Plângere contravenţională. Sentința nr. 1172/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

Comentarii

0

Sentința nr. 1172/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 1172/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÎRGU-M.

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1172

Ședința publică din data de 13 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. C. C.

GREFIER: R. A. M.

Pe rol se află judecarea cererii formulată de petentul F. S. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. HUNEDOARA având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul convențional al petentului, av. K. L., lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tîrgu M., invocată de către intimat în cuprinsul întâmpinării.

Reprezentantul convențional al petentului învederează faptul că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tîrgu M. a fost invocată în întâmpinare, arătându-se în acest sens că instanța competentă este Judecătoria Hațeg. Astfel, domnul avocat solicită instanței, raportat la locul săvârșirii presupusei fapte contravenționale, admiterea excepției, și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hațeg.

Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tîrgu M..

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată, pe rolul acestei instanțe, la data de 21.11.2014, sub nr._, petentul F. Ș. a formulat, în contradictoriu cu intimatul M. A. Interne – Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/26.10.2014, solicitând, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție atacat ca fiind nelegal și netemeinic și, pe cale de consecință, exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei, iar, în subsidiar, aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul F. Ș. a arătat că, la data de 26.10.2014, agentul constatator I. M. din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Hunedoara, poliția Hațeg, a procedat la întocmirea actului de control atacat, prin care a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii în cuantum de 810 lei, precum și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pentru conducerea cu o viteză peste limita legal admisă pentru sectorul de drum pe care se afla.

Petentul a mai arătat că, în speță, agentul constatator a reținut în sarcina petentului următoarele: „în ziua 26 luna 10 anul 2014 ora 15.45 locul DN 68 Totești a săvârșit următoarele: a fost înregistrat de aparatul radar în timp ce conducea autoturismul marca Porsche Cayenne cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 116 km/h față de 50hm/h viteza maxim admisă. Filmat MAI_ HDD-42”.

Petentul a învederat că, astfel cum se poate observa din mențiunile agentului constatator, de la descrierea faptei, acesta a omis să precizeze printre altele, locul exact unde a fost săvârșită pretinsa faptă (în concret, kilometrul și distanța de la ultima bornă kilometrică, precum și direcția de mers). In lipsa acestor mențiuni, nu se poate stabili cu exactitate locul săvârșirii pretinsei contravenții, aspect determinant pentru încadrarea corectă a faptei. Mențiunile cu privire la kilometrul, distanța de la ultima bornă kilometrică și direcția de mers (aceasta în cazul în care pretinsa faptă nu a fost săvârșită într-o localitate, caz în care se poate menționa . stabilirea vitezei maxime admise în locul de constatare a contravenției. D. fiind acest aspect, lipsa altor mențiuni astfel cum vor fi arătate în acest script, precum și atitudinea agentului constatator, în sensul că, referitor la faptul că am protestat la semnarea procesului-verbal, agentul a reținut în procesul-verbal că „nu sunt de acord” cu cele consemnate și refuzul meu Ide a semna procesul-verbal.

Pentru fapta constatată, a mai arătat petentul, agentul constatator a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de dispozițiile art. 121, alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 102, alin. 3, litera e din O.U.G 195/2002. Pentru această faptă contravențională, agentul constatator a procedat la aplicarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 810 lei, precum și a sancțiunii complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

O analiză atentă a procesului-verbal de contravenție, identificat prin ., I nr._ din 26.10.2014, relevă o . temeiuri de nelegalitate (I) și netemeinicie (II) pe care petentul le-a dezvoltat în continuare:

În ceea ce privește temeiurile de nelegalitate, petentul a învederat că procesul-verbal de contravenție este nelegal sub cel puțin două aspecte:

1. Agentul constatator nu a respectat condițiile de fond și de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006 cu privire la descrierea faptei;

2. Nerespectarea de către agentul constatator a criteriilor pentru aplicarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului.

Referitor la primul motiv de nelegalitate a procesului-verbal atacat, ca urmare a nerespectării condițiilor de formă și fond, petentul a făcut următoarele precizări:

a) agentul constatator nu a descris în mod corespunzător fapta, aspect ce denaturează situația de fapt și contravine prevederilor art. 16 alin.1 din 0.G. nr. 2/2001;

b) agentul constatator nu a respectat prevederile art. 109, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, neconsemnând marca, tipul, . numărul aparatului radar;

c) fapta contravențională a fost consemnată într-un act (instrumentum) neconform cu prevederile legale imperative în domeniu;

d) agentul nu a respectat procedura arătată de art. 19 din O.G. 2/2001.

a) Agentul constatator nu a descris în mod corespunzător fapta, omițând un aspect determinant pentru încadrarea faptei, și anume indicarea cu precizie a locului săvârșirii contravenției.

Potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea fi instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei fi locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea, eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea”.

În speța de față, a mai învederat petentul, în conformitate și cu practica judiciară în materie, pentru corecta descriere a situației de fapt, agentul constatator trebuie să procedeze la a arăta locul concret unde a constatat săvârșirea faptei contravenționale. Având în vedere că fapta constatată și sancționată de agent privește nerespectarea limitei de viteză maxim admisă pe sectorul de drum pe care a circulat petentul și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, indicarea exactă a locului în care a fost săvârșită fapta este crucială pentru următorul aspect și anume, stabilirea limitei de viteză pentru sectorul de drum vizat. Pentru acestea, de regulă, agentul constatator procedează la a arăta fie borna kilometrică cea mai apropiată, distanța în metri de la aceasta și direcția de mers a contravenientului, fie, dacă fapta a fost săvârșită în localitate, . s-a săvârșit. Ori, așa cum se poate constata din conținutul procesului-verbal, agentul constatator s-a rezumat la a arăta drumul pe care fapta a fost săvârșită pe DN 68 (drum național secundar cu o lungime de 70.8 km, care permite o viteză maximă pentru categoria de autovehicul condus de petent de 90 km/h în mod normal, conform art. 50, alin. 1, lit. a, din O.U.G. 195/2002). Nu se indică nicăieri în cuprinsul procesului verbal că pretinsa contravenție a fost săvârșită în localitate, fapt ce ar determina ca viteza maximă să fie, în mod normal, de 50 km/h, conform art. 49, alin. 1 din O.U.G. 195/2002 (dacă nu este cumva un sector de drum restricționat sau din contră, derogatoriu, în sensul în care permite o viteză maximă de 80 km/h, limită majorată conform art. 49, alin. 2 din O.U.G. 195/2002). În această ordine de idei, petentul a arătat că agentul constatator a consemnat în procesul verbal, cu privire la locul unde a fost constatată contravenția: “locul DN68 Totești”. De aici, a arătat petentul, se pot înțelege următoarele: fapta a fost săvârșită în localitatea Totești (însă, lipsește în acest sens un adverb sau o locuțiune adverbială ce să indice locul, precum următoarele: în, lângă, la intrare, la ieșire, în centrul localității etc.), fapta a fost săvârșită a fost săvârșită în aproprierea localității (în sensul de: la . ieșirea din localitate), ori, fapta a fost săvârșită între două localități, printre care și localitatea Totești.

Aspectul pe care petentul a dorit să-l evidențieze este acela că rațiunea legii, în cazul indicat de art. 16, alin. 1 din O.G. 2/2001 cu privire la “arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei”, este de a oferi o garanție cu privire la protecția drepturilor contravenientului față de un eventual abuz din partea organului constatator al contravenției, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru a salvgarda prezumția de legalitate și temeinicie a actului de constatare a contravenției. Or, într-o asemenea situație, în care planează o suspiciune puternică cu privire la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, principiile de temelie ale sistemului de drept, impun prin dictonul latin in dubio pro reo, ca incertitudinea să fie interpretată în favoarea petentului. În sens contrar, ar fi încălcate drepturile petentului, prin abuzul prezumției de legalitate a procesului-verbal de contravenție (aspect condamnat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa) și interpretarea părtinitoare față de stat, a unei stări de fapt incerte, consemnate greșit din culpa acestuia din urmă. Sancțiunea care se impune pentru aceste nereguli, în susținerea petentului, sunt cele arătate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, și anume, nulitatea absolută a procesului-verbal.

b) Agentul constatator nu a respectat prevederile art. 109, alin. 2 din OUG. nr. 195/2002, neconsemnând marca, tipul, . numărul aparatului radar.

Petentul a învederat că, obligativitatea consemnării acestor aspecte în procesul-verbal de contravenție derivă din interpretarea sistematică și coroborată a prevederilor art. 109, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 121, alin. 2 din H.G. 1391/2006. Conform acestor prevederi: “constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verifícate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției (art. 109, alin. 2 din O.U.G., nr. 195/2002), iar “nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.”(art. 121, alin. 2 din H.G. 1391/2006). Astfel, mai arată petentul, din aceste prevederi legale, rezultă că, pentru constatarea contravențiilor cu privire la nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se utilizează de către polițiștii rutieri, mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Utilizarea unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic pentru constatarea contravenției, face aplicabile prevederile art. 109, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 care impun agentului să consemneze în procesul verbal aspectele legate de identificarea mijlocului tehnic omologat și verificat metrologic.

În susținerea petentului, aceste mențiuni sunt imperios necesare pentru probarea pretinsei fapte contravenționale, pentru mai multe considerente. In primul rând, este notoriu că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate relativă. In momentul contestării acestuia, este în sarcina organului emitent să facă dovada că cele contestate de către contravenient corespund situației de fapt indicate în procesul verbal. Prin neindicarea criteriilor de identificarea a mijlocului tehnic omologat și verificat metrologic, petentul se află în poziția în care nu poate cunoaște cu exactitate care este aparatul cu care a fost înregistrat și dacă acesta îndeplinește criteriile de funcționare prevăzute în normele de metrologie legală nr. 021-05. În acest sens, a arătat petentul, se creează un dezechilibru vădit de garanții procesuale cu privire la loialitatea administrării probelor și protejării drepturilor și intereselor părților dintr-un raport juridic administrativ de constatare a unei contravenții. In drept, revine în sarcina statului să dovedească că agentul constatator avea atestatul de operator radar, că aparatul utilizat este omologat, verificat metrologic și funcționează conform standardelor în vigoare precum și regimul în care funcționează (pentru înregistrări făcute în staționare sau în deplasare). Însă, prin neidentificarea aparatului radar în procesul-verbal, a mai arătat petentul, acesta este vătămat, în sensul în care nu poate cunoaște cu certitudine parametrii în care a fost înregistrată și constatată viteza sa de deplasare. În consecință, lipsa datelor de identificare a cinemometrului cu care a fost înregistrată viteza de deplasare a mașinii cu care a circulat petentul, are consecințe asupra legalității procesului-verbal contestat atrăgând, potrivit celor susținute de petent, nulitatea absolută a procesului-verbal, ca urmare a imposibilității instanței de a stabili îndeplinirea cerințelor legale referitoare la constatarea contravenției,precum și a temeiniciei acestuia, pentru aspecte ce țin de probarea stării de fapt.

În completare la acest punct, precum și la cel anterior, petentul a solicitat instanței să observe că agentul constatator nu a specificat nici modul in care s-a efectuat înregistrarea, respectiv în regim de staționare sau de deplasare. O astfel de informație este, însă, determinantă pentru constatarea corectă a stării de fapt, întrucât ea poate influența legalitatea probei înregistrate cu mijlocul tehnic corespunzător și implicit poate avea consecințe și asupra legalității procesului-verbal, în condițiile în care cinamometrul utilizat a fost destinat utilizării exclusiv în regim staționar sau de deplasare.

Date fiind considerentele de mai sus, petentul a solicitat instanței să să procedeze în sensul indicat expres de normele legale și îmbrățișat de jurisprudență, și să aplice litera legii, în sensul anulării procesului-verbal pentru lipsa mențiunilor obligatorii.

c) fapta contravențională a fost consemnată într-un act (instrumentum), neconform cu prevederile legale imperative în domeniu.

Cu privire la acest aspect, petentul arătat că, conform art. 180, alin, 1 din H.G. nr. 1391/2006, „în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A ". Insă, potrivit art. 181, alin. 1 din același act normativ, “în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, agentul de poliție rutieră încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D.

În continuare, petentul a mai arătat că, la prima analiză a textelor legale prezentate mai sus, concluzia care derivă este următoarea: în cazul în care agentul constatator constată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (cum este cazul în speța de față) acesta “încheie un proces-verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D”.

În cazul de față, a susținut petentul, agentul constatator nu a procedat conform normelor imperative în materie, consfințite în art. 180 și art. 181 din H.G. nr. 1391/2006, și a procedat la încheierea unui proces-verbal conform Anexei 1A din actul normativ indicat, fapt ce determină, în opinia petentului, nulitatea actului administrativ de constatare a contravenției.

Potrivit susținerilor petentului, rațiunea acestei soluții derivă, în principal, din normele legale invocate mai sus (care, în cazul unei interpretări contrare pe cale pretoriană ar duce la constatarea desuetudinii acesteia), din scopul pentru care aceasta a fost edictată (din analiza conținutului modelului de proces verbal din anexa 1D la H.G. nr.1391/2006, observăm că oferă garanții în plus de legalitate a actului față de modelul pe proces verbal din anexa IA, prin existența unei rubrici exprese unde vin detaliate datele de identificare a mijlocului tehnic omologat și verificat metrologic — de altfel, așa cum a arătat petentul și mai sus, în speța de față, agentul a omis să precizeze aceste elemente prevăzute imperativ de lege), precum și din dreptul comun în materie, cu privire la condițiile de formă.

Referitor la acest din urmă aspect, petentul consideră că sunt aplicabile condițiile generale cu privire la forma actului, pe care legiuitorul o dictează în mod expres. Petentul a precizat că, prin forma actului juridic se înțelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de voință, făcută cu intenția de a crea, modifica sau stinge un raport juridic concret. In materia actelor administrative, forma actului juridic trebuie să îndeplinească criteriul ad validitatem. Este vorba de acea condiție de valabilitate a actului juridic, esențială și specială, care constă în necesitatea îndeplinirii formalităților prestabilite de lege, în lipsa cărora actul juridic nu s-ar putea naște valabil. Sancțiunea pentru nerespectarea condiției ad validitatem a unui act juridic este nulitatea absolută.

În considerareaacestor elemente consacrate de doctrină și practica judiciară, petentul cu privire la legalitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator. În opinia petentului, în lipsa unor argumente contrare, în lumina acestor prevederi legale exprese, indicate mai sus, precum și a doctrinei și a practicii juridice statornice în materia condițiilor de validitate a unui act juridic, agentul constatator nu s-a conformat condițiilor de care ține validitatea actului, iar pe cale de consecință, actul administrativ de control este lovit ab initio de nulitate absolută.

d) în privința încălcăriide cătreagentul constatator a prevederilor

art. 19 din O.G. 2/2001, petentul a făcut următoarele precizări:

Potrivit art. 19 din O.G. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

În acest sens, petentul a arătat că, astfel cum reiese din cuprinsul procesului verbal, aceste mențiuni nu au fost consemnate de agentul constatator. Lipsa martorului asistent, în prezenta cauză, date fiind circumstanțele arătate mai sus, aduce o gravă vătămare garanțiilor procesuale ale petentului. Totodată, petentul a reamintit gravele lacune cu privire la cele menționate în procesul-verbal referitor la descrierea faptei, prin omisiunea, printre altele indicate, a agentului constatator de a indica locul săvârșirii contravenției. În acest context, rolul martorului asistent este unul vital, întrucât poate proba aspectele controversate din această speță.

In acest sens, a mai adăugat petentul, lipsa mențiunilor prevăzute la art. 19 din O.G. nr. 2/2001 vin să se adauge la compendiumul de neregularități ce țin de legalitatea procesului-verbal, fapt care, în opinia petentului, trebuie să atragă nulitatea acestuia.

2) În ce privește nerespectarea de către agentul constatator a criteriilor pentru aplicarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului, petentul a făcut următoarele precizări:

Agentul constatator a reținut în cuprinsul procesului-verbal de contravenție faptul că situația descrisă mai sus se înscrie în sfera ilicitului contravențional, fiind prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, respectiv art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002.

Astfel, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002, „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verifícate metrologic”.

După cum se poate ușor observa, a arătat petentul, textul indicat de agent ca temei de incriminare și sancționare contravențională prevede atât o sancțiune principală — amenda, cât și o sancțiune complementară - suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile.

Potrivit art. 96 alin. l din O.U.G nr. 195/2002, ”Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplica și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului” Din această prevedere legală reiese cu forța evidentei că sancțiunea complementară nu se aplică ope legis în cazul comiterii unei fapte pentru care legea prevede o atare sancțiune, legiuitorul impunând expres condiția ca aceasta sa fie aplicată prin procesul-verbal de contravenție.

Astfel, în situația în care agentul constatator nu a înțeles să aplice prin procesul-verbal de contravenție, pe lângă sancțiunea principală, și o sancțiune complementară, aceasta nu poate produce niciun efect față de contravenient, chiar dacă o atare sancțiune este prevăzută de lege.

Astfel, în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a menționat doar că se reține permisul de conducere, fără să se menționeze că mi s-a aplicat o pedeapsa complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioada determinată. Ori, astfel cum rezultă si din prevederile art. 96 alin.2 din O.U.G 195/2002 „Sancțiunile contravenționale complementare sunt urmatoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe țimp limitat; c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop; d) imobilizarea vehiculului; e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4);” reținerea permisului nu este o sancțiune complementară ci, astfel cum rezultă din art. 97 din același act normativ, ci o măsură tehnico-administrativă.

În sensul celor arătate mai sus, petentul a concluzionat că, având în vedere că reținerea permisului nu este o sancțiune complementară, ci doar modalitatea de aducere la îndeplinire a sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce (o măsură tehnico-administrativă), agentul constatator a luat această măsură în mod nelegal, în condițiile în care prin procesul-verbal nu i-a fost aplicată petentului nicio pedeapsă complementară.

Din toate cele prezentate mai sus, a mai susținut petentul, rezultă, în mod clar, că măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului nu poate fi luată decât după aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce și doar pentru a aduce la îndeplinire această sancțiune complementară, întrucât, doar prin această sancțiune se poate stabili durata de timp pentru care se ia măsura, la sfârșitul căreia trebuie dispusă și restituirea permisului reținut în condițiile art. 113, alin. l lit. a din O.U.G. 195/2002 republicată.

Dar, a mai susținut petentul, în condițiile în care agentul constatator nu i-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă determinată, măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului a rămas fără obiect, neavând posibilitatea să aducă la îndeplinire o sancțiune complementară, respectiv cea a suspendării dreptului de a conduce și, astfel, nu se poate stabili nici termenul de restituire, în condițiile art. 113 alin. l lit. a din O.U.G. 195/2002 republicată.

În aceste condiții, a susținut petentul, reținerea permisului de conducere este vădit nelegală, deoarece, in realitate, nici nu s-a aplicat vreo sancțiune complementară, însă s-a dat eficiență urmării acestei măsuri, prin reținerea permisului de conducere.

Mai mult, în continuarea aspectelor de nelegalitatea prezentate în acest capăt de cerere, cu rol de concluzie asupra conduitei agentului constatator, petentul a dorit să învedereze instanței următoarele aspecte de fapt.

La data de 26.10.2014, agentul constatator a procedat la încheierea procesului-verbal de contravenție . cu nr._ prin care a reținut în sarcina petentului fapta contravențională prevăzută de art. 121, alin. 1 din H.G. 1391/2006. Pentru motivele evidențiate mai sus, petentul a protestat la încheierea procesului-verbal, motiv pentru care nu l-a semnat și nu i-a fost înmânat. Agentul constatator, însă, a procedat la întocmirea dovezii . nr._ care atestă dreptul petentului de a conduce un interval de 15 zile de la data reținerii permisului de conducere.

La data de 05.11.2014, petentul a primit prin poștă o notificare (nr._ din_ ) prin care i-a fost învederat faptul că, începând cu data de 11.11.2014, i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

La data de 13.11.2014, mai arată petentul, acesta a primit prin poștă procesul-verbal de constatare a contravenției .. nr._, la care fac referire notificarea nr._ din_ și dovada înlocuitoare a permisului de conducere . nr._.

Date fiind aceste circumstanțe de fapt, petentul a susținut că i-a fost încălcată prezumția de nevinovăție, fiind încălcată rațiunea legii termenului de 15 zile în care poate fi exercitată calea de atac a procesului-verbal, cu efectul suspendării măsurii administrative a reținerii permisului de conducere. Mai mult, cronologia evenimentelor denotă o conduită abuzivă din partea agentului constatator, a mai susținut petentul.

Pentru toate aceste elemente evidențiate mai sus, petentul a solicitat instanței să constate nelegalitatea procesului-verbal și pe cale de consecință, să dispună nulitatea acestuia.

Referitor la aspectele de netemeinicie ale procesului-verbal de constatare și sancționare al contravențiilor, petentul a solicitat instanței să aibă în vedere următoarele considerente:

F. contravențională reținută de către agentul constatator se referă la depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculului condus. Însă, din ansamblul informațiilor reținute în procesul verbal și, cu precădere, a acelora indicate mai sus ca temeiuri de nelegalitate a actului, petentul consideră că agentul a procedat la constatarea faptei contravenționale fără a proba temeiurile pentru aceasta.

În acest sens, având la bază datele furnizate în procesul-verbal, precum și prevederile legale în materie, petentul a argumentat teza că, în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina acestuia.

Astfel, petentul a învederat instanței că, astfel cum reiese din cele consemnate de către agentul constatator, nu se poate stabili cu precizie locul unde a fost săvârșită pretinsa faptă. Pentru a se reține fapta prevăzută de art. 121, alin 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, trebuie stabilit cu exactitate sectorul de drum pe care s-a deplasat contravenientul pentru a concluziona cu privire la elementele constitutive ale contravenției. Insă așa cum a fost explicitat mai sus, la punctul I.l.(a) a cererii, acest aspect a fost omis de către agentul constatator.

De asemenea, în completare la considerentele de mai sus, lipsa probei cu privire la viteza de deplasare a contravenientului, prin neindicarea corespunzătoare a aparatului tehnic omologat și verificat metrologic, are impact asupra stabilirii laturii obiective a contravenției. În fapt, prin imposibilitatea stabilirii aparatului radar prin care s-a făcut constatarea, în mod direct, nu se poate dovedi în mod indubitabil că înregistrarea a fost făcută cu privire la petent.

În lipsa unor dovezi concrete cu privire la temeinicia faptei constatate în sarcina petentului, acesta a solicitat instanței să dea curs principiului in dubio pro reo și să constate netemeinicia celor constatate în procesul-verbal.

În ceea ce privește petitul subsidiar privitor la înlocuirea sancțiunii contravenționale principale a amenzii cu sancțiunea avertismentului, petentul a învederat următoarele aspecte:

Potrivit dispozițiilor cuprinse in art. 7 din OG nr.2/2001, care constituie dreptul comun incident în materia constatării și sancționării faptelor care se înscriu în sfera ilicitului contravențional, avertismentul este o sancțiune care se aplică pentru o contravenție de mică importanță, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar și atunci când actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede expres aceasta sancțiune.

Art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001 stabilește criteriile în funcție de care agentul constatator, sau în lipsa unei diligențe suficiente din partea acestuia, instanța investită prin procedura plângerii contravenționale, trebuie să individualizeze sancțiunea: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fíe proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”

În lumina acestor considerente, petentul a solicitat instanței să aibă în vedere de elementele de fapt concrete în speță, în sensul constatării pericolului social concret creat de către acesta. Petentul a făcut, aici, referire în mod special, la sectorul de drum pe care a circulat, la traficul existent la acel moment, astfel cum acestea reies din probele pe care intimata este datoare să le depună la dosar și pe care acesta le solicită. În lipsa unui pericol concret, petentul consideră că sancțiunea aplicată este mult prea severă, depășind scopul sancțiunii contravenționale, care este acela de corijare și de educare în spiritul respectării legii, iar nu acela de a provoca suferințe patrimoniale. Astfel, ceea ce trebuie să primeze este finalitatea preventivă a sancțiunii contravenționale, iar nu caracterul punitiv, motiv pentru care petentul apreciază că sancțiunea contravențională principală a avertismentului este suficientă.

De asemenea, petentul consideră că se impune aplicarea sancțiunii avertismentului de către instanță cu rol corector față de modul abuziv în care i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce prin lipsirea petentului la dreptul de contestare a sancțiunii în mod eficient.

Pentru considerentele expuse și argumentate mai sus, petentul a solicitat admiterea plângerii formulate, anularea procesului-verbal . nr._/26.10.2014, cu exonerarea petentului de la plata amnezii contravenționale în cuantum de 810 lei și de la măsura reținerii permisului auto.

În motivarea în drept a plângerii, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, precum și restul dispozițiilor legale la cer face referire în motivarea plângerii, iar, în temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Intimatul M. A. Interne – Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

Pe cale de excepție, intimatul a invocat excepția de necompetență teritorială, a instanței de judecată, în temeiul art.32, alin.2 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit căruia, „plângerea, împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”. Intimata a învederat instanței că, întrucât fapta contravențională s-a petrecut pe DN 68 localitatea Totești, jud. Hunedoara, competența de soluționare a cererii aparține Judecătoriei Hațeg.

Pentru situația în care această excepție nu va fi primită, intimatul a trecut la motivarea, pe fondul cauzei, a solicitării de respingere a plângerii formulate de petent.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că, la data de 26.10.2014, conducătorul auto F. Ș. a fost sancționat, conform prevederilor legale în vigoare, pentru nerespectarea limitei de viteză impusă de lege. Intimatul a mai arătat că, așa cum rezultă din procesul-verbal, din imaginile surprinse de aparatul radar și din raportul agentului constatator, petentul circula cu o viteză de 116km/h în localitate, unde limita de viteză este de 50 km/h.

Referitor la solicitările petentului din plângere, cu privire la locul săvârșirii faptei, aparatul radar, autospeciala pe care era montat, sensul și regimul de deplasare, intimatul a precizat că acestea sunt menționate în procesul-verbal și în planșa foto. În ceea ce privește măsura complementaro a suspendării dreptului de a conduce, intimatul a precizat că aceasta va fi pusă în aplicare conform prevederilor legale de către șeful Serviciului Rutier. Intimatul a mai arătat că, agentul constatator a procedat la reținerea permisului ca măsură tehnico-administrativă, eliberând petentului o dovadă cu drept de circulație până când propunerea sa de suspendare a dreptului de a conduce va fi aprobată și pusă în aplicare așa cum a precizat.

Intimatul a precizat că, în ceea ce privește dovada calificării agentului constatator pentru a utiliza aparatul radar, prin modificarea Ordinului 301/2005 de către Ordinul 187/14.07.2009, prevederea privind această calificare specială a fost abrogată.

Intimatul a mai precizat că lipsa semnăturii unui martor-asistent nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal. Intimatul a motivat aceasta prin aceea că, în situația în care contravenientul refuză semnarea procesului-verbal, iar persoanele aflate la fața locului refuză calitatea de martor asistent, fapta contravențională nu ar putea fi sancționată. Practic, prin semnarea procesului-verbal, se confirmă că acesta a fost comunicat și nu că se recunosc faptele menționate în cuprinsul procesului-verbal. În aceeași ordine de idei, intimatul a mai precizat că un martor asistent poate confirma doar faptul că persoana sancționată nu a putut sau nu a vrut să semneze procesul-verbal, fără să poată confirma sau infirma cuprinsul procesului-verbal.

Intimatul a arătat că pune la dispoziția instanței planșă foto însoțită de buletin de verificare metrologică.

Totodată, intimatul a subliniat faptul că cele consemnate sunt reale și a motivat cele susținute prin faptul că, din activitatea de sancționare a contravenienților, instituția nu are nici un beneficiu. Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul local al localității în a cărei circumscripție s-a săvârșit contravenția. Scopul sancțiunilor aplicate este de prevenție și de impunere a respectării disciplinei rutiere prevăzute în actele normative.

Intimatul a precizat că plângerea petentului nu este motivată în fapt și în drept și, dacă petentul nu a anexat probe în susținere, se consideră că acesta nu este interesat de stabilirea realității și a stării de fapt, petentul urmărind doar scutirea de plata amenzii, precum și scutirea de executarea sancțiunii complementare.

Intimatul a mai precizat că procesul-verbal a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Fapta a fost înregistrată cu un mijloc tehnic omologat, verificat metrologic, și a fost constatată de agentul rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul a arătat că apreciază procesul-verbal ca fiind temeinic, corect și legal întocmit. intimatul a învederat instanței că individualizarea sancțiunii este făcută de legiuitor, agentul constatator trebuind doar să încadreze corect fapta. Sancțiunea trebuie să-și atingă scopul pentru care a fost reglementată în actele normative și, a mai precizat intimatul, aceasta este în cuantumul minim prevăzut de lege.

De asemenea, intimatul a precizat că viteza impusă de semnele de circulație, cât și prin lege, pe anumite sectoare de drum, sunt indicii ale pericolului social existent și, totodată, măsuri de protecție și siguranță, nefiind necesară o altă apreciere a gravității faptei.

Luând în considerare cele menționate și documentele depuse, intimatul a solicitat instanței respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției așa cum a fost întocmit de către agentul constatator.

În motivarea în drept a întâmpinării, intimatul a invocat prevederile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, codul de procedură civilă.

Petentul F. Ș. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale astfel cum aceasta a fost formulată, admiterea excepției necompetenței teritoriale invocată de către intimat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție, ca fiind netemeinic și nelegal, și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei, iar, în subsidiar, aplicarea sancțiunii principale a avertismentului pentru fapta constatată.

Petentul a arătat că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către intimat, se invocă caracterul neîntemeiat al plângerii formulate de către petent, și a enumerat principalele argumente ale întâmpinării formulate, și anume:

- intimatul a considerat că procesul-verbal întocmit este „temeinic, corect și legal întocmit”;

- în opinia intimatului, locul săvârșirii faptei, sensul de mers și regimul de deplasare sunt menționate în procesul-verbal și în planșa foto;

- prin întâmpinarea formulată s-a afirmat că lipsa semnăturii martorului asistent nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal;

- intimatul a susținut, în continuare, că va proceda la reținerea permisului de conducere ca măsură tehnico-administrativă, eliberând petentului dovada cu drept de circulație „până la propunerea sa de suspendare a dreptului de a conduce va fi aprobată și pusă în aplicare”;

- intimatul a susținut, în continuare, că motivul neprezentării dovezii calificării agentului constatator pentru a utiliza aparatul radar este că prevederea privind această calificare a fost abrogată, iar actul sancționator a fost întocmit de un „agent specializat în supravegherea traficului rutier”;

- în opinia intimatului, individualizarea sancțiunii este făcută de legiuitor.

Petentul a considerat că susținerile intimatei sunt nefondate și procesul-verbal atacat este nelegal și neîntemeiat, sens în care a subliniat următoarele aspecte:

I. Cu privire la aspectul invocat de intimat că procesul-verbal întocmit este „corect și legal întocmit”;

Cu privire la aspectele de nelegalitate ale procesului-verbal întocmit, petentul a făcut următoarele precizări:

a) agentul constatator nu a descris în mod corespunzător fapta, aspect ce denaturează situația de fapt și contravine prevederilor art. 16 alin.1 din 0.G. nr. 2/2001;

b) agentul constatator nu a respectat prevederile art. 109, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, neconsemnând marca, tipul, . numărul aparatului radar;

c) fapta contravențională a fost consemnată într-un act (instrumentum) neconform cu prevederile legale imperative în domeniu;

În argumentarea aspectelor de nelegalitatea ale procesului-verbal întocmit, petentul a reiterat argumentele formulate în plângere.

II. Cu privire la lipsa semnăturii martorului asistent, petentul a reiterat argumentele formulate în plângere.

III. Cu privire la măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere și suspendarea dreptului de a conduce, petentul a reiterat argumentele formulate în plângere.

IV. Cu privire la celelalte aspecte invocate prin întâmpinarea formulată, pârâtul a susținut următoarele:

- opinia intimatului – că individualizarea sancțiunii contravenționale trebuie făcută de legiuitor și nu de către agentul constatator - este fundamental greșită.

într-adevăr, o faptă, care poate fi calificată contravenție, este prevăzută în actele normative, precum și sancțiunea pentru aceasta. Deopotrivă, și cadrul sancționator este și trebuie foarte clar prestabilit și delimitat. Mai mult decât atât, în O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie, sun prevăzute expressis verbis și reperele necesare care trebuie avute în vedere cu ocazia constatării faptei contravenționale și care trebuie să se reflecte și în sancțiunea contravențională aplicată in concreto.

Fiecare caz, în care se naște dubiul rezonabil că s-a comis o faptă contravențională, trebuie analizat în parte și, ținând cont de împrejurările și circumstanțele concrete, se stabilește sancțiunea contravențională, dacă este necesară, iar aceasta trebuie individualizată prin prisma reperelor prevăzute în art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Pe cale de consecință, individualizarea, fiind o proiectare concretizată a faptei comise în sfera ilicitului contravențional, în prisma circumstanțelor puse în vedere de legiuitor, trebuie efectuată de agentul constatator, care percepe fapta imputată cu propriile simțuri și este în măsură să stabilească gradul de gravitate al acesteia.

- cu privire la afirmația intimatului că actul sancționator a fost întocmit de un „agent specializat în supravegherea traficului rutier”, pentru care nu este nevoie de calificare specială, petentul a arătat că, în actele normative menționate în întâmpinare nu se găsește nicio dispoziție prin care s-a abrogat prevederea cu privire la calitatea operatorului radar.

De asemenea, petentul a arătat și faptul că intimatul nu a depus, la dosarul cauzei, atestatul de operator radar al agentului constatator, ceea ce denotă că acesta nu era îndrituit la manipularea cinemometrului și nici la stabilirea faptei contravenționale impuse.

Pe cale de consecință, a mai arătat petentul, procesul-verbal de constatare și sancționare al faptei contravenționale a fost întocmit în mod nelegal de către un agent care nu dispunea de calificarea necesară pentru constatarea contravenției, motiv pentru care, în opinia petentului, singurul remediu juridic este constatarea nulității acestuia.

Având în vedere cele formulate anterior, inclusiv cele arătate în cuprinsul plângerii contravenționale formulate, petentul a solicitat admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.

În motivarea în drept, petentul a arătat că iși fundamentează susținerile pe dispozițiile legale enumerate în cuprinsul raspunsului la întâmpinare.

În probațiune, instanța a administrat proba cu următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenție nr._/26.10.2014 (f. 14,31), notificare nr._/30.10.2014, confirmare de primire prin poștă a procesului-verbal de contravenție de către F. Ș. (f. 30), raportul agentului constatator din 04.12.2014 (f. 32), planșe foto ( f.33, 35), buletin de verificare metrologică nr._/14.03.2014 (f. 34).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin 1 din Codul de procedură civilă, Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Instanța reține că din dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001, alin (1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar potrivit art 32 din același act normativ (1) Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, astfel că excepția necompetenței teritoriale de judecare a plângerii contravenționale este o excepție absolută.

În cauză, instanța constată că din cuprinsul procesului verbal CP nr._/26.10.2014 (f.14), reiese că fapta contravențională a fost săvârșită pe DN 68 Totești, astfel încât competența de judecare a plângerii formulate aparține Judecătoriei Hațeg, în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită fapta.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 132 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția de necompetență teritorială, va declina competența de judecare a plângerii Judecătoriei Reghin și va înainta dosarul instanței competente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția necompetenței teritoriale invocată de către intimat prin întâmpinare.

Declină în favoarea Judecătoriei Hațeg soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul F. Ș., CNP_, domiciliat în Tîrgu M., .. 12, județul M., cu domiciliul procesual ales în Tîrgu M., ., județul M., în contradictoriu cu intimatul M. A. Interne – Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara, cu sediul în D., .. 130, județul Hunedoara.

Fără cale de atac.

Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC., azi, 13.03.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

A. C. C. R. A. M.

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1140/2015....		Acţiune în constatare. Sentința nr. 1130/2015. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Sentința nr. 1575/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Contestaţie la executare. Sentința nr. 1577/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Plângere contravenţională. Sentința nr. 1141/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Plângere contravenţională. Sentința nr. 1140/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Acţiune în constatare. Sentința nr. 1130/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Pretenţii. Sentința nr. 1143/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Sentința nr. 1145/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Plângere contravenţională. Sentința nr. 1147/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ