Astfel, susținerea reclamantei că i-ar fi restituit întreaga datorie, este falsă, susținerea sus-expusă rezultă chiar dintr-un înscris care emană de la reclamantă.
Referitor la apărările privind penalitățile de întârziere, pârâtul a arătat că reaua-credință a reclamantei s-a manifestat odată prin negarea existenței împrumutului și a penalităților de întârziere, însă pârâtul nu a perceput dobândă pentru lipsa sumei de 5000 Euro pe perioada împrumutului adică pe termenul de 3 ani, iar inserarea clauzei penale în contractul de împrumut operează ca o sancțiune a debitorului în cazul neîndeplinirii obligației privind respectarea termenului de rambursare a creditului. Clauza penală astfel produce consecințe juridice în temeiul art.969 Codul civil vechi, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Această clauză nu poate fi considerată nici nelegală și nici imorală cât timp urmărește sancționarea debitoarei pentru nerespectarea termenului de restituire, prin urmare are caracterul unei compensații a daunelor interese pe care creditorul o suferă din neexecutarea obligației principale și nu trebuie interpretată ca o clauză penală în sensul Legii 313/1879, chiar și această lege oferind posibilitatea judecătorului de a interpreta convenția în sensul unei daune interese cuantificate.
Prin cuprinderea clauzei penale, pârâtul nu a urmărit nici un act de cămătărie, debitoarea putea să-i achite întreaga sumă de 5000 Euro până la data de 11.06.2001 fără dobândă și fără nici o penalitate, prin urmare este deplasată orice expresie cu referire la persoana pârâtului în legătură cu eventualele acte de cămătărie închipuite.
Pârâtul susține că reclamanta s-a aflat în întârziere din data de 11.06.2011 cu suma de 2480 Euro, iar daunele interese (sau conform denumirii actuale dobânzi penalizatoare) curg de la această dată și sunt cuantificate prin 0,50%/zi de întârziere până la stingerea debitului principal.
Având în vedere și limitarea penalităților prin Legea 469/2002, pârâtul a solicitat executarea silită a sumei de 2480 Euro debit datorat și 2480 Euro penalități de întârziere, situație în care acțiunea reclamantei este neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cererea reconvențională, pârâtul-reclamant a arătat că, în cazul constatării nulității absolute a clauzei penale, contractul de împrumut este perfect valabil pentru existența obligației reclamantei de a-i achita cu titlu de daune interese o dobândă penalizatoare necuantificată, situație în care sunt aplicabile prevederile Ordonanței nr.13/2011.
Conform acestei ordonanțe dobânda penalizatoare se va determina în funcție de rata dobânzii de politică monetară a BNR la care se vor adăuga 4 puncte procentuale și diminuate cu 80%.
Până în prezent (31.03.2014) dobânda penalizatoare se ridică la suma de 459,76 Euro conform tabelului întocmit de pârât cuprins la filele 80-81 dosar.
Reclamanta-pârâtă T. E. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională (f. 86-88), solicitând respingerea acțiunii reconventionale ca fiind lipsita de interes, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiata, cu obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată
În motivare, reclamanta-pârâtă a arătat că, la data de 11 iunie 2008, a încheiat cu paratul-reclamant un contract de împrumut cu garanție imobiliara, pe o perioada de 3 ani de zile, pentru suma de 5.000 euro, echivalentul sumei de 18.200 lei, cu obligația reclamantei de a restitui aceeași suma la scadenta. Ipoteca a fost instituita asupra imobilului proprietatea reclamantei, situat in Tg-M. ., . CF_-C1-U5.
Paratul-reclamant a întocmit un tabel, iar reclamanta-pârâtă a achitat lunar diferite sume de bani, așa încât la data scadentei, respectiv 30 martie 2011 a terminat de achitat sumele datorate cu titlu de împrumut. Prin urmare, reclamanta-pârâtă susține că nu datorează în prezent nicio sumă de bani pârâtului-reclamant.
Reclamanta-pârâtă înțelege să invoce excepția lipsei de interes in promovarea cererii reconvenționale, învederând că interesul, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile, poate fi definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus in mișcare acțiunea civila. Acesta poate fi atât unul material (atunci când se urmărește obținerea unui folos de ordin patrimonial), cat si de ordin moral (când se urmărește un scop nepatrimonial), fiind necesar sa indeplineasca in mod cumulativ următoarele condiții: sa fie juridic si legitim, ceea ce inseamna ca el trebuie sa fie in concordanta cu legea si cu regulile de conviețuire sociala, sa fie personal si direct, in sensul ca folosul urmărit prin demersul procesual sa aparțină titularului acestuia, respectiv sa fie născut si actual, adică trebuie sa existe atunci când se declanșează demersul procesual.
Reclamanta-pârâtă apreciază că aceste condiții, prevăzute imperativ de lege, nu sunt îndeplinite, iar lipsa interesului sau a uneia dintre condițiile acestuia conduce la respingerea acțiunii ca lipsita de interes.
Pornind de la aceste considerații de ordin teoretic, prin cererea reconventionala, paratul-reclamant solicita obligarea reclamantei-pârâtă la plata unei dobânzi penalizatoare care se ridica la suma de 459,76 euro, însă reclamanta-pârâtă nu poate fi obligata la plata unei dobânzi penalizatoare atâta timp cat nu exista un debit principal, acesta fiind achitat integral.
Reclamanta-pârâtă afirmă că susținerile reclamantului reconventional nu corespund realității, aceasta incercand in continuare sa-i solicite sume de bani.
Mai mult, reclamanta-pârâtă învederează că, contestația la executare formulata de aceasta impotriva actelor de executare emise de către B. Szekely Szabolcs a fost admisa si s-a dispus anularea executării silite si a actelor de executare emise in dosarul de executare. Instanța de fond, in mod corect, a reținut in considerentele hotărârii faptul ca, paratul-reclamant reconventional a arătat ca suma imprumutata este de_ lei (si nu de 5000 euro asa cum au convenit părțile prin contract) si ca la data de 30.03.2011 datoria reclamantei-pârâtă fata de acesta era 0 lei. Prin urmare, aceasta mențiune are natura juridica de dovada a plații creanței, fiind in fapt o chitanța liberatorie, inscris sub semnătura private care emana de la creditor.
Față de cele arătate, reclamanta-pârâtă consideră că se impune respingerea cererii reconventionale in principal ca fiind lipsita de interes, iar in subsidiar ca neintemeiata.
Pârâtul-reclamant K. J. a formulat răspuns la întâmpinare (f. 97-99), solicitând respingerea apărărilor formulate de reclamanta-pârâtă ca nefondate.
În motivare a arătat că, reclamanta-pârâtă prin invocarea excepției lipsei de interes, a enumerat anumite condiții care ar trebui să fie îndeplinite la promovarea unei cereri, și anume ca demersul să fie juridic și legitim, în concordanță cu legile, personal și direct, născut și actual și altele pe care le-a considerat de cuviință să le înșire fără arătarea în concret raportat la speța dedusă judecății care ar fi motivele pentru care pârâtul-reclamant a rămas lipsit de interes pentru recuperarea diferenței de împrumut nerambursat în valoare de 2480 Euro cu penalitățile contractuale sau în subsidiar cu dobânda remuneratorie.
Prin urmare, pârâtul-reclamant consideră că excepția este nemotivată și nefondată, solicitând respingerea acesteia.
Pârâtul-reclamant a menționat că prin întâmpinarea formulată la alin.l al considerentelor reclamanta recunoaște faptul că a primit suma de 5000 Euro împrumut de la pârât iar la alin.2 arată că a restituit integral acest împrumut așa cum rezultă din tabelul întocmit chiar de pârât. În mod evident reclamanta nu face referire la cuantumul sumelor restituite pentru că suma împrumutată nu este echivalentă cu suma rambursată, iar reclamanta nu dă nici o explicație asupra diferenței pentru care nu a primit din partea pârâtului nici o chitanță liberatorie de datorie.
Pârâtul-reclamant susține că a ajutat-o financiar pe reclamanta în 2008 când aceasta a apelat la dânsul datorită faptului că locuința în care trăia în concubinaj cu numitul N. Blasiu și al cărui moștenitor este, nu era cumpărată în baza Legii 112/1995, și aveau o datorie de 5.800 lei către Aquaserv. Atunci i-a dat reclamantei 20.300 lei din care a plătit imediat datoria către Aquaserv SA, a cumpărat apartamentul cu suma de 13.300 lei, și a achitat costurile de întabulare în valoare 1200 lei. Din această sumă totală i-a restituit pârâtului 10.300 lei corespunzător sumei de 2520 Euro, existând o diferență nerestituită de 2480 Euro pentru care i-a promis vânzarea bucătăriei de vară, promisiune neonorată.
Pârâtul-reclamant consideră că acțiunea reclamantei este nefondată, aceasta nebeneficiind din partea sa de un înscris doveditor al restituirii întregului împrumut acordat și în prezent aceasta-i datorează diferența de 2.480 euro cu toate dobânzile penalizatoare.
La data de 24.11.2014, la solicitarea instanței, pârâtul-reclamant a formulat o precizare a cererii reconvenționale (f. 112-114), solicitând ca, în situația în care în care instanța va constata nulitatea absolută a clauzei penale din contractul de împrumut nr.1315/11.06.2008, obligarea reclamantei la plata dobânzii penalizatorii conform Ordonanței 2011 din 01.09.2011 și până la plata efectivă a debitului restant de 2480 Euro, dobândă penalizatoare care până în prezent 27.11.2014 se ridică la 553,98 Euro echivalentul sumei de 2460,33 RON (curs 4,4412 Ron/Euro din 21.11.2014).
În motivare, a arătat că în cazul constatării nulității absolute a clauzei penale, contractul de împrumut este perfect valabil pentru existența obligației reclamantei de a-i achita cu titlu daune interese o dobândă penalizatoare, situație în care sunt aplicabile prevederile Ordonanței nr.13/2011, iar conform acestei ordonanțe – art. 3, dobânda penalizatoare se va determina în funcție de rata dobânzii de politică monetară a BNR la care se vor adăuga 4 puncte procentuale și diminuate cu 20%.
Pârâtul-reclamant a precizat că modalitatea de calcul pentru o perioadă de valabilitate a ratei BNR este următoarea: debit x (rata determinată/100)x(1/365)x(perioada de valabilitate a ratei), raportat la care valoarea dobânzii penalizatoare este de 70,75 (2480x8,2/100x(1/365)x127).
În probațiune, instanța a administrat proba cu următoarele înscrisuri: contract de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1315/11.06.2008 (f. 5), extras CF nr._-C1-U5 Tg. M. (f. 6), grafic de rambursare (f. 7-10), adresa din 7.11.2013 emisă de B. Szekely Szabolcs (f. 11), somație (f. 12), proces-verbal de informare gratuită privind avantajele medierii (f. 13-14), doctrină (f. 15-16), sentința civilă nr. 892/26.02.2014 a Judecătoriei Tg.-M. (f. 89-93), chitanță sub semnătură privată (f. 100-101), contestația la executare ce formează obiectul dosarului nr._/320/2013 (f. 117-120), extras din dispozitivul sentinței civile nr. 549/06.11.2014 a Tribunalului M. (f. 121), decizia civilă nr. 549/2014 a Tribunalului M. (f. 125-130), factura și chitanța privind plata onorariului avocațial (f. 131-132).
Prin încheierea din 13.03.2014, instanța a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamantă, dispunând eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.236 lei în 6 rate lunare, a câte 372,66 lei fiecare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 11 iunie 2008 reclamanta-parata a incheiat cu paratul-reclamant un contract de împrumut cu garanție imobiliara, pe o perioada de 3 ani de zile, pentru suma de 5 000 euro, echivalentul sumei de 18.200 lei, cu obligația sa restituie aceeași suma la scadența, in valuta. Ipoteca a fost instituita asupra imobilului proprietatea reclamantei situat in Tg.-M. ., . CF_-C1-U5.
La alin.4 din cuprinsul contractului de împrumut este stipulat faptul ca reclamanta este de acord, ca in caz de neachitare a sumei la scadenta, sa plătească 0,5% penalizare zilnic, pana la plata integrala.
La data de 28.08.2013, reclamantei i-a fost comunicată o înștiințare însoțită de incheierea nr.1 din 27.08.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, de către Biroul Executorului Judecătoresc Szekely Szabolcs, somația, precum și încheierea civilă nr.2760 din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Tg-M., prin care i se pune în vedere ca, în conformitate cu dispozițiile art.731(1)C.pr.civ., în termen de o zi să achite următoarele sume de bani: 2.480 euro (echivalentul în lei la data plății), reprezentând împrumut nerestituit, la care se adaugă penalități de 0,50% /zi de întârziere; precum și 1.381,14 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
La data de 07.11.2013, B. Szekely Szabolcs a comunicat reclamantei o noua adresa prin care i se pune in vedere sa achite suma de 4.960 lei.
Reclamanta a inteles sa conteste atât titlul executoriu, legalitatea actelor/formelor de executare cât și executarea însăși, precum și sumele solicitate cu titlu de împrumut nerestituit, in contestația la executare din cadrul dosarului nr._/320/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Tg-M..
Prin sentinta civila nr.892/2014 a Judecatoriei Tg-M. s-a admis in parte contestatia la executare formulata in dosarul executional nr.378/E/2013 al B. Szekely Szabolcs B. de catre contestatoarea T. E. in contradictoriu cu intimatul K. J., anuland executarea silita insesi si actele de executare intocmite in dosarul executional retinand ca suma urmarita nu are caracter cert sub aspectul existentei acesteia.
Prin decizia civila nr.549/2014 a Tribunalului M., s-a admis apelul declarat de intimatul K. J. impotriva sentintei civile nr.892/2014 a Judecatoriei Tg-M. si s-a schimbat in parte hotararea atacata in sensul respingerii integrale a contestatiei la executare si s-au mentinut dispozitiile care nu sunt contrare deciziei.Instantele nu au analizat motivul invocat de contestatoare cu privire la nulitatea clauzei referitoare la penalitatile pentru caz de neplata a imprumutului, fiind promovata cererea pendinte.
Cu privire la cuantumul penalităților de întârziere de 0,50%/zi de întârziere, reclamanta consideră că acestea sunt nelegale și abuzive, in temeiul art. 1 din Legea nr. 313/1879, iar in plus acestea nu pot depăși dobânda legală.
Aceasta sustinere a reclamantei-parate este intemeiata deoarece art. 1 din Legea nr. 313/1879 in vigoare la data intocmirii contractului de imprumut respectiv 11.06.2008, stipulează expres urmatoarele:
,, Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestațiuni în natură, este și va rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilității creanței va cădea în urma promulgării acestei legi.
Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzută de art. 1589 din Codul civil, sau, în caz de alte obligațiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil.,,
Conform art. 1589 alin.1 din Codul civil de la 1864
,, Se defige o dobândă de cinci la sută pe an pentru afacerile civile și de șase la sută pe an pentru cele comerciale, în toate cazurile unde s-a hotărât de părți cuantumul ei.,,
Prin urmare, instanta constata ca clauza penala de la alineatul 4 din contractul de imprumut cu garantie imobiliara incheiat intre parti la data de 11.06.2008 autentificat sub nr.1315 la BNP N. G. privind penalitatea de intarziere de 0,5% zilnic constituie o clauza nula absolut.
In acesat sens s-a pronuntat si Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti prin sentinta civila nr.2570/2003 ramasa irevocabila prin decizia nr.1839/20.05.2004 a Tribunalului Bucuresti-Sectia Comerciala.
In ceea ce priveste cererea reclamantei-parate T. E. de radiere din CF nr._-C1-U5 a mentiunilor referitoare la ipoteca asupra imobilului situat in Tg-M., ., . instanta o va respinge, ca neintemeiata deoarece aceasta radiere se poate face doar la achitarea integrala a debitului, achitare care se analizeaza in cadrul procedurii de executare si ca urmare a respingerii acestui petit, instanta va admite in parte cererea reclamantei.
Prin cererea reconventionala formulata si precizata de paratul-reclamant K. J. in contradictoriu cu reclamanta-parata T. E. acesta a solicitat obligarea reclamantei-parate sa plateasca paratului-reclamant dobanda penalizatoare conform OG nr.13/2011 aplicata debitului restant in cuantum de 2480 euro, incepand cu 01.09.2011 si pana la plata efectiva a debitului, cu cheltuieli de judecata, cerere apreciata de instanta ca intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.1 din OG nr. 13 din 24 august 2011
privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar
,, (1) Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.
(2) Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie.
(3) Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
(4) Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
(5) Prin dobândă se înțelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci și alte prestații, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinței capitalului.,,
Conform art.3 alin.2 din OG nr. 13 din 24 august 2011
,, (2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.,,
Cum debitoarea nu a achitat la scadenta prevazuta in contract debitul restant, instanta retine ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile OG nr.13/2011 referitoare la dobanda penalizatoare asa incat instanta va admite cererea reconventionala astfel cum a fost formulata si precizata de paratul-reclamant K. J. si va obliga reclamanta-parata sa plateasca paratului-reclamant dobanda penalizatoare conform OG nr.13/2011 aplicata debitului restant in cuantum de 2480 euro( stabilit cu putere de lucru judecat prin decizia civila nr.549/2014 a Tribunalului M., definitiva) incepand cu 01.09.2011 si pana la plata efectiva a debitului.
In baza art.453 alin.1 NCPC, instanta va obliga reclamanta-parata sa plateasca paratului-reclamant suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constand in taxa de timbru -180 lei si onorariu avocatial-620 lei(f.115, 131,132).
Instanta retine ca in sedinta publica din 19.02.2015, reclamanta-parata prin reprezentant conventional a aratat ca va solicita pe cale separata cheltuielile de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte cererea principala formulată de reclamanta-parata T. E. CNP_ cu domiciliu procesual ales in Tg-M., ..8, jud.M. în contradictoriu cu paratul-reclamant K. J., CNP_, dom. in Tg-M., ./7, jud.M..
Admite cererea reconventionala formulata si precizata de paratul-reclamant K. J. in contradictoriu cu reclamanta-parata T. E..
Constata ca clauza penala de la alineatul 4 din contractul de imprumut cu garantie imobiliara incheiat intre parti la data de 11.06.2008 autentificat sub nr.1315 la BNP N. G. privind penalitatea de intarziere de 0,5% zilnic constituie o clauza nula absolut.
Respinge cererea reclamantei-parate de radiere din CF nr._-C1-U5 a mentiunilor referitoare la ipoteca asupra imobilului situat in Tg-M., ., ., ca neintemeiata.
Obliga reclamanta-parata sa plateasca paratului-reclamant dobanda penalizatoare conform OG nr.13/2011 aplicata debitului restant in cuantum de 2480 euro, incepand cu 01.09.2011 si pana la plata efectiva a debitului.
Obliga reclamanta -parata sa plateasca paratului-reclamant suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Tg-M..
Pronuntata in conditiile art.396 alin.2 C.pr.civ., azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
S. P. | I. M. C. |
4ex/.26.05.2015
Red. S.P.
Tehnored. I.M.C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1172/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1143/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
