Contestaţie la executare. Sentința nr. 1567/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1567/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 1567/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1567
Ședința publică din 06 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. N.
GREFIER: M. M.-E.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul B. C. în contradictoriu cu intimatul B. M., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 06.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.11.2014, sub nr._, contestatorul B. C. a formulat, în contradictoriu cu intimatul B. M., contestație la executare în privința dosarului de executare nr. 228/E/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc Magyari Szablocs, solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța:
- să dispună anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 228/E/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc Magyari Szablocs (somația și încheierea nr. 1 din data de 22.10.2014), întrucât creanța invocată este stinsă prin compensație legală;
- să constate că datoria contestatorului față de intimat privind suma de 3.000 lei, pentru care s-a început executarea silită, s-a stins în întregime la data de 18.04.2013 prin compensație legală;
- sa dispună anularea Încheierii civile nr. 7732/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._/320/2014, prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional menționat;
- să dispună suspendarea executării silite în dosarul nr. 228/E/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc Magyari Szabolcs până la soluționarea irevocabilă a contestației; cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că, în dosarul nr._ a fost obligat prin la plata sumei de 3.000 lei către B. M., cu titlul de sultă compensatorie. În același dosar, intimatul a fost obligat la plata către contestator a sumei de 400 lei, iar prin Sentința civilă nr. 5583/2012, intimatul a fost obligat la plata către contestator a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv, prin Decizia nr. 325/2013, intimatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Contestatorul a învederat instanței că, între părți, a mai existat un litigiu care a format obiectul dosarului nr._/320/2009, iar, prin hotărârile pronunțate în acest dosar, intimatul a fost obligat la plata către contestator a sumei de 2.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată . Contestatorul a mai învederat instanței că, în dosarul nr._/320/2009 și dosarul nr._, cheltuielile de judecată nu au fost achitate de către intimat.
În acest sens, a precizat contestatorul, la data de 18.04.2013, în temeiul art. 1617 din Noul cod civil (corespondent art. 1144 din Vechiul Cod Civil), a operat de drept compensația care, conform legii, „operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani…”. Potrivit art. 1616 din Noul Cod Civil, a mai precizat contestatorul, „datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele”.
Astfel, a învederat contestatorul, după operarea compensației, intimatul este cel care îi datorează suma de 900 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din dosarul nr._ .
Contestatorul a solicitat instanței ca, având în vedere cele învederate mai sus, să admită contestația formulată.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 1616-1617 din Noul Cod Civil, art. 453, art. 711 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, iar, în temeiul art. 223 din Noul Cod de procedură civilă, a formulat cerere de judecare a cauzei și în lipsă.
Intimatul B. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatorul B. C. împotriva formelor de executare din dosarul execuțional nr. 228/E/201 ca fiind neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea formelor de executare silită începute ca fiind legale și temeinice, precum și respingerea petitelor privind compensația legală ca fiind neîntemeiate și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că nu poate opera compensația legală atât timp cât contestatorul B. C. nu și-a solicitat cheltuielile de judecată în cuantumul precizat de 2.500 lei, aferente Sentinței civile nr. 9409/2010 și Deciziei civile nr. 168/2011, care au devenit exigibile la data de 21.02.2011. Ca urmare a mai arătat intimatul, la data de 06.11.2014, creanța de 2.500 lei aferentă acestor titluri este prescrisă extinctiv, motiv pentru care nu mai poate opera compensația legală.
În data de 16.02.2015, contestatorul a formulat și a depus la dosarul cauzei, cerere de completare a contestației la executare, prin care a solicitat instanței să dispună întoarcerea executării pentru restabilirea situației anterioare executării.
În motivarea în fapt a cererii de completare a contestației la executare, contestatorul a arătat că solicitarea sa este justificată de faptul nu are bani pentru achitarea cauțiunii stabilită pentru petitul de suspendare a executării și că deja i-au fost reținuți bani din pensie ca rezultat al popririi.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 722-744 din Noul Cod de procedură civilă.
În probațiune, instanța a administrat proba cu următoarele înscrisuri: somație/22.10.2014 emisă de B. Magyari Szablocs (f. 4), încheierea nr. 1/22.10.2014 în dosarul execuțional nr. 228/E//2014 (f. 5), încheierea nr. 7732/01.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/320/2014 de către Judecătoria Târgu M. (f. 6-7), Sentința civilă nr. 9409/12.10.2010 pronunțată în dosarul nr._/320/2009 de către Judecătoria Târgu M. (f. 8-10), Sentința civilă nr. 168/21.02.2011 pronunțată în dosarul nr._/320/2009 de către Tribunalul M. (f. 11-12), Sentința civilă nr. 5383/03.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Târgu M. (f. 13-16), Decizia civilă nr. 325/08.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul M. (f. 17-19), dosar de executare nr. 228/E/2014 al B. Magyari Szablocs (f. 38-92), somație emisă de reprezentantul contestatorului, Cabinet avocat B. M., către intimat, prin care i se pune acestuia în vedere să achite suma de 2.900 lei reprezentând cheltuieli de judecată neachitate (f. 105), adresa de răspuns a intimatului B. M. cu privire la somația emisă de reprezentantul contestatorului, Cabinet avocat B. Mateas, (f. 107), adresă emisă de reprezentantul contestatorului, Cabinet avocat B. Mateas, către intimatul B. M. cu privire la faptul că, în urma operării compensației, suma datorată de acesta este de 900 lei (f. 108), dovadă achitare onorariu reprezentant contestator, avocat B. M.. (f. 109).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Contestatorul B. C. a fost obligat prin Sentința civilă nr. 5383/2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._, la plata sumei de 3.000 lei către intimatul B. M., cu titlul de sultă compensatorie, suma devenind certă, lichidă și exigibilă la data de 18.04.2013, când a fost pronunțată în recurs Decizia nr. 325/2013 (filele 13-19).
În același dosar, intimatul a fost obligat la plata către contestator a sumei de 400 lei, care a devenit certă, lichidă și exigibilă la aceeași dată, 18.04.2013, iar, prin Sentința civilă nr. 5383/2012, intimatul a fost obligat la plata către contestator a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv, prin Decizia nr. 325/2013, intimatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Se rețin susținerile contestatorului, în sensul că între părți, a mai existat un litigiu care a format obiectul dosarului nr._/320/2009, iar prin hotărârile pronunțate în acest dosar, intimatul a fost obligat la plata către contestator a sumei de 2.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată astfel: 1.000 lei, prin Sentința civilă nr. 9409/2010, și 1.500 lei, prin Decizia civilă nr. 168/2011, pronunțată de instanța de recurs. Suma astfel datorată a devenit certă, lichidă și exigibilă la data de 21.02.2011 (filele 8-12).
La dosarul cauzei, față de aceste susțineri ale contestatorului, nu s-a făcut dovada că intimatul B. M. ar fi achitat cheltuielile de judecată datorate contestatorului în dosarul nr._/320/2009 și dosarul nr._ .
În consecință, se reține că la data de 18.04.2013, intimatul datora contestatorului suma totală de 3.900 lei, datorie certă, lichidă și exigibilă, iar contestatorul datora intimatului suma de 3.000 lei.
Potrivit art. 1616 din Noul Cod Civil, „datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele”.
Față de datoriile reciproce ale părților, ambele cu caracter cert, lichid și exigibil, se reține că la data de 18.04.2013, în temeiul art. 1617 din Noul Cod Civil (corespondent art. 1144 din Vechiul Cod Civil), a operat de drept compensația care, conform legii, „operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani…”.
Instanța va respinge susținerile intimatului din cadrul întâmpinării, apreciind că textele de lege în materia compensației nu impun condiția formulării unei cereri de executare silită, ci doar condiția ca ambele creanțe ce se compensează reciproc să fie certe, lichide și exigibile.
Mai mult, prin întâmpinare intimatul nu contestă existența propriei datorii către contestator, coroborând astfel tacit susținerile acestuia.
Pe de altă parte, intimatul pare a invoca prescripția executării creanței pe care o datora contestatorului, cu referire la data de 06.11.2014, însă instanța a arătat anterior că, compensația a operat de drept de îndată ce cele două creanțe reciproce erau certe, lichide și exigibile, iar nu la o dată ulterioară, avută în vedere de intimat.
Mai mult, s-a depus la dosar dovada notificării prin care contestatorul l-a înștiințat pe intimat despre creanța pe care acesta din urmă i-o datorează, care i-a fost expediată încă din data de 8.01.2014 (filele 105, 106), astfel încât intimatul cu rea-credință invocă prescripția care ar fi operat la data de 6.11.2014.
Ca și consecință a compensației de drept, la momentul formulării cererii de executare silită de către intimat, la data de 04.09.2014, în dosarul nr. 228/E/2014 al B. Magyari Szabolcs, tocmai intimatul B. M. era cel care îi datora contestatorului B. C. suma de 900 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din dosarul nr._, în timp ce datoria acestuia din urmă era stinsă.
În ceea ce privește petitul accesoriu de restabilire a situației anterioare executării silite și de întoarcere a executării silite, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 722 Cod proced. civilă, respectiv în cauză nu s-a formulat petit și nici nu s-a dispus desființarea titlului executoriu ori a înseși executării silite. Astfel, acest petit nu este fondat.
În consecință, instanța în baza art. 711-719 Cod proced. civilă, va dispune anularea formelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 228/E/2014 al B. Magyari Szabolcs pe numele contestatorului, respectiv somația și încheierea nr. 1 din 22.10.2014, ca și încheierea nr. 7732 din 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._/320/2014 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul B. C. CNP_, cu domic. procesual ales la Cabinet de avocat Mateas B. în Aiud, ., jud. A. în contradictoriu cu intimatul B. M. CNP_, cu domic. în Tg-M., ., . și în consecință
Dispune anularea formelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 228/E/2014 al B. Magyari Szabolcs pe numele contestatorului, respectiv somația și încheierea nr. 1 din 22.10.2014, ca și încheierea nr. 7732 din 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._/320/2014 .
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tg-M..
Pronunțată în ședința publică din 06.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. N. M. E. M.
Red. IAN
4 ex./19.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1634/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1570/2015. Judecătoria... → |
|---|
