Acţiune în constatare. Sentința nr. 4794/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4794/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 4794/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 4794/2015
Ședința publică din data de 27 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. G. C.
GREFIER: I. M. I.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de reclamanta B. A. M., în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMÂNIA SA, și O. F. Solutions BV, având ca obiect acțiune în constatare.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, când după deliberare instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.09.2014, sub nr._, reclamanta B. A. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMANIA SA, ca instanța să constate:
- că în Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C_ din data de 07.03.2008 și actele adiționale la contractul de credit, încheiat între părți sunt stipulate clauze abuzive și anume:
- clauza prevăzută la art. 13 pct. 13.1 referitoare la condițiile privitoare la declararea scadenței anticipate a creditului de către pârâtă;
- clauza prevăzută la art. 6 pct. 6.1 lit. b) care prevede obligarea sa la plata comision de acordare credit in cuantum de 2% din valoarea creditului acordat;
- clauzele prevăzute in contractul de credit la pct. 5.1 si urmatoatele si clauzele prevăzute in actele adiționale la contractul de credit ( clauza prevăzută la art. I pct. 1 din adițional nr. 1/1.11.2010 prin care se modifica marja fixa la valoarea de 6,27%)referitoare la condiții speciale de creditare privitoare la majorarea dobânzii, prin modificarea marjei fixe componenta a dobânzii;
- să se dipună anularea acestor clauze si drept consecință, repunerea părților în situația anterioară inserării acestor clauze si obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal reprezentând sume incasate cu titlu de comision de acordare credit in cuantum de 1.880 CHF, diferența de dobanda, de la cea inițiala din contract de 5,7% la cea majorata unilateral, deoarece modalitatea de stabilire a variației dobânzii este lasata la discreția băncii, nestabilindu-se o marja fixa; stabilirea marjei fixe, componenta a dobânzii curente, luandu-se in calcul dobanda inițiala din contract si valoarea indicelui de referința LIBOR de la momentul semnării contractului, dupa urmatoarea formula de calcul: marja fixa Dobanda inițiala (5,7%)- valoare indice Libor de la momentul incheierii contractului de credit;
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision acordare credit si diferența dintre dobânda inițială și dobânda majorată de la data plății a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de câtre pârâta a acestor sume;
- obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata;
Sub aspectul timbrării acțiunii civile sunt incidente prevederile art. 15 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 146/1997.
În motivare reclamanta a arătat că, a contractat de la pârâta S.C. O. B. ROMANIA SA prin Sucursala Targu M., Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C_ din data de 07.03.2008 in calitate de imprumutat acordandu-i-se un credit ipotecar in valoare de 94.000 CHF pe o perioadă de 360 de luni.
Ca urmare a majorării ratei dobânzii în mod repetat și nejustificat de către pârâta, in ceea ce privește convenția de credit incheiata, a decis sa inregistreze prezenta acțiune. Parata a modificat unilateral dobanda, sens in care a primit mai multe adrese prin care parata îi comunica cuantumul noii “marje fixe”. Se poate astfel lesne observa această majorare a dobânzii în lipsa oricărei negocieri, anunțări, semnări sau orice alt act care să ateste grija pârâtei față de obligația de a-și informa consumatorii.
Sub pretextul modificărilor legislative prevăzute pentru modificarea si completare unor acte normative privind protectia consumatorilor a fost chemata la bancă să semneze un act adițional la convenția de credit incheiata. A fost de acord cu prevederile actului adițional, sens in care a inteles sa notifice banca si a solicit reclacularea dobânzii in funcție de marja fixa- componenta a dobânzii, care ar fi trebuit sa fie prevăzută in contractul de credit.
Consideră abuzive clauzele stipulate la articolele din Contractul de credit și Actul Adițional mai-sus menționate, având în vedere următoarele:
1. Clauza prevăzută in Contractul de credit ipotecar privitoare la declararea scadentei anticipate a creditului de către parata:
Această prevedere este o clauză arbitrară, generatoare de posibile abuzuri din partea pârâtei, acest drept potestativ al creditoarei neputând fi admis într-un contract de adeziune, cum este cel încheiat de către părți.
În plus această clauză nu a fost negociată cu ea, este o clauză introdusă într-un contract standard, preformulat, de adeziune, aducând atingere echilibrului cotractual al părților contractului, fară a i se da posibilitatea de a modifica conținutul acesteia si totodata conducând la diverse situatii in care a fost obligata (constransa) sa accepte si sa semneze anumite oferte ale băncii care nu i-au fost convenabile, situatia putandu-se repeta si in viitor.
Cu privire la clauza care prevede comisionul de acordare credit, în cuantum de 1.880 CHF, perceput o singură dată la valoarea creditului acordat”. Nu este definit de către bancă acest comision, ci este doar perceput.
Consideră că respectivul comision de acordare este evident nelegal si nefondat nu are un temei în fapt si drept deoarece prin garanțiile pe care le-a constituit în favoarea instituției de creditare (ipotecă, garanți fidejusori, alte comisioane, clauze contractuale stipulate în favoarea băncii ce conduc, în cadrul economiei contractului la favorizarea netă a creditoarei, fiind asigurata chiar cazul de forță majoră/cazul fortuit, scadența anticipată etc.) a asigurat banca, în mod cât se poate de clar și serios, ca împrumutul respectiv va fi restituit. Prin urmare, este de neinteles de ce un comerciant percepe un comision de acordare, avand in vedere ca pentru ceea ce acorda clientului, isi primește prețul, care este de fapt dobanda lunara, iar in cazul in care clientul nu mai poate susține ratele lunare, avand in vedere ca aceste contracte de credit sunt titluri executorii, se poate executa silit imobilul adus garanție. Or, pentru banca nu este de ajuns faptul ca pentru produs bancar vandut, achită prețul lui, care inseamna dobanda, iar in cazul in care nu achită va fi executata silit, parata alegand total discreționar a-i percepe si o suma de acordare, ca si cum “bunăvoință” unui comerciant de a-si vinde produsele, nu de a da cu titlu gratuit, trebuie a fi remunerata de comparator. Lipseste astfel, cu prisosința, poziția de egalitate pe care trebuie sa se afle părțile contractante.
Cu privire la obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal (drept consecință a repunerii părților în situatia anterioa sume reprezentând “comision acordare credit” si „diferența de dobanda”.
Consideră că sumele încasate cu titlul de mai-sus au fost încasate nelegal, în urma unor clauze nule. Este o cerere accesorie petitului de anulare a acestor clauze, în consecință consideră că se impune restituirea acestora de la data încasării lor. In lipsa unor obligații contractuale, se impune repunerea părților în situația anterioară cu consecința restituirii integrale a prestațiilor efectuate în temeiul clauzei nule.
Cu privire la majorarea unilaterala a dobânzii.
După cum a subliniat și anterior această majorare a fost aplicată fară vreo prealabilă informare și cu inducerea în eroarea cu privire la aplicarea unor reglamentări mai favorabile cu încălcarea în fapt în mod flagrant a acestora. De asemenea, desi s-a stipulat in contractul de imprumut faptul ca aceasta modificare a dobânzii va opera in funcție de evoluția indicelui LIBOR, desi acesta a scăzut considerabil, rata a crescut, fiind absolut ilogica aceasta majorare a dobânzii.
REFERITOR LA RATA DOBÂNZII CURENTE RAPORTAT LA CONTRACTUL DE CREDIT încheiat.
Art.5 pct. 5.1 din contract prevede: "La data încheierii prezentului contract, rata dobânzii curente este de 5,7%/pe an”.
In contract nu este mentionata componenta efectiva a dobânzii, dar din informațiile scrise furnizate de banca ulterior, a rezultat ca dobânda este suma a doua elemente: marja băncii (compusa din costurile acesteia si profit) + valoarea indicelui itirâb - LIBOR, în cazul de fata.
Reclamanta considera că această prevedere contractuală este în opoziție cu art. 1, alin. (1) din Legea nr. 193/2000, și anume: “Orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”.
De la începutul perioadei de creditare, Banca a modificat nivelul ratei dobânzii inițiale conform contractului (5,7 %/an), marja fixa ajungând în prezent la un nivel mult mai ridicat (în această perioadă nivelul indicatorului de referință a scăzut de la 2,716 în iulie 2007 la nivelul de 0,02% în decembrie 2013.
Pe parcursul derulării contractului și având în vedere prevederile art 95 din O.U.G. nr. 50/2010, Banca a procedat la invitarea subsemnatului, conform Notificării primite, pentru a semna un Act adițional la contractul de credit. Conform acestei Notificări Banca precizează că va duce la îndeplinire prevederile OUG 50/2010.
În mod nejustificat pe baza acestei ordonanțe de urgență, Banca a înțeles să majoreze și să stabilească marja fixa, componenta rata dobânzii la un nivel mult mai mare, dupa bunul sau plac.
Faptul ca în contractul de credit nu s-a prevăzut expres ca în dobânda este cuprinsa si marja băncii nu poate conduce la concluzia ca dobânda nu cuprinde si acest element câta vreme marja băncii este elementul determinant pentru banca la încheierea contractului de credit ce stabileste profitul băncii pentru punerea la dispoziția împrumutatului a sumei de bani.
Prin urmare, în raport de voința pârtilor manifestata la încheierea contractului de credit si de prevederile art.93 lit.f, g si h din OUG nr.21/1992 introduse prin OUG nr. 174/2008, pârâta avea obligația de a propune subsemnaților încheierea unui act adițional care sa prevada ca dobânda este variabila exclusiv în raport de indicele de referința LIBOR CHF la 3 luni (ambele parti fiind de acord cu indicele LIBOR CHF la 3 luni), modificarea urmând a se produce atât în sens crescător, cât si în sens descrescător, în funcție de variația indicelui de referința LIBOR, precum si modul de calcul al dobânzii dupa formula: marja bancii fixa + valoarea indicelui de referința LIBOR la 3 luni (marja băncii putând fi modificata doar cu acordul ambelor parti).
In concluzie, dobânda variabila = marja băncii (compusa din costurile si profitu băncii) + indicele de referința LIBOR (actualizat periodic).
Reclamanta a fost informată si a acceptat prin semnătură politica băncii modificare unilaterala a dobânzii în funcție de variația indicelui de referința Libor, si în n un caz în funcție de variația marjei Băncii.
Consideră că sumele încasate de la subsemnata reclamanta cu titlul de mai-sus au fost încasate nelegal, în urma unor clauze nule. Este o cerere accesorie petitului de anulare a acestor clauze, în consecință consideră că se impune restituirea acestora de la data încasării lor.
D. consecință a nulității, clauza cu privire la comisionul de acordare este lipsită de efect juridic retroactiv de la data încheirii acesteia, tot ceea ce s-a încasat în temeiul acesteia are titlu de plată nedatorată. In lipsa unor obligații contractuale, se impune repunerea părților în situatia anterioară cu consecința restituirii integrală a prestațiilor efectuate în temeiul clauzei nule.
Deci, solicitam respectuos restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la subsemnata reclamanta reprezentând „comision de acordare credit si a sumelor incasate lunar cu titlu de diferența de dobanda (diferența intre cat au încasat lunat ca si dobanda si cat ar fi fost îndrituita sa încaseze).
Referitor la pretenția sa, asupra dobânzii legale care curge de la data plații a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de către parata a acestor sume.
Repunerea in situatia anterioara este o „restitutio in integrum”, deci restituirea prestațiilor trebuie sa fie totala, doar in acest mod părțile fiind repuse in integralitate in situatia anterioara. Așadar, trebuie subliniat faptul ca prin plățile percepute abuziv, a suferit si o insaracire cauzata de lipsa folosirii acelor sume de bani de la momentul respectivelor plati a fiecărei sume de bani in parte, insara cire care se întinde pana la momentul restituirii efective de către banca a respectivelor sume de bani. In mod corelativ, trebuie reliefat faptul ca banca a beneficiat de o îmbogățire fara justa cauza, prin faptul ca a folosit si va folosi respectivele sume de bani începând cu momentul fiecărei plati a consuma torilor si pana la momentul la care banca va restitui in mod efectiv consumatorilor fiecare suma de bani in parte, încasata.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției absolute a lipsei calitatii procesuale pasive a O. B. Romania SA. motivat de împrejurarea ca titularul contractului de credit nr._ /2008 este O. F. Solutions BV cu sediul in Olanda, Amsterdam, Fred. Roeskestraat 123 Olympic plz, 1076EE, inregistrata la Registrul Comerțului din Amsterdam sub nr._, asa cum rezulta din insasi actele depuse de reclamanți la dosar.
De asemenea a precizat că acest contract de credit a fost cesionat de bancă către noul creditor la data de 01.09.2009, clienții fiind notificați in acest sens, semnând actele adiționale, banca nemai avand nicio obligație in legătură cu acest contract de credit.
In situatia in care, prin absurd, se va continua judecarea cauzei in contradictoriu cu o persoana care nu are calitate procesuala pasiva in cauza, își rezerva dreptul de a formula aparari in ceea ce privește alte excepții de ordine publica si aparari de fond.
In drept, s-au invocat prevederile art. 205 si urm. Cod procedura civila, art. 1566 si urm. Cod civil.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că, în ceea ce privește excepția invocata de către parata, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiata.
Parata mentioneaza faptul ca la data de 01.09.2009 a cesionat către noul creditor O. F. Solutions BV Contractul de credit al său.
Reclamanta a menționat faptul ca pana la acest moment, subsemnata nu a fost notificata ca ar fi avut loc aceasta cesiune, astfel incat aceasta nu îi este opozabila. Parata mentioneaza faptul ca ar fî semnat acte adiționale care ar dovedi faptul ca a fost notificata privind cesiunea, insa acest fapt nu corespunde adevararului.
In acest sens, intrucat pana la acest moment parata nu a făcut dovada ca a cesionat creditul, menționând doar acest aspect insa fara a depune in probatiune înscrisurile doveditoare, a solicitat respingerea excepției invocate de către aceasta ca neîntemeiata.
Reclamanta a depus la dosar o precizare a cererii prin care a arătat că, avand in vedere faptul ca intre O. B. PLC., O. B. ROMANIA S.A. si O. F. SOLUTIONS B.V., a intervenit un Contract de Cesiune Creanța, a solciitat introducerea in cauza si a paratei O. F. Solutions B.V. cu sediul in Prins Bernhardplein 200, 1097 JB, Amsterdam, Olanda, prin reprezentant in Romania O. B. ROMANIA S.A., cu sediul in București, .-68, sector 1, inregistrata la Registrul Comerțului cu nr. J40/_/1995, C.U.I._, C.I.F. R07926069, număr de telefon_, număr de fax_, adresa electronica_.
Pârâta a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, admiterea excepției lipsei calitatii procesuale pasive a O. B. Romania SA, atat centrala, cat si sucursala, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Ca o chestiune prealabila, vazand răspunsul la intampinare depus la dosar, considera ca reclamanta incalca in mod flagrant orice norma juridica.
Este fara putinta de tagada ca aceasta a semnat actele adiționale care au antet O. F. Solutions VB Olanda. Daca reclamanta insista ca nu stie ce a semnat, ca nu a citit sau ca pur si simplu nu realizeaza forța juridica a unui document atat de important cum este un contract de credit, suntem ramași fara replica. Din pacate constatam ca si reprezentantul convențional al reclamantei se comporta de aceeași maniera, departe de statutul profesiei, codul deontologis si legea de organizare.
In mod evident, reprezentantul convențional are obligația sa-si informeze corect si complet clientul, sa dea dovada de profesionalism, sa-si consilieze cu demnitate si responsabilitate clientul, mai ales cand ajunge in fata Puterii Judecătorești, fara sa urmareasca doar încasarea onorariului.
Legea nr. 193/2000, pe care este fals intemeiata acțiunea, este o lege procedurala, adica prin ea se reglementează o procedura speciala de constatare si sancționare a comportamentului presupus abuziv al profesionistului in raport de consumator.
Prin urmare, daca un consumator apreciaza dupa cunostinta sa ca un contract ar conține clauze abuzive, asa cum sunt ele definite expres si limitativ la art. 4 din legea 193, calea procedurala prevăzută de acest act normativ este sesizarea ANPC. Asa a dispus legiuitorul la art. 12 si 13 din Legea nr. 193/2000.
Așadar, acest act normativ nu prevedere posibilitatea ca un client persoana fizica sa sesizeze direct instanta de judecata, in temeiul acestui act normativ, pentru asigurarea liberului acces la justitie existând alte cai, respectiv dreptul comun, (posibil aplicabil potrivit art. 14 din legea 193, dupa parcurgerea procedurii de mai sus. Logica juridica a actului normativ este simpla: art. 14 este dupa art. 12 si 13, deci facultatea prevăzută la art. 14 este ulterioara constatărilor făcute in urma aplicarii art. 12 si 13).
Astfel, in ceea ce privește excepția lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, acesta nu este ANPC, iar Legea nr. 193/2000 nu îi conferă legitimare procesuala activa, sens in care a solicitat admiterea acestei excepții, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
Daca reclamanta va preciza acțiunea ca fiind dreptul comun, atunci va trebui timbrata la valoare, vor trebui administrate probe conform art. 249, (chiar daca reclamantul considera ca daca dosarul este „cu clauze abuzive” nu mai trebuie sa dovedeasca nimic, nu create drepturi care nu exista, (expertize contabile fictive care vor „stabili” cat ar fi fost dobanda daca ar fi fost alta, cum s-au văzut in practica soluții din cele mai penibile...)
De asemenea, înalta Curte de Casație si Justitie a decis in 2011, in dosarul nr._, ca dobanda nu poate fi interpretata ca fiind abuziva, intrucat a fost exprimata in mod clar si inteligibil si a fost negociata, iar “aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației".
Continuând comportamentul iresponsabil, se aforma in intreaga acțiune ca odata cu OUG 174/2008 are obligația de variere a dobânzii in funcție de libor. De asemenea solicitat instanta sa puna in vedere reclamantei sa precizeze care este articolul din OUG 174 care prevede aceasta obligație.
. europeana, ca tot povesteste reclamantul de „practica europeana” in cauza C- 226/12 din data de 16 ianuarie 2014, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Audiencia Provincial de Oviedo (Spania), prin decizia din 7 mai 2012, primită de Curte la 14 mai 2012, în procedura Constructora Principado SA împotriva Jose Ignacio Menendez Âlvarez, Curtea a statuat ca dezechilibrul semnificativ trebuie privit din doua erspective: juridic si economic.
Dezechilibrul juridic presupune restrângerea sau chiar incalcarea unui drept care altfel nu ar fi fost restrâns sau incalcat, decât prin comportamentul presupus abuziv al băncii.
Pârâta a mai depus la dosar note scrise prin care a învederat că în cauza se discuta de expertiza contabila, in condițiile in care excepțiile nu au fost soluționare.
In al doilea rand, se lărgește cadrul procesual prin introducerea in cauza a unei persoane juridice străine, dar care este citata ilegal in București.
Potrivit art. 255 cod procedura civila, probele trebuie sa duca la soluționarea procesului, iar potrivit art. 330 cod procedura civila, expertiza se incuviinteaza doar cand instanta are nevoie de lamurirea unor imprejurari de fapt.
Din aceste doua texte de lege se desprinde concluzia ca daca o situatie de fapt nu este foarte clara, este ambigua sau poate duce ia confuzii, probele in general dar mai ales expertiza judiciara in special sunt cele care lămuresc respectiva situatie.
A fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar, contractul de credit (f.8-16), scadențar (f.17-29), notificare (f.30-31), cerere (f.32), adresă (f.33), înștiințare (f.34), notificare (f.35,37-40), adresă (f.36), proces verbal de informare gratuită privind avantajele medierii (f.41), adresă (f.42), borderou (f.48-60), obiective la expertiză (f.74-75), nota de evaluare (f.109), raport de expertiză contabilă judiciară (f.110-122,126-133).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor ce fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea pe fond a cauzei, urmând ca, în măsura respingerii acestora, să fie analizate pe fond pretențiile reclamanților.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. B. Romania SA, instanța constată faptul că potrivit înscrisurilor depuse în probațiune în cauză rezultă cu claritate faptul că contractul de credit supus analizei a fost încheiat între reclamantă și pârâtă, toate clauzele ce urmează a face obiectul analizei fiind afirmativ negociate între cele 2 părți contractante. Ca urmare, faptul că, ulterior încheierii acestui contract, creanța ce a rezultat a fost cesionată în favoarea unei alte persoane juridice nu conduce la concluzia lipsei calității procesuale a cocontractantului într-o eventuală acțiune de constatare a caracterului abuziv a unor clauze contractuale. Dimpotrivă, pârâta este cea care are calitate procesuală, fiind entitatea juridică ce a semnat contractul, cesiunea intervenită ulterior nemodificând în nici un fel acest aspect, dimpotrivă fiind necesară prezența ambelor entități, atât cedent cât și cesionar, tocmai în vederea clarificării drepturilor ce puteau fi transmise pe calea cesiunii de creanță. Ca urmare, instanța urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat constatarea caracterului abuziv al mai multor clauze, ce urmează a fi analizate distinct.
Referitor la clauza de vizează majorarea dobânzii, conținută în art. 5.1 și următoarele, instanța reține că potrivit acestor prevederi contractuale, la momentul încheierii contractului dobânda curentă era de 5,7%, fiind variabilă în funcție de politica băncii. În același timp, dobânda putea fi modificată unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, fără a exista consimțământul împrumutatului.
Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;- art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanța reține că această clauză trebuie analizată din perspectiva echilibrului contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat. Așa cum s-a arătat mai sus, conform art. 1 lit. a din anexa legii, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. Instanța constată că în cuprinsul contractului se prevede că rata dobânzii poate fi modificată în funcție de politica de credite a Băncii. Acest motiv, din punctul de vedere al clientului, ar trebui însă să constea într-o situație clar descrisă, care să se caracterizeze prin predictibilitate. Clientul trebuie să fie în măsură să anticipeze dacă o astfel de situație intervine, precum și consecințele care se produc.
Raportat la aceste considerații, instanța reține faptul că politica de credite a băncii nu îndeplinește condițiile pentru a reprezenta un motiv întemeiat, în înțelesul dat de prevederea legală mai sus citată. Un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța învestită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei. Ori, simpla indicare a politicii de credite a băncii nu este suficientă pentru a fundamenta un motiv bine întemeiat.
Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, aceasta clauza încalcă prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa il prejudicieze pe consumator. Aceasta clauza care da dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda nu este raportata la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind menționat generic drept „politica Băncii”, fără nici o altă explicație. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proporționala scopului urmărit.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția motivului întemeiat", pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este însă prevăzută în contractul de față, astfel că, indiferent de alte considerații, clauza analizată este abuzivă.
Ca urmare a acestei constatări, instanța urmează a constata nulitatea absolută a clauzei analizate, cu consecința obligării pârâtei la calcularea și plata în favoarea reclamantului a sumelor încasate cu titlul de plată nedatorată reprezentând diferența majorare dobândă de la momentul încheierii contractului de credit până la eliminarea clauzei în temeiul dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 50/2010, prin actul adițional nr. 1/01.11.2010.
În ceea ce privește calcularea acestor sume, instanța a adoptat soluția de a obliga pârâta la efectuarea acestui calcul, în condițiile în care aceasta are atât cunoștiințele cât și materialele necesare în acest sens. În ceea ce privește raportul de expertiză financiar contabilă întocmit în cauză, instanța va avea în vedere faptul că acest raport a fost întocmit exclusiv în baza informațiilor oferite de către reclamante, informații care au o doză mare de subiectivism. Nu în ultimul rând, acest calcul se referă la întreaga perioadă cuprinsă între data acordării creditului și data introducerii cererii de chemare în judecată, deși clauza în cauză a suferit o modificare majoră prin intervenirea actului adițional nr. 1/01.11.2010, care a explicitat modul de calcul al dobânzii. Ulterior acestui act adițional instanța a reținut faptul că nu se mai poate discuta despre o clauză abuzivă în ceea ce privește majorarea dobânzii, astfel încât plata nedatorată se referă exclusiv la perioada cuprinsă între data primei modificări a dobânzii cuprinse în contract și intervenirea actului adițional.
Referitor la prevederile cuprinse la art. 6.1 lit. b din contract, instanța constată faptul că prin această clauză contractuală este reglementat comisionul de acordare, care este în cuantum de 2%, perceput o singură dată la valoarea creditului acordat.
Instanța reține faptul că potrivit art. 4 alin 1 O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit art 5 din același act normativ, În cazul contractelor standard preformulate, comerciantul are obligația să remită, la cerere, oricărei persoane interesate un exemplar din contractul pe care îl propune.
În cauză, instanța reține faptul că persoanei fizice semnatare a contractului i s-a pus la dispoziție un exemplar al contractului, aceasta deținând și în prezent contractul semnat. În același timp, în conformitate cu prevederile art. 6.1 din contract, pentru creditul acordat clientul va plăti un comision de acordare de 2% din valoarea creditului, iar acesta se reține de către bancă din creditul acordat în momentul în care acesta este pus la dispoziția împrumutatului.
Instanța reține așadar faptul că la momentul semnării contractului clientul nu doar că era necesar a cunoaște obligația de a achita acest comision de acordare, dar acesta era reținut în mod automat de către bancă la momentul punerii la dispoziție a sumei împrumutate. Ori, în atari condiții instanța constată că nu poate fi invocată necunoașterea asupra acestui aspect, sau existența unui contract preformulat, care să fi vătămat interesele consumatorului. Comisionul în cauză a fost precis determinat, în cotă procentuală, fiind indicată inclusiv moneda în care urmează a fi achitat. În același timp, acesta a fost perceput ca fiind o contraprestație a unui serviciu corelativ oferit de către cocontractant, serviciu ce consta in procesarea documentelor și întocmirea întregii documentații necesare în vederea acordării creditului. Ca urmare, nu se poate reține că acest comision ar crea un dezechilibru între pozițiile celor 2 părți.
Mai mult, instanța constată faptul că acest comision, fiind cunoscut la data semnării contractului, a fost acceptat în mod direct de către consumator, fiind aplicabile prevederile art. 969 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului, ce acordă valoare de lege contractului semnat între părți.
Raportat la aceste elemente, instanța constată faptul că nu poate fi constatată existența unei clauze abuzive în ceea ce privește comisionul de acordare credit inserat în contractul de credit, sens în care urmează a fi respinsă această solicitare a reclamantului.
În ceea ce privește clauza ce prevede declararea scadenței anticipate, sub un prim aspect instanța constată că o astfel de clauză nu mai există în prezent în raporturile contractuale dintre părți, iar în temeiul său nu au fost încasate nici un fel de sume, această prevedere contractuală nedevenind aplicabilă. Cu toate că, în atare condiții, solicitarea constatării caracterului abuziv al acestei clauze apare ca fiind lipsită de interes sau de obiect, pârâta nu a invocat vreo astfel de excepție. Instanța urmează totuși a avea în vedere, în analiza pe fond a acestei clauze, faptul că ea nu a condus la o vătămare directă a intereselor reclamantului-consumator, în condițiile în care nu a devenit aplicabilă în raporturile contractuale și nu se mai află în ființă. În egală măsură, în temeiul acestei clauze nu au fost încasate sume de bani de către pârâtă, sume care să nască vreo obligație de restituire ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor. Având în vedere cele mai sus prezentate, instanța urmează a respinge acest petit.
Referitor la cuprinsul art. I.1 din actul adițional propus reclamantei în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2010, acesta se referă la modificarea dispozițiilor contractuale referitoare la modul de stabilire a dobânzii curente a băncii, aceasta urmând a fi variabilă, după formula dobânda de referință+marja băncii, fiind indicate expres procentele aplicabile, ca și faptul că dobânda de referință urmează a se raporta la indici aplicabili tuturor contractelor, respectiv Robor, Euribor sau Libor.
Instanța constată că modificările aduse prin actul adițional criticat au fost impuse de legislația adoptată în cursul anului 2010, tocmai pentru a spori protecția consumatorilor în fața poziției dominante a comercianților. Articolul criticat nu face decât să expliciteze, în conformitate cu legislația în vigoare, modul de stabilire și de calcul al dobânzii băncii. Spre deosebire de prevederile contractuale anterioare, care au fost constatate ca fiind abuzive, prezențele modificări stabilesc un mod transparent de modificare a dobânzii variabile, ce nu depinde de voința băncii, ci exclusiv de indici general valabile, la care se poate raporta orice persoană interesată, care pot fi cunoscuți și chiar anticipați. Ca urmare, instanța constată că o astfel de clauză nu are un caracter abuziv, urmând a fi respinsă această solicitare.
Referitor la solicitarea reclamantei de stabilire a marjei fixe a băncii, aplicabilă în continuarea derulării contractului,, se va reține faptul că, în conformitate cu practica constantă în materie, în special cu deciziile deja consecrate ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța națională are posibilitatea de a constata o clauză ca fiind abuviză, cu consecința excluderii aplicării acesteia, însă nu are posibilitatea de a modifica conținutul acesteia. Petitul formulat de către reclamant vizează chiar intervenția instanței de judecată în sensul stabilirii de către aceasta a dobânzii ce urmează a fi aplicată contractului în derulare. Ori, potrivit celor statuate de către CJUE, art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări care să permită instanței naționale, atunci când constată nulitatea unei clause abusive cuprinse într-un contract încheiat cu un consummator să completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze (cauza Banco Espanol de Credito SA, C-618/10). Ca urmare, instanța constată că nu este în măsură să intervină în contractul încheiat între părți în sensul de a stabili vreo marjî a băncii sau marjă de dobândă, acesta fiind prerogativul absolute al părților contractante.
Făcând aplicarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de pârâta O. B. SA prin întâmpinare.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. A. M., cu domiciliul procesual ales în Tg. M., ./12 jud. M. în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA SA, cu sediul în București, Calea Buzești nr. 66-68 sector 1 și O. Finacing Solution BV prin O. B. SA, Agenția P-ța Trandafirilor, cu sediul în Tg. M., P-ța Trandafirilor nr. 50 jud. M..
Constată nulitatea absolută a prevederilor cuprinse la art. 5 pct. 5.1, 5.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C_ din 07.03.2008 încheiată între reclamantă și pârâta OPT B. Romania SA.
Dispune obligarea pârâtei la calcularea și plata în favoarea reclamantei a sumelor încasate cu titlul de plată nedatorată reprezentând diferența majorare dobândă de la momentul încheierii contractului de credit până la eliminarea clauzei în temeiul dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 50/2010, prin actul adiționale nr. 1/01.11.2010, actualizate cu rata dobânzii legale de la data plății până la restituirea integrală a sumelor.
Respinge în rest acțiunea reclamantului
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, azi, 27.10.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
G. G. C. | I. M. I. |
Red. GGC
Dact.M.C./4.ex.
17.11.2015
| ← Cereri. Hotărâre din 30-09-2015, Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4801/2015. Judecătoria... → |
|---|
