Contestaţie la executare. Sentința nr. 4431/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4431/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 4431/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4431
Ședința publică din data de 07 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: N. S.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de contestatoarea M. E. L. (CNP._, cu domiciliul în Tg.M., ., .), în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR. 1149 (cu sediul în Tg-M., ./31, jud. M.), având ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, 07 octombrie 2015, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
I N S T A N ȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-M. la data de 27.04.2015, sub nr._, contestatoarea M. E. L., a solicitat în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR.1149, ca prin sentința care se va pronunța să se dispună admiterea contestației la executare, anularea Somației din data de 07.04.2015 și a actelor de executare subsecvente emise în Dosarul execuțional nr. 120/E/2013 al B.E.J. A. F. S., anularea încheierii nr. 4/07.04.2015 emisă în Dosarul execuțional nr. 120/E/2013 al B.E.J. A. F. S., constatarea încetării executării silite ca efect al realizării integrale a obligației prevăzute în titlul executoriu și a tuturor cheltuielilor de executare, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pricinuite, constând în taxă de timbru și onorariu avocațial.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 07.04.2015, executorul judecătoresc A. F. S. a întocmit în dosarul execuțional nr. 120/E/2013 Somația (Anexa nr. 1) prin care, în temeiul art. 667 Cod proc. civ. a pus în vedere contestatoarei să achite creditorului următoarele sume de bani:
- 2.000 lei, cu titlu de debit;
- 364,43 lei, reprezentând onorariu executor și cheltuieli de executare.
În aceeași zi, în cadrul aceluiași dosar execuțional s-a întocmit și încheierea nr. 4/07.04.2015 (Anexa nr. 2), prin care executorul judecătoresc a dispus stabilirea sumei de 364,43 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silită până la acest moment procedural.
De asemenea contestatoarea a mai arătat că, prin sentința civilă nr. 8920/04.12.2012, Judecătoria Tg. M. a dispus obligarea contestatoarei la plata sumei totale de 7.439,34 lei, compusă din 3.932,66 lei cu titlu de debit principal - cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei martie 2010 - iulie 2012 și 3.506,68 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
Intimata a înregistrat la data de 05.03.2013 la sediul B.E.J. A. F. S. o cerere de executare silită, admisă prin încheierea din data de 05.03.2013, formându-se ca atare dosarul execuțional nr. 120/E/2013.
D. consecință, prin încheierea civilă nr. 1159/13.03.2013 Judecătoria Tg. M. a încuviințat executarea silită declanșată în Dosarul execuțional, demers urmat de comunicarea către contestatoare a unei somații prin care i s-a pus în vedere să achite debitul principal stabilit potrivit sentinței anterior evocate și cheltuieli de executare în cuantum de 644 lei.
Contestatoarea a menționat faptul că, la data de 20.11.2013 (prin ultima plată efectuată de debitoare), atât debitul principal cât și cheltuielile de executare au fost achitate integral, la data de 07.04.2015, în cadrul aceluiași dosar execuțional se emite o nouă Somație, precum și o încheiere de stabilire a cheltuielilor de judecată (comunicate contestatoarei la data de 09.04.2015), acte de executare contestate prin prezentul demers.
Contestatoarea susține că actele atacate sunt nelegale, un prim aspect de nelegalitate a somației atacate îl reprezintă lipsa atașării titlului executoriu, încălcându-se disp. art. 666 Cod proc. civ.
Câtă vreme sumele pretinse prin somația atacată pe calea prezentului demers, diferă de cele comunicate prin somația din data de 15.07.2013, somația la care face trimitere art. 667, trebuie însoțită, potrivit disp. art. 666 alin. 2 Cod proc. civ. de către titlul executoriu în baza căruia se realizează executarea, obligație care este prevăzută de legiuitor sub sancțiunea nulității executării.
Mai mult decât atât, un alt viciu al procedurii execuționale rezultă din nesocotirea disp. art. 662, alin. 1 Cod proc. civ., câtă vreme creanța imputată contestatoarei nu este lichidă.
Contestatoarea a subliniat faptul că, în lipsa titlului executoriu, se află actualmente în situația inadmisibilă de a nu cunoaște proveniența acestui debit, în condițiile în care, prin multiplele plăți realizate în cursul anului 2013, aceasta a stins obligația de plată derivând atât din Sentința civilă nr. 8920/04.12.2012, cât și din încheierea din data de 27.05.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare.
În concret, astfel cum a relevat la pct. 1 al prezentei contestații, debitul principal a fost în cuantum de 7.439,34 lei și cheltuielile de executare, în valoare de 644 lei.
Contestatoarea a menționat faptul că a achitat, în mod voluntar, întreaga sumă de 8083,34 lei (7.439,34 lei + 644 lei).
În pofida acestei împrejurări, executorul judecătoresc a emis somația atacată, fără a indica de unde provine acest debit absolut fictiv, situația incertă extinzându-se și asupra cheltuielilor de executare.
Astfel, prin încheierea nr. 4/07.04.2015, atașată Somației, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 364,43 lei, a căror modalitate de calcul lipsește însă cu desăvârșire.
Mai mult decât atât, onorariul executorului judecătoresc menționat la fila 2, alin. 1 din încheierea mai sus amintită figurează a fi în cuantum de 743,93 lei, sumă total diferită de onorariul prevăzut în încheierea inițială de stabilire a cheltuielilor de executare (390 lei).
Ca atare, deduce împrejurarea potrivit căreia executorul judecătoresc si-a mărit onorariul, fără a proceda însă, în prealabil, în sensul emiterii unei încheieri de majorare a acestuia, încheiere ce se impunea a fi comunicată contestatoarei, cu drept de contestație la executare.
Procedând într-o atare manieră, contestatoarea a fost privată de dreptul la apărare consacrat atât de normele naționale cât și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 din Convenție), fiind ținută actualmente la plata unor sume care nu îi sunt opozabile.
Contestatoarea apreciază ca fiind incidente disp. art. 703 Cod proc. civ., potrivit cărora „nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente...".
Totodată, se impune remarca faptului că, sunt incidente și disp. art. 702 alin. 1 pct.l din cuprinsul aceluiași act normativ, prevederi conform cărora executarea silită încetează dacă „ s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii".
Intimata ASOCIAȚIA DE P. NR.1149 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiate, menținerea actelor de executare contestate, ca fiind legale, respingerea solicitării de a se constata încetată executarea silita a obligației de plata conform titlului executoriu ce formează obiect al dosarului execuțional nr. 120/E/2013 al B. Astelean S. F. deoarece obligația nu a fost onorata integral, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare intimata a arătat că, susținerile contestatoarei sunt nereale, debitul ce a format obiect al dosarului execuțional 120/E/2013 al B. Astelean conform titlului executoriu reprezentat de Sentința civila 8920/04.12.2012 nu a fost integral stins, plățile efectuate de către parata nu acoperă integral suma datorata de către contestatoare conform titlului executoriu ( 7439,34 lei ) la care se adaugă cheltuielile de executare silita.
Astfel, contestatoarea, cu o rea-credința evidenta, indica printre plățile efectuate in dosarul execuțional si suma de 2000 lei pentru care a fost eliberata chitanța nr. 2339/08.05.2013, emisa direct de Asociația de proprietari pentru obligațiile sale curente, astfel cum este, de altfel, expres menționat in cuprinsul acesteia ( 895,68 lei- cheltuieli comune, 45 lei fond reparații, 1059,32 lei penalizări). Acest lucru i s-a comunicat contestatoarei atât cu acea ocazie, odată cu emiterea chitanței, cat si ulterior, obligațiile curente fiind generatoare de penalități de întârziere, astfel încât stingerea lor era in avantajul cert al contestatoarei ( având in vedere ca pentru obligațiile ce formau obiect al executării silite nu s-au mai calculat alte penalități de întârziere).
In cadrul dosarului execuțional, contestatoarea îi datora suma de 7439,34 lei debit, conform titlului executoriu, plus cheltuieli de executare ( total 8083,34 lei). Contestatoarea a achitat numai suma de 6083,34 lei, conform chitanțelor emise de către executorul judecătoresc, anexate contestației, suma de 2000 lei anterior indicata fiind achitata de aceasta pentru obligațiile sale curente.
Astfel cum rezulta din situația anexată, pentru perioada martie 2010-iulie 2012, suma totala datorata a fost de 7439,36 lei pentru care contestatoarea a fost acționată in judecata, acțiunea fiind admisa si pronunțata Sentința ce a reprezentat titlul executoriu in dosarul 120/E/2013 al B. Astelean.
In întreg anul 2012 contestatoarea nu a efectuat nicio plata pentru stingerea obligațiilor sale curente la Asociația de proprietar 1149, iar in anul 2013, in luna mai, când s-a prezentat la sediul acesteia cu suma de 2000 lei,
astfel cum i s-a adus la cunoștința, a fost stins debitul începând cu luna august 2012, având în vedere faptul că pentru perioada martie 2010-iulie 2012 exista deja demarata executarea silita fiind pronunțata hotărârea judecătoreasca. S-a procedat in interesul contestatoarei, obligațiile stinse fiind cele mei oneroase, generatoare de penalități de întârziere de 0,2% pe zi ( conform Statutului Asociației), care astfel nu i-au mai fost imputate contestatoarei.
Pentru plățile ulterioare efectuate de către contestatoare direct la Asociație au fost emise aceleași chitanțe tipizate, in care s-a menționat debitul, penalitățile si fondul de reparații. Evident ca perioadele menționate pe aceste chitanțe sunt ulterioare, deoarece s-a avut in vedere plata efectuata prin chitanța 2339/08.05.2013, iar contestatoarea a primit aceste chitanțe: nr. 2569/25.11.2013 debit aferent perioadei februarie ( parțial) -iunie 2013, chitanța 2644/02.02.2014 debit aferent perioadei iulie august 2013 etc, deci era evident ca suma de 2000 lei achitata a stins o obligație curenta aferenta perioadei arătate, iar nu debitul ce a format obiect al dosarului execuțional.
În ceea ce privește critica de neegalitate a actelor de executare contestate, pentru pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 666, 667, 662 alin. 1,2 Cod proc civ. Solicită respingerea aceste susțineri ca fiind vădit neîntemeiate, parte din argumente fiind arătate anterior.
Somația emisa la data de 07.04.2015 face referire la titlu executoriu reprezentat de Sentința civila 8920/04.12.2012 a Judecătoriei Tg-M., fiind indicata suma datorata, proveniența acesteia, creanța fiind in mod evident certa, lichida si exigibila. Suma de 2000 lei este mai redusa decât cea din hotărârea judecătoreasca având in vedere plățile efectuate direct de către debitoare la sediul executorului, conform celor trei chitanțe emise, nefiind nimic de explicitat contestatoarei.
Nici dispozițiile art. 702 alin.1 Cod proc civ nu sunt aplicabile in speța deoarece încă nu s-a realizat integral obligația prevăzuta in titlul executoriu, după cum nu sunt incidente nici dispozițiile art. 703 Cod proc civ deoarece actele de executare sunt legale, emise pentru un debit restant pe care contestatoarea refuza sa ii onoreze.
In drept a invocat art. 205 Cod proc civ.
La data de 18.06.2015 contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, intimata pretinde că suma de 2.000 lei achitată de contestatoare la data de 08.05.2013 ar fi stins obligațiile curente ale acesteia, respectiv debitul din perioada august 2012 - februarie 2013, dar a subliniat faptul că aceasta nu este îndrituită a stabili actualmente în mod discreționar modalitatea în care s-a imputat plata la acel moment.
În concret, în mod contrar afirmației intimatei, în cuprinsul chitanței liberatorii nr. 2339/08.05.2013 nu este menționat faptul că această plată urmează a stinge obligații curente, cu atât mai mult cu cât suma de 1059,32 lei din totalul de 2.000 lei a fost percepută cu titlu de penalități de întârziere, or o obligație curentă, în mod evident nu este producătoare de penalități.
Practic, intimata încearcă să inducă în eroare instanța de judecată cu privire la data stingerii obligațiilor scadente, omițând, în mod vădit să depună și centralizatorul aferent lunilor martie -iunie 2014.
În altă ordine de idei, se observă faptul că intimata face trimitere la chitanțele nr. 2569/25.11.2013 și nr. 2644/02.02.2014, afirmând faptul că acestea ar fi stins datorii ulterioare intervalului august 2012 - februarie 2013, sens în care apreciază că se impune depunerea acestora la dosarul cauzei, câtă vreme intimata înțelege să se folosească în apărare de mențiunile din cuprinsul acestora.
Relativ la afirmația intimatei în sensul respectării disp. art. 666, 667 și 662 alin. 1 și 2, 702 alin. 1 și 703 Cod proc. civ., apreciază că aceasta se mărginește a preciza faptul că aceste dispoziții legale nu au fost nesocotite, fără a combate argumentele pertinente expuse de contestatoare prin demersul său juridic.
Ca atare, nu există aspecte suplimentare de precizat în legătură cu aceste susțineri.
Prin prisma argumentelor ce preced, solicită să se dispună în sensul admiterii contestației la executare în sensul configurat în petitele acesteia.
În probațiune, s-au depus la dosarul cauzei chitanță taxă timbru (f. 7), împuterniciri avocațiale (f. 8, 99), somații (f. 9, 12), încheieri executor judecătoresc (f. 10-13, 16), încheiere civilă (f. 13-14), chitanțe (f. 17, 18, 20,116, 119, 125, 126, 127), recipise de consemnare (f. 19), dosar execuțional (f. 26-93), desfășurător încasări (f. 97-98, 120-121), adresă și act adițional (f. 113-114), mod de calcul penalități (f. 122-123), proces-verbal (f. 124).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. Din succesiunea actelor existente în cuprinsul dosarului execuțional nr. 120/E/2013 al B. A. F.-S., se constată că:
1. Prin sentința civilă nr. 8920/04.12.2012, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._, irevocabilă prin nerecurare la 22.02.2013, contestatoarea a fost obligată împreună cu M. I. C. la plata către intimată a sumei de 3932,66 lei cu titlul de cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei martie 2010-iulie 2012 și a sumei de 3506,68 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
2. Prin încheierea civilă nr. 1159/13.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. M., s-a încuviințat executarea silită solicitată de către creditoarea ASOCIAȚIA DE P. NR. 1149, împotriva debitorilor M. I. C. și M. E. L., în temeiul titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 8920 din 04.12.2012, pronunțată de Judecătoria Tg. M., fiind autorizată creditoarea să treacă la executarea silită a debitorilor pentru recuperarea sumei de 7.439,34 lei, compusă din suma de 3.932,66 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei martie 2010-iulie 2012 și suma de 3506,68 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, precum și a cheltuielilor de executare.
3. Prin somația din data de 27.05.2013 (f. 45 dosar), i s-a pus în vedere contestatoarei obligația de plată în baza sentinței civile nr. 8920/04.12.2012 a sumei totale de 8083 lei compusă din 7.439,34 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei martie 2010-iulie 2012 și penalități de întârziere, precum și 644 lei cheltuieli de executare.
Actele existente în dosarul execuțional nu atestă o comunicare legală a somației către contestatoare (dovada de primire de la f. 49 neavând mențiuni cu privire la data predării și semnăturile destinatarei și agentului procedural), însă în chiar cuprinsul contestației la executare contestatoarea recunoaște faptul că respectiva somație i-a fost comunicată, anexând-o acțiunii introductive (f. 15).
4. Prin încheierea nr. 4/07.04.2013, executorul judecătoresc a stabilit suma de 364,43 lei cu titlul de cheltuieli de executare până la acel moment procedural.
5. La data de 07.04.2015 a fost emisă o nouă somație (f. 76 dosar) prin care i s-a solicitat contestatoarei achitarea sumei de 2000 lei debit restant și 364,43 lei onorariu executor și cheltuieli de executare.
II. Instanța constată că apărările invocate de constatatoare sunt nefundamentate, după cum urmează:
1. În cuprinsul somației din 07.04.2015 se menționează explicit titlul executoriu în baza căruia se pretind sumele menționate- Sentința civilă nr. 8920/_ a Judecătoriei Tg. M.- care fusese comunicat contestatoarei având în vedere calitatea acesteia de parte în dosarul nr._, astfel încât o comunicare a acestuia de către executorul judecătoresc se dovedește inutilă, contestatoarea nedovedind faptul că prin această necomunicare a titlului executoriu i-ar fi fost produsă vreo vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea executării.
2. Creanța de 2000 lei pretinsă prin somația atacată este lichidă în sensul art. 663 alin. 3 C. pr. civ., titlul executoriu precizând explicit suma datorată. Faptul că în cuprinsul somației a fost menționată a sumă mai mică decât cea reținută în titlul executoriu nu este în niciun caz de natură să înlăture caracterul lichid al creanței.
3. Contrar propriilor susțineri, debitoarea nu a achitat întreaga sumă datorată potrivit titlului executoriu ci o sumă cu 2000 lei mai mică. Astfel, din totalul de 8083,34 lei datorați conform somației din 27.05.2013 au fost achitați în cadrul dosarului execuțional 6083,34 lei, potrivit chitanțelor depuse, după cum urmează:
- 1500 lei- chitanța nr. 19/07.06.2013,
- 700 lei- chitanța nr. 26/12.07.2013
- 883,34 lei- chitanța nr. 03/20.11.2013
- 3000 lei- chitanța nr. 02/20.11.2013,
în cuprinsul fiecărei chitanțe fiind consemnat că sumele respective reprezintă debit încasat în dosarul execuțional nr. 120/E/2013.
Suma de 2000 lei evidențiată în cuprinsul chitanței nr. 2339/08.05.2013 (f. 52), compusă din 895,68 lei cheltuieli comune, 45 lei fond reparații și 1059,32 lei penalizări, a fost achitată anterior comunicării somației din data de 27.05.2013, fiind evident faptul că nu s-a urmărit stingerea debitelor din cuprinsul dosarului execuțional. În acest context, instanța reține că în măsura în care contestatoarea ar fi apreciat că suma datorată nu este cea cuprinsă în somația din data de 27.05.2013, ci o sumă cu 2000 lei mai mică, ar fi trebuit să își facă apărările necesare în termen de 15 zile de la comunicarea somației inițiale și nu doar după comunicarea somației din 07.04.2015.
În plus, chiar în măsura în care contestarea somației din 27.05.2013 nu ar fi tardivă, instanța constată că susținerile intimatei potrivit cărora prin chitanța nr. 2339/08.05.2013 nu s-au stins debite aferente intervalului vizat în dosarul execuțional- martie 2010-iulie 2012- ci debite ulterioare ale contestatoarei se confirmă pe de o parte ținând seama de mențiunile din cuprinsul chitanței respective (prin opoziție cu mențiunile din celelalte 4 chitanțe anterior enumerate care fac trimitere la dosarul execuțional). Pe de altă parte, analizând desfășurătorul depus la f. 120-121 dosar instanța constată că în intervalul august 2012-februarie 2013 contestatoarea figura cu un debit total de 2042,55 lei, fiind așadar corect calculul făcut potrivit căruia acest debit a fost stins prin chitanța nr. 2339/08.05.2013 și parțial prin chitanța nr. 2569/25.11.2013.
Potrivit art. 1507 C. civ., debitorul mai multor datorii are dreptul să indice atunci când plătește datoria pe care înțelege să o execute. În cauză, se constată că debitoarea nu a înțeles să facă o asemenea precizare la momentul achitării sumei de 2000 lei, prin chitanța nr. 2339/08.05.2013, context în care imputația a fost făcută de creditor în condițiile art. 1508 C. civ. (asupra unor datorii ulterioare celor reținute prin titlul executoriu deja deținut de creditoare și de altfel în conformitate cu teza finală a art. 1508 alin. 1 C. civ., în contextul în care - raportat la omisiunea contestatoarei de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabile în Sentința civilă nr. 8920 din 04.12.2012- fusese deja demarată executarea silită pentru datoriile aferente intervalului martie 2010-iulie 2012).
Ținând seama de aceste aspecte, se constată neîntemeiate susținerile contestatoarei potrivit cărora întregul debit datorat în baza Sentinței civile nr. 8920 din 04.12.2012 a fost achitat, astfel încât în mod întemeiat în dosarul execuțional nr. 120/E/2013 au fost continuate demersurile de executare silită, demersuri care în mod evident au presupus efectuarea unor noi acte de executare, justificându-se astfel și cheltuielile de executare pretinse prin încheierea executorului judecătoresc nr. 4/07.04.2015.
În considerarea acestor aspecte, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată.
În privința cheltuielilor de judecată pretinse de intimată, instanța constată că acestea nu sunt probate în condițiile în care chitanța care atestă plata onorariului avocațial nu a fost depusă în original iar copia depusă la f. 119 dosar nu a fost certificată pentru conformitate cu originalul, astfel cum impun prevederile art. 150 alin. 2 C. pr. civ. În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea M. E. L. (CNP._, cu domiciliul în Tg. M., ., .), în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR. 1149 (cu sediul în Tg-M., ./31, jud. M.).
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul M., în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 C. pr. civ., astăzi, 07.10.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
C. D. | N. S. |
Red. C.D.
Tehnord.L.M.
06.11.2015.
| ← Cereri. Hotărâre din 02-09-2015, Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4384/2015. Judecătoria... → |
|---|
