Plângere contravenţională. Sentința nr. 1140/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1140

Ședința publică din data de 12 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: O. A. O.

GREFIER: S. C.

Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de către petentul F. T. D., în contradictoriu cu intimatul I. M..

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența petentului legitimat cu CI . nr._ CNP_, lipsă fiind intimatul prin reprezentant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială, constatând că este competentă cu soluționarea cauzei, sub toate aspectele prin prisma dispozițiilor art. 32 din OG nr. 2/2001.

Se constată că plângerea contravențională a fost formulată în termen legal, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

În temeiul art. 238 Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.

La întrebarea instanței, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, petentul arată că nu crede că a avut o viteză atât de mare cum a reținut agentul constatator.

În temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei și a probei cu înregistrarea video de la data constatării contravenției, întrucât probele sunt legale și pot duce la soluționarea cauzei.

Se procedează la vizionarea în ședință publică a înregistrării video de la data constatării contravenției.

Constatând administrate probele,

Instanța, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă constată încheiată cercetarea judecătorească, continuă dezbaterile la acest termen de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii.

Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului.

Instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cererii, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 26.11.2014, sub nr._, petentul F. T. D. a chemat în judecată pe intimatul I. M. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună admiterea plângerea, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 15.11.2014, ora 15, încheiat de către agentul constatator R. D. din cadrul I. M., ca netemeinic și nelegal, exonerarea acestuia de la aplicarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile,

Totodată, a solicitat în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și exonerarea acestuia de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei.

În motivare, petentul a susținut că în ceea ce privește nulitatea procesului verbal contestat acesta a înțeles să facă următoarele precizări:

1. Legiuitorul să oblige agentul constatator sa constate săvârșirea contravenției cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

2. Având in vedere faptul ca nu se face referire in procesul verbal despre modul in care a fost înregistrata viteza, adică in regim staționar sau in regim de deplasare, precum si faptul ca erorile admise depășesc valoarea de 4 km/h in raport de valoarea menționată exista dubii asupra faptului ca viteza cu care m-am deplasat era peste sau egala cu valoarea de 100. De asemenea, nu este sigur ca au fost respectate toate condițiile referitoare la temperatură, umiditate, tensiuni, vibrații, descărcări electrostatice sau radiații electromagnetice pentru ca valoarea măsurată sa fie luata in calcul ca fiind reala.

Prin urmare, petentul a considerat ca viteza de deplasare nu a depășit valoarea de 100 km/h si, prin urmare, in virtutea principiului "in dubio pro reo" indoiala profita acuzatului.

De asemenea, suplimentar in probatiune, petentul a solicitat obligarea intimatului sa înainteze la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: daca agentul este anume desemnat prin dispoziție a inspectorului general al inspectoratului General al Politiei Romane sa constate contravenții la regimul circulației; agentul este atestat ca operator radar, nr. Atestatului in conformitate cu prevederile paragrafelor 4,2 și 4,3 ale Normei de metrologie legala NML 021-05, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala L/2005, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I nr.1.102 bis din 7 decembrie 2005, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr.153/2007; documentele din care sa rezulte respectarea tuturor condițiilor impuse prin proba Norma de metrologie legala NML 021-05 aprobata prin Ordinul directorului general al B.R.M.I nr,301/2005; certificatul de omologare si aprobare de model pentru aparatul video ce funcționează; buletinul de verificare metrologică pentru aparatul video ce funcționează; dovada ca înregistrarea video s-a efectuat cu aparatul radar pentru care se depune documentația întrucât in procesul verbal agentul nu a făcut vorbire despre elementele de identificare ale aparaturii radar utilizate; proba foto a încălcării regimului de viteza care sa respecte următoarele caracteristici obligatorii in conformitate cu Paragraful 3.5.1. al Normei de metrologie legala NML 021- 05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr.301/2005 cu modificările ulterioare; data si ora la care a fost efectuata măsurarea; valoarea vitezei măsurate; faptul că a fost efectuată autotestarea, dacă aparatul poate să treacă în regim de urgență si să efectueze autotestarea; imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

În drept a invocat dispozițiile art. 31 din OG 2/2001; OUG 195/2002 și HG nr. 1391/2006.

De asemenea a solicitat în temeiul art. 583 din Legea 134/2010 judecarea plângerii și în lipsă.

Intimatul I. M. nu a formulat întâmpinare, însă la data de 19.01.2015 a depus la dosar în copii conformitate cu originalul: adresă emisă de I. și dovada achitării taxei de timbru (f.4), copia procesului verbal contestat (f.5), CI petent (f.6), CD, procesul verbal în original (f.21), raportul agentului constatator (f.22), atestat operator radar (f.23), adresă emisă de I. M. (f.24), certificat aprobare model (f.25), Buletin de verificare metrologică (f.26), cazier auto (f.27).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal . nr._ din 15.11.2014, reținându-se că, în aceeași zi, ora 15:41, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe în localitatea C. de Câmpie din jud. M., pe DN 15 la km 12 + 950 m, cu viteza de 114 km/h.

Prin urmare, petentul a fost sancționat cu sancțiunea amenzii contravenționale de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile conform art. 102 alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002, făcându-se mențiune și despre art. 121 alin. 1 din regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1361/2006).

Procesul verbal contestat a fost semnat de către petent, fiind consemnat la rubrica alte mențiuni Nu am obiecțiuni, sunt singur în mașină.

În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din perspectiva legalității și, ulterior, în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.

În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale O.G. nr. 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.

În privința nulităților absolute, regimul acestora este reglementat de art. 17, astfel lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu. În cauza de față, instanța apreciază că nu sunt incidente cauze de nulitate absolută asupra cărora să se pronunțe din oficiu.

Referitor la regimul nulităților relative, în considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.

Sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că petentul nu a indicat în mod expres încălcarea nici unei prevederi legale aplicabile cauzei de față care să facă obiectul analizei instanței, sub aspectul existenței unei încălcări, a unei vătămări și a gravității vătămării care să impună anularea actului.

Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului. Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța sesizată cu o plângere împotriva procesului verbal de contravenție, printre altele, administrează orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.

Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

În prezenta cauză, petentul a fost sancționat de art. 102 alin 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv,, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic’’.

În interpretarea dreptului intern, inclusiv din lumina practicii europene, în cazul contravențiilor care au acest specific, respectiv sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de veridicitate nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul în momentul aplicării sancțiunii. Aceasta pentru că procesul verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, întrucât nu consemnează împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia, deci nu mai are forță probantă prin el însuși. Astfel, în vederea probării vinovăției contravenientului, se impune ca intimatul să facă dovada că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal sunt reale.

În acest sens, în prezenta cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înregistrarea video depusă de intimat ca mijloc material de probă.

Din cuprinsul înregistrării video, săvârșirea faptei rezultă dincolo de orice dubiu, viteza de 114km/h consemnată în actul de sancționare fiind reținută corect.

Intimatul și-a îndeplinit obligația de a proba constatarea faptei cu mijloace tehnice omologate și certificate potrivit legii, prin intermediul înregistrării video, precum și prin înscrisurile care dovedesc îndeplinirea condițiilor privitoare la aparatul radar folosit, sub aspectul existenței omologării și verificării metrologice (f. 23-26). De altfel, petentului i-au fost comunicate aceste înscrisuri, și nu s-au ridicat critici în ceea ce le privește.

Cu privire la eroarea tolerată pentru măsurarea vitezei, instanța arată că în general eroarea tolerată este o marjă în care se permite variația rezultatelor măsurătorilor și care există în cadrul oricărui dispozitiv: cântar, ceas, orice alt dispozitiv de măsurare, legiuitorul considerând că un dispozitiv care se încadrează în aceste limite este suficient de exact pentru a fi folosit în scopul pentru care este destinat.

Din momentul în care se eliberează un buletin de verificare metrologică, iar măsurătorile sunt realizate în termenul de valabilitate al acestuia, aparatul este prezumat absolut că afișează viteza corectă până la limita minimă de la care încep erorile măsurate și este prezumat relativ că afișează viteza corectă în cadrul acestei limite, iar nu contrariul, în sensul că s-ar prezuma că afișează o viteză mai mare 4 km/h decât cea reală.

Aceste prezumții ar putea fi răsturnate de exemplu în cazul în care nu ar fi existat verificare metrologică la zi, aparatul radar nu ar fi fost omologat ori petentul ar fi produs alte probe în acest sens, lucru care nu s-a întâmplat. Din acest motiv, având în vedere și prevederile OUG 195/2002, viteza în funcție de care se aplică sancțiunea contravențională este cea constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, prezumându-se că aceasta reprezintă viteza reală.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat. Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, inclusiv cea complementară, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elvetiei).

În concret, fapta săvârșită este o abatere gravă, încălcarea restricțiilor de circulație, în special în localitate, poate avea consecințe deosebit de grave, cu atât mai mult cu cât în speța de față, viteza cu care rula petentul a fost dublă față de viteza legal admisă pe respectivul sector de drum. De asemenea, instanța are în vedere și circumstanțele personale ale contravenientului, conform cazierului depus la dosar, f. 27, rezultă faptul că petentul a mai fost sancționat pentru abateri la regimul circulației rutiere.

Pe aceste considerente, sancțiunea avertismentului nu are fi suficientă pentru a se asigura îndeplinirea scopului sancțiunii și disciplinarea petentului. Atitudinea acestuia de nu-și asuma responsabilitatea pentru contravenția dedusă judecății și a cărei săvârșire a fost probată dincolo de orice dubiu rezonabil creează bănuiala că petentul nu conștientizează pericolul social al faptei și prezintă riscul de a nesocoti dispozițiile legale și pe viitor.

Referitor la amenda aplicată, instanța reține că agentul constatator a făcut aplicarea cuantumului minim prevăzut de lege. Scopul sancțiunilor contravenționale este unul dublu, represiv, dar în special preventiv. Astfel, dacă amenda asigură scopul represiv, instituind o restricție de ordin financiar asupra contravenientului, sancțiunea complementară are rol preponderent preventiv. Tocmai de aceea, instanța apreciază că această sancțiune a fost corect individualizată și aplicată, suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile putând avea un impact mai mare decât o sancțiune pecuniară. Astfel se poate asigura disciplinarea conducătorilor auto în sensul creșterii în conștiința acestora a sentimentului de responsabilitate în desfășurarea unei activități precum conducerea de autoturisme pe drumurile publice.

Prin urmare în baza tuturor acestor argumente, instanța consideră că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, astfel că în baza art. 34 din OG nr. 2/2001 urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentul F. T. D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de petentul F. T. D., CNP_, cu domiciliul în mun. Târgu M., .. 24, ., împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 15.11.2014, întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în mun. Târgu M., ., jud. M..

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M.. Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2015.

PREȘEDINTE,

O. A. O.

GREFIER,

S. C.

Redactat: O.A.O.

tehnoredactat: S.C.

_ ; 4 exemplare.