Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 1159/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.
Ședința publică din data de 13 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: R. A. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de creditoarea S.C. O. R. S.A. în contradictoriu cu debitorul F. J. G. având ca obiect ordonanță de plată.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 12.01.2015, creditoarea S.C. O. R. S.A. a solicitat instanței de judecată obligarea debitorului la plata sumei de 5613,62 lei, sumă compusă din 1410,76 lei – debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, 161,03 lei reprezentând penalități de întârziere, 4041,83 lei reprezentând daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale.
În motivarea cererii formulate, creditoarea a învederat instanței de judecată faptul că între părți s-au încheiat contractele nr._/4.09.2013, nr._/18.06.2013 și nr._/11.07.2013, în baza cărora au fost emise o . facturi fiscale, iar plata acestor facturi fiscale trebuia efectuată în termen de maxim 14 zile calendaristice de la data emiterii, însă acestea nu au fost achitate.
În continuare, creditoarea a precizat faptul că în clauzele contractuale de bază și în termenii și condițiile generale sun prevăzute penalități de întârziere pentru fiecare zi calendaristică de întârziere pentru sumele neplătite la termen, până la achitarea întregii sume, totalul penalităților de întârziere putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
În ceea ce privește daunele solicitate, societatea creditoare a indicat faptul că acestea sunt percepute pentru rezilierea contractelor înainte de expirarea perioadei minime contractuale, pentru fiecare abonament în parte, iar încetarea contractelor s-a produs fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenția instanței și fără îndeplinirea vreunei alte formalități, ca urmare a nerespectării obligației de plată a sumelor datorate de către client.
Societatea creditoare a învederat instanței de judecată și împrejurarea că, în conformitate cu dispozițiile art. 1014 din Codul de procedură civilă, debitorului i-a fost comunicată o somație, prin care i s-a pus în vedere să achite suma restantă, în termen de 15 zile de la data primirii acesteia, însă fără niciun rezultat.
În aceeași ordine de idei, creditoarea a invocat dispozițiile art. 662 alin. 2 și 3 din Codul civil, și a precizat faptul că această creanță pe care o are față de debitor este una certă, lichidă și exigibilă, ce reprezintă obligația de plată a unor sume de bani care rezultă din contract, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 1013 din Codul de procedură civilă.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1013 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 223 alin. 3 din Codul de procedură civilă, și în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, a solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
În probațiune, societatea creditoare a depus la dosar următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, copie dovadă de înmânare a notificării, copie somație, copie carte de identitate debitor, copie notificare de plată finală, listing facturi, copii facturi fiscale, copie contract nr._/18.06.2013, copie încheiere de dată certă nr. 07/22.10.2012, copie contract nr._/11.07.2013, copie contract de abonament de date mobile seria_/4.09.2013, copie încheiere de dată certă nr. 03/11.06.2013, copie procură specială.
Se constată de asemenea faptul că debitorul nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părțile prezentului litigiu au fost încheiate contractele nr._/04.09.2013 (f. 45-55),_/18.03.2013 (f. 27-38),_/11.07.2013 (f. 39-44), având ca obiect furnizarea serviciilor de telefonie mobilă și internet, însușite de ambele părți, în baza cărora creditoarea și-a executat obligațiile, furnizând servicii potrivit contractelor și emițând în consecință pe numele debitorului facturile fiscale depuse la f. 11-26 dosar, neachitate integral de debitor, scadente la datele menționate în cuprinsul acestora.
În aceste condiții, ținând cont și de regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea și întrucât debitoarea în speță nu a făcut proba achitării sumei stabilite prin acordul părților, astfel cum impun prevederile art. 249 Cod de procedură civilă, instanța reține că debitorul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația în discuție.
La soluționarea cererii se va avea în vedere și atitudinea procesuală a debitorului, prin raportare la art. 1018 alin. 3 Cod pr. civ, constatându-se că nu a depus întâmpinare, instanța considerând aceasta o recunoaștere a pretențiilor creditoarei.
În conformitate cu prevederile art. 1013 alin.1 din Noul Cod de procedura civila, procedura ordonanței de plată se aplică creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
În ceea ce privește natura actelor încheiat între părți, respectiv Contractele mai sus menționate, acestea au natura juridică a unor contracte civile și prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 1013 alin.1 din Noul Cod de procedura civilă.
Analizând condițiile prevăzute de textul normativ menționat, instanța constată că acestea sunt îndeplinite în mod cumulativ pentru următoarele considerente:
Sub aspectul certitudinii creanței, instanța reține că, potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță. În speță, creditoarea pretinde executarea de către debitoare a obligației de plată a sumei de 1410,76 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate. Această creanță își are originea în contractele civile încheiate între părți și însușite de acestea prin semnătură, în baza cărora au fost emise facturile fiscale invocate.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței, conform art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din actele însușite de către debitoare, respectiv contracte coroborate cu facturile fiscale.
Referitor la condiția exigibilității creanței, instanța reține că obligațiile de plată au devenit scadente la datele menționate în cuprinsul fiecărei facturi fiscale în parte.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de 161,03 lei, calculate asupra debitului principal potrivit facturilor depuse la dosar, instanța reține că și raportat la acestea sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă. Astfel, potrivit art. 5 din Clauzele contractuale de bază, neplata în termen a facturilor poate atrage aplicarea unor penalități de întârziere de 0,5% pe zi. Având în vedere că solicitarea creditoarei de acordare a penalităților de întârziere este întemeiată, conform prevederilor legale și contractuale amintite, instanța urmează să admită această cerere astfel cum a fost formulată și să oblige debitoarea la plata către creditoare a sumei de 69,3 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului restant.
În ceea ce privește termenul de plată, în temeiul art. 1021 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța va stabili un termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe pentru executarea de bunăvoie a obligației de plată de către debitoare.
În privința daunelor pentru rezilierea contractelor înainte de expirarea perioadei minime contractuale, în suma de 4041,83 lei, instanța reține următoarele:
Prin cele 3 contracte, debitorul și-a asumat perioade contractuale de cel puțin 24 luni, beneficiind în schimb de avantaje minime (100% reducere abonament în primele 2 luni, în cazul contractului_/2013, respectiv reducere la factura corespunzătoare creditului rămas pe cartela Prepay în momentul trecerii pe abonament, în limita a 40 euro, în cazul contractului_/2013- or în contextul în care cartelele Prepay erau alimentate tot din fondurile debitorului, paguba suferită de creditoare ca urmare a rezilierii înainte de termen a acestui contract este 0).
Potrivit art. 1.16 alin. 1 din Termenii și condițiile generale pentru utilizarea abonamentelor O. (f. 50-54 dosar) în cazul în care rezilierea contractului are loc înainte de expirarea perioadei minime contractuale, clientul datorează despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmulțit cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale.
Potrivit Anexei 1 la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;
j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
- profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale”.
Instanța constată că, în privința daunelor pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale, ambele texte legale mai sus citate sunt incidente în speță, fiind abuzivă obligarea clientului să plătească 17, 18 și respectiv 19 luni de abonament (mod de calcul detaliat în cuprinsul facturilor) fără a beneficia de serviciile presupuse de utilizarea serviciilor de telefonie mobilă și fără a fi beneficiat pe parcursul derulării raporturilor contractuale de avantaje financiare similare despăgubirilor pretinse la reziliere- remarcându-se în cauză, potrivit celor mai sus reliefate, o disproporție vădită între contraprestații.
În jurisprudența comunitară este recunoscut dreptul judecătorului de a se sesiza din oficiu cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale (Cauza Oceano Grupo Editorial SA c. Rocio Marciano Quintero, CJCE - 27 iunie 2000). În cauza Pannon GSM Zrt vs E. Sustikne G. – CJ Camera a patra din 4 iunie 2009 se reține că rolul atribuit instanței naționale nu se limitează doar la dreptul de a se pronunța cu privire la natura eventual abuzivă a unei clauze contractuale ci implică și obligația de a examina din oficiu acest aspect.
În consecință, prin raportare la textele citate mai sus, instanța nu va face aplicarea prevederilor contractuale care impun clientului obligația de plată a unor despăgubiri pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale, pretenția creditoarei fiind în acest caz grefată pe o clauză contractuală abuzivă, context în care acest capăt de cerere va fi respins ca neîntemeiat.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, și față de cererea expresă a creditoarei în acest sens, instanța reține culpa procesuală a debitoarei în declanșarea prezentului litigiu și prin urmare va obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă de timbru (chitanță f. 67).
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează ca, în baza art. 1021 alin 2 Cod procedură civilă, să admită în parte cererea creditoarei potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de către creditoarea ., cu sediul în Bdl L. C. nr. 47-53, sector 1, București, C. RO_ și sediul procesual ales la mandatarul Top Factoring SRL, .. 21, ., București, în contradictoriu cu debitorul F. J. G., CNP_, domiciliat în Tg. M., ., ., având ca obiect ordonanță de plată.
Somează debitorul ca în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească creditoarei suma de 1410,76 lei - reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate - și suma de 161,03 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata către creditoare a sumei de 4041,83 lei reprezentând daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe. Cererea în anulare se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 C. pr. civ., astăzi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. D. R. A. M.
4 ex./13.03.2015
Redactat: C.D.
Tehnoredactat: R.A.M
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1147/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1153/2015. Judecătoria... → |
|---|
