Acţiune în constatare. Sentința nr. 4801/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4801/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 4801/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4801/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 28.10.2015
PREȘEDINTE: R. D.
GREFIER: V. C.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea formulată de reclamanții D. C. M. și D. C., în contradictoriu cu pârâta B. POST SA, având ca obiect acțiune în constatare-clauze abuvize .
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, 28 octombrie 2015, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2015 sub nr._ reclamanții D. C. M. și D. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., prin Sucursala Tîrgu M. ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună:
I. Să se constate că în Contractul de credit ipotecar nr. 270CSF_/26.09.2008 și actul adițional nr. 1/26.09.2011 la contractul de credit, încheiat între aceștia și pârâtă sunt stipulate clauze abuzive și anume:
1. Clauza prevăzută la art. IV- pct. 4.1 din Contractul de credit reprezentând comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului și comision de administrare lunară a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului; respectiv clauzele din Actul adițional precum și din Actul adițional nr. 1/26.09.2011 la contractul de credit, care prevăd obligarea reclamanților la plata lunară a unui comision de administrare din soldul creditului acordat – anexa II – pct. 5 -5.2;
2. Clauza prevăzută la art. 8 pct. 8.3 din contractul de credit privitoare la declararea creditului exigibil anticipat;
3. Clauza prevăzută la art. 4 pct. 4.3 dă dreptul pârâtei de a modifica unilateral dobânda, comisioanele și taxele bancare;
II. Să se dispună anularea acestor clauze, și drept consecință să dispuneți: repunerea părților în situația anterioară si obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la reclamanți reprezentând “comision de acordare” in cuantum de 550 CHF, denumit „comision de administrare”.
III. Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de acordare, comision de administrare, dobânda penalizatoare de la data plății de către reclamanți a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către pârâta a acestor sume;
IV. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;
În motivarea în fapt reclamanții au arătat faptul că, au contractat de la pârâta S. C. B. S.A. Târgu M., un credit pentru nevoi personale în cuantum de 22.000 CHF pe o perioadă de 120 de luni.
Reclamanții au precizat faptul că, sub pretextul modificărilor legislative prevăzute de OUG nr. 50/2010 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor au fost chemați la bancă să semneze un act adițional. Ulterior, având mari probleme financiare si neputând a mai achita rata au semnat cu parata un act adițional, un act de restructurare credit. Prin acest act însă parata a modificat cuantumul comisionului de administrare perceput de la 0.45% la 0,59% si a mărit perioada de contractare de la 114 luni la 144 luni. Cu toate acestea, in conformitate cu prevederile art. 1 din acest act adițional s-a majorat si cuantumul comisionului de administrare.
În prezentarea făcută de către reprezentanții băncii, semnarea acestor acte adiționale ar fi urmat să ne aducă o . beneficii, benefici care însă, nu doar că lipsesc în totalitate ci noile prevederi contractuale au îngreunat cu mult situația reclamanților cuprinzând o . clauze abuzive. Mai mult decât atât, în disprețul prevederilor pe care însăși pârâta le-a consemnat în actul adițional, respectiv cele ale OUG Nr. 174/2008, în mod unilateral a majorat marja fixa, art. II alin. 9:” art. 93 1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, șpezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate în contract; 2. se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract;"
Tot de referință în opinia reclamanților au stat și dispozițiile art. II alin. 9 din O.G Nr. 174/2008 pe care pârâta le-a avut în vedere la redactarea actului adițional: "După articolul 9 se introduc unsprezece noi articole, articolele 91-911. cu următorul cuprins Art. 91. - (1) In cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat în mod corect. încă din faza precontractuală. asupra tuturor condițiilor contractuale, dobânzile, precum și toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării și derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privința cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menționate in contract, fără a se face trimiteri la condiții generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife si comisioane sau orice alt înscris
Ulterior, odată cu . OUG 50/2010, reclamanții au arătat că au încheiat actul adițional nr. 1 din 26.09.2011, iar parata, la cererea expresa a acestora in vederea eliminării din contract a comisionului de administrare, le-a diminuat cuantumul acestuia la 0.3%/luna.
Prin urmare reclamanții au considerat abuzive clauzele stipulate la articolele din Contractul de credit și Actul Adițional mai-sus menționate, având în vedere următoarele:
Cu privire la clauza care prevede comisionul de acordare credit, in cuantum de 2,5% din valoarea creditului acordat, “perceput o singura data la valoarea creditului acordat”, reclamanții au învederat faptul că, acest așa numit “comision de acordare “ nu este definit de către banca acest, ci este doar perceput.
Respectiva clauză contractuală, în mod nelegal și neîntemeiat, a fost prevăzută în contract fără a da posibilitatea reclamanților de a o negocia, sau de a solicita înlăturarea ei.
Reclamanții au învederat faptul că nu au fost informați în nici un fel asupra temeiului care justifică în viziunea băncii includerea acestui comision de acordare în cadrul contractului, aceștia neavând cunoștințe de specialitate în materie financiar-bancară. Aceeași situație a fost reținută de în practică raporta! la obligația de informare și echivocul rolului comisionului instituit.
În realitate, cauza juridică (scopul urmărit) a instituirii respectivei prevederi contractuale a fost acela de a încasa importante sume bănești din partea împrumutaților si a căror încasare să fie disimulată sub forma unui comision motivat, dar care, de fapt. nu-si găsește vreo aplicabilitate legala, nefiind deloc normal ca pentru operațiunea simpla de a se analiza documentele în baza cărora am solicitat un credit sa fie „taxata” cu o asemenea suma. Mai mult au considerat că instituirea și perceperea acestor comisioane este una nelegală si maschează in mod evident un comision de risc, interzis prin lege.
De asemenea reclamanții au considerat faptul că respectivul comision de acordare este evident nelegal si nefondat, nu are un temei în fapt si drept deoarece prin garanțiile pe care le-au constituit în favoarea instituției de creditare (ipotecă, garanți fidejusori, alte comisioane, clauze contractuale stipulate în favoarea băncii ce conduc, în cadrul economiei contractului la favorizarea netă a creditoarei, fiind asigurata chiar cazul de forță majoră/cazul fortuit, scadența anticipată etc.) au asigurat banca, în mod cât se poate de clar și serios, că împrumutul respectiv va fi restituit. Prin urmare, este de neînțeles de ce un comerciant percepe un comision de acordare, având in vedere ca pentru ceea ce acorda clientului, își primește prețul, care este de fapt dobânda lunara, iar in cazul in care clientul nu mai poate susține ratele lunare, având in vedere ca aceste contracte de credit sunt titluri executorii, se poate executa silit imobilul adus garanție.
Or. pentru banca nu este de ajuns faptul ca pentru produs bancar vândut reclamanților achitând prețul lui, ceea ce înseamnă dobânda, iar in cazul in care nu achită prețul, sunt în situația de a fi executați silit, pârâta alegând total discreționar a ne percepe si o suma de acordare, ca si cum “bunăvoință” unui comerciant de a-si vinde produsele, nu de a da cu titlu gratuit, trebuiește remunerata de comparator. Lipsește astfel, eu prisosința, poziția de egalitate pe care trebuie sa se afle părțile contractante.
Totodată a solicitat să se constate caracterul abuziv al dispoziției contractuale referitoare la comisionul de acordare, raportat la normele juridice generale prevăzute de legislația de drept comun reprezentată de Vechiul cod civil sub care convențiile de credit au fost încheiate, respectiv:
În ce privește cauza juridică ca și condiție esențială de validitate a actelor juridice, au mai solicitat să se observe că prin prevederile contractuale privind instituirea comisionului de acordare au fost încălcate dispozițiile art. 966, art. 968 raportat la art. 948 ale C. civil de la 1864, întrucât a considerat că obligația de achitarea a comisionului este lipsită de cauză juridică, întrucât acordarea creditului are ca si contraprestație din partea clientului achitarea prețului, care e dobânda.
În subsidiar, în condițiile în care au considerat faptul că prevederea contractuală are la temei o cauză juridică, au solicitat să se constate că această cauză este falsă si nelicită.
Sub aspectul principiilor de drept civil încălcate de către această prevedere legală, s-au reținut faptul că această prevedere contractuală a fost impusă de către creditoare profitând de poziția de superioritate de care dispune, astfel contravenind principiului egalității părților în contracte.
Astfel, comisionul de acordare a fost instituit de bancă în mod unilateral, nu a putut fi negociat, fiind impus în mod forțat prin autoritatea pe care instituția creditoare o poate exercita asupra clienților săi. Principiul invocat, care de altfel este unul primordial, reprezintă, de câteva sute de ani, ideea unanim acceptată că în materie civilă și comercială, în dreptul civil privat în general, un contract este negociat și încheiat de două părți care se află pe aceeași poziție de egalitate.
Astfel, părțile trebuie să poată, și legea le conferă acest cadru, să-și asume obligațiile în mod liber. Astfel, una dintre părți nu poate să-și impună în mod unilateral condițiile contractuale profitând de situația de nevoie în care se află cealaltă parte (acordarea unui credit).
Astfel, instituțiile de creditare se dovedesc a fi deosebit de rigide în discuțiile de „negociere”, respectiva operațiune ajungând a fi golită de orice conținut și a se rezuma la doar la o achiesare la contract din partea clientului. în acest sens, contractul de credit fiind unul de adeziune.
În concluzie, au evidențiat faptul că prevederea contractuală referitoare la obligarea reclamanților la plata comisionului de acordare este una nelegală datorită încălcării principiului egalității părților la încheierea actelor juridice de drept privat.
Evident că încălcarea principiului s-a efectuat prin mijlocirea unei clauze abuzive, fiind totodată încălcate prevederile Legii nr. 193/2000.
Este evident că între prestațiile părților care alcătuiesc conținutul raportului juridic născut există o disproporție vădită. Practic, în cvasitotalitatea convențiilor de credit sunt instituite numeroase obligații, pe când îndatoririle băncii sunt infinit mai puține.
În mod corelativ, in ce privește situația drepturilor părților, aceasta este invers proporțională. în timp ce împrumutații beneficiază extrem de puține drepturi (care se rezumă la tragerea împrumutului și unele aspecte legate de informarea lor), băncii îi sunt atribuite numeroase drepturi (penalități, dobânzi, clauze de majorare a dobânzilor, scadența anticipată etc.).
2. Cu privire la clauza prevăzută reprezentând comision de administrare lunară a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului stabilit prin contractul de credit, a comisionului de administrare de 0,59% stabilit prin actul adițional si 0,3 % stabilit prin actul adițional nr. 1 din 26.09.2011:
Prin contractul de credit litigios s-a stabilit un comision de administrare de 0.45 % aplicat la soldul creditului, lunar, pe toată perioada de derulare a contractului, modificat prin cele 2 acte adiționale la contract.
Au apreciat faptul că acest comision este și reprezintă o clauză abuzivă. în sensul Legii nr. 193/2000, astfel potrivit art. 4 alin. I din Legea nr. 193/2000 “O clauza contractuală care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă. prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează. în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei - credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiilor părților”.
Comisionul de administrare în cuantum de 0,45 % creează un dezechilibru semnificativ, deoarece a transpus în sarcina reclamanților, fară contraprestație un comision . ridicat. Acest comision de administrare nu este inclus în prețul contractului de credit. Până la urmă este vorba de o sumă considerabilă pe toata perioada de creditare.
Comisionul de administrare reprezintă de fapt o dobândă la dobândă mascată raportat la cuantumul acestuia. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Cu privire la clauza prevăzută in Actul Adițional reprezentând dobândă penalizatoare, în conformitate cu pct.1 lit. i din Lista anexă a Legii 193/2000 este considerată abuzivă clauza prin care consumatorul este obligat la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de comercianți.
Această clauză încalcă și dispozițiilor art.1 din Legea nr.313/1879 care prevede „clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi este și va rămâne anulată”, iară a se face distincție sub aspectul naturii juridice a actului încheiat (contract comercial sau contract civil) și art. 1089 din vechiul Cod civil.
Deși fiind interzis prin lege pârâta, în cazul în care întârziau cu plata ratelor percepea o dobândă penalizatoare.
Prin modalitatea de calcul stipulată în articolele menționate mai-sus s-a putut observa că pârâta ne calculează penalități și la dobândă. Or, dobânda se calculează numai asupra cuantumului sumei împrumutate, în mod excepțional, dobânzile se pot capitaliza și pot produce dobânzi în temeiul unei convenții speciale încheiate în acest sens, după scadența lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puțin un an în conformitate cu art.1089 din vechiul Cod civil.
Din contractul în litigiu se observă că este în afara oricăror discuții împrejurarea că această clauză nu a fost negociată cu reclamantul. Textul în discuție nu lasă loc la interpretări atâta timp cât în contract se stipulează cu claritate: “ Dobânda penalizatoare va fi aplicată la principalul exigibil de la data scadenței până la plata efectivă." Astfel potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 "() clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca. prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.
Cu privire la clauza prevăzută Condiții Generale de Creditare privitoare la declararea scadenței anticipate a creditului de către pârâtă. Această prevedere este de asemenea o clauză arbitrară, generatoare de posibile abuzuri din partea pârâtei, acest drept potestativ al creditoarei neputând fi admis într-un contract de adeziune, cum este cel încheiat de către părți.
În plus această clauză nu a fost negociată cu reclamanții, este o clauză introdusă într-un contract standard, preformulat, de adeziune, aducând atingere echilibrului contractual al părților contractului fără a se da posibilitatea reclamanților de a modifica conținutul acesteia.
Raportat la contractul de credit încheiat la data de 16.05.2007, reclamanții au învederat că așa cum este prevăzut si la pct. 4.3:”Banca își rezerva dreptul de a modifica unilateral dobânzile si comisioanele bancare”.
Ca atare, deși OUG 50/2010 a adus modificări in avantajul consumatorului, parata a “gândit” o modalitate de a-si mari totuși patrimonial, in dauna reclamanților: astfel, la data contractării comisionul era in cuantum de 0.45%. modificat prin actul adițional la 0.59%. iar in urma intrării in vigoare OUG 50/2010, parata a încercat sa atingă scopul impus de aceasta ordonanța, însă totuși le percepe un comision de administrare de 0.3%/luna.
Aparent, acel act adițional era prezentat de parata ca fiind in avantajul reclamanților, arătând că OUG nr.50/2010 a intervenit pentru a crea condiții echitabile consumatorului si nu pentru a-l împovara. În acest sens au arătat ca in conformitate cu doctrina băncii si Legea nr.296/2004 (art.5 lit. c. art.27 lit. b. art.36 si art.45), banca are obligația de informare completa a clientului la momentul semnării contractului, asupra elementelor esențiale si determinate în luarea hotărârii de contractare a creditului (rata dobânzii si factorii care implementează variația acesteia) asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acorda băncii drepturi specifice contractelor bancare - cum este dreptul de a modifica unilateral dobânda.
Așadar, nu doar OUG 50/2010 obliga banca la informare corecta la data contractării, ci si legea 294/2004 privind Codul consumului, care era in vigoare la data semnării contractului credit
Omisiunea informării reclamanților asupra unor aspecte esențiale si determinante pentru încheierea contractului constituie practica comerciala înșelătoare în sensul art.7 din Legea nr. nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, sancționata cu instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte.
Cu privire la obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la reclamanți ( drept consecință a repunerii părților în situația anterioară) sume reprezentând „dobândă penalizatoare”, “comision de acordare” comision de administrare” reclamanții au considerat faptul că, sumele încasate de la reclamanții cu titlul de mai-sus au fost încasate nelegal, în urma unor clauze nule. Este o cerere accesorie petitului de anulare a acestor clauze, în consecință considerăm că se impune restituirea acestora de la data încasării lor.
D. consecință a nulității, clauza cu privire la comisionul de administrare este lipsită de efect juridic retroactiv de la data încheierii acesteia, tot ceea ce s-a încasat în temeiul acesteia are titlu de plată nedatorată.
In lipsa unor obligații contractuale, se impune repunerea părților în situația anterioară cu consecința restituirii integrale a prestațiilor efectuate în temeiul clauzei nule.
Toate clauzele descrise anterior îndeplinesc toate condițiile prevăzute de lege pentru a fi calificate drept clauze abuzive, respectiv: nu au fost negociate direct cu consumatorul; creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; dezechilibrul este în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe. Astfel, comisionul de administrare a creditului ne-a fost impus în mod unilateral de către Bancă prin intermediul contractului standard preformulat. fără a avea posibilitatea de a negocia nici existența acestuia, nici valoarea sa.
În drept reclamanții își întemeiază poziția procesuală pe dispozițiile legale la care au tăcut referire în text.
În temeiul art. 583 cod de procedură civilă au solicitat judecarea cererii în lipsa.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4794/2015. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 4805/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
