Plângere contravenţională. Sentința nr. 4884/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4884/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 4884/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4884
Ședința publică din data de 29.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
Grefier: S. R.
Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul T. B. L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.10.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15.10.2015, 22.10.2015, iar apoi pentru data de astăzi, 29.10.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2015, sub nr._, petentul T. B.-L., a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ M., anularea în parte a procesului-verbal, . numărul_ din data de 19.02.2015, pe motiv de nulitate a amenzii de 390 lei și cele 4 puncte penalizare, acesta fiind abuziv întocmit fiind acuzat pe nedrept că nu s-a prezentat în 24 de ore de la eveniment.
În motivare petentul a arătat că, la data de 18.02.2015 se afla la benzinăria OMV din Corunca la ieșire din Tg.M. unde a făcut câteva cumpărături pentru că urma să meargă la București pentru aprovizionare cu marfă la societatea la care sunt angajat.
La manevra de ieșire din parcarea benzinăriei a atins cu microbuzul_ tomberonul anexă la pompa de benzină 3-4. A coborât să constate avaria și a intrat în benzinărie să întrebe angajații cu cine și cum urmează să discute paguba pricinuită, ba chiar a insistat să-i facă un xerox de pe buletin pentru a avea toate datele mele.
Angajații i-au spus că dacă dă un nr. de telefon va fi contactat de șeful stației dna F..
Petentul a precizat că lovitura nu a fost așa de gravă s-a îndoit puțin haionul, stare de fapt care i-a permis să-își continue drumul programat spre București, considerând că la întoarcere în aceeași zi pot să înștiințez poliția de evenimentul petrecut.
În aceeași zi când s-a întors de la București în jurul orei 19.30, a oprit la sediul poliției pe . declara în termenul prevăzut de lege evenimentul petrecut în cursul dimineții.
Petentul a subliniat faptul că la acea oră în instituția Poliției Rutiere M. era un întuneric beznă începând din curte și pe căile de acces mai puțin o cameră la parterul instituției unde era scris "Accidente rutiere cu victime "sub care scria că " Nu deranjați în afara programului", astfel că a constata că nu mai era program cu publicul, motiv pentru care s-a întors la a doua zi dimineață 19.02.2015, în jurul orei 9, unde un agent l-a întrebat care este scopul prezenței sale, relatându-i situația și agentul l-a îndrumat să se întoarcă în timpul programului cu publicul care era de la ora 13 la 14 fiind vorba de un accident ușor fără victime.
De asemenea petentul a mai arătat că, s-a întors la ora 13 unde agentul i-a dat formularul tipizat să completeze o declarație, din care a observat că el era, în culpă pentru că nu a anunțat evenimentul în termen de 24 de ore așa cum prevede art.79 din ICUG 195/2002, motiv pentru care i-a dat o amendă.
Petentul a menționat faptul că, agentul constatator a avut înțelegere și i-a dat avertisment pentru lovirea tomberonului, dar nu a vrut să înțeleagă că eu deși a depus toate diligentele cu bună-credință, pentru a anunța evenimentul, nu s-a putut prezenta în data de 18.02.2015 la ora 13 la Poliția Tg.M. pentru că se afla în București după marfă și mai mult nu știa de programul poliției restrictiv de o oră pentru a anunța evenimentele.
Petentul apreciază că nu este culpa sa pentru că o prevedere legală stabilește în sarcina unei persoane obligația de a se prezenta la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului, când Poliția din Tg.M. are un program doar de o oră jumate pentru a prelua aceste declarații.
Consideră că această obligație legală de a te prezenta în 24 de ore pentru a declara un eveniment rutier ușor, implică și o reciprocitate din partea instituției statului în speță Poliția Tg.M. care pentru a prelua aceste declarații trebuie să ofere un serviciu cu program de 24 de ore.
Față de aceste aspecte, consideră că amenda contravențională a fost abuziv aplicată pentru o faptă în care legea îi dă 24 de ore, iar conform programului cu publicul Poliția din Tg. M. îi reduce termenul stabilit de legiuitor la 16 ore, după care eu este declarat contravenient.
Concret: evenimentul a avut loc în ziua de 18.02.2015, aproximativ la ora 6.10, iar conform programului Poliției Municipiului Tg.M. are posibilitatea să se prezinte între orele 13-14 sau orele 21.30-22, astfel că programul restrictiv produce o lezare a dreptului cetățeanului care nu mai poate beneficia de cele 24 de ore ci este limitat de programul restrictiv al Poliției Tg M..
Pentru aceste motive solicită constatarea celor mai sus invocate și de a anula amenda de 390 lei și cele 4 puncte, stabilite prin procesul-verbal contestat, ca netemeinică și nelegală cerând totodată înlăturarea măsurii administrative de suspendare a permisului pe 30 de zile.
În subsidiar solicită schimbarea amenzii cu avertismentul pentru că a dovedit bună credință și s-a prezentat la Poliție de mai multe ori.
In drept a invocat prevederile art.31 alin.1, art.33, art.17 din OG 2/2001. A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul IPJ M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, că procesul verbal corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art.17 din OG 2/2001 nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage nulitatea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
In fapt acesta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 54 și art. 79 alin 1, lit. b din OUG 195/2002 republicată, anume pentru faptul că în calitate de conducător auto nu a respectat obligația de a se asigura la ieșirea din stația peco tamponând tomberonul anexă la pompa de benzină, tamponare din care a rezultat avarierea autovehiculului_ . In conformitate cu art. 79, alin 1, lit b conducătorul auto avea obligația de a se prezenta în termen de 24 h de la producerea evenimentului la cea mai apropiată unitate de poliție. Pentru această faptă petentul a fost sancționat cu amendă contravențională 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu iși susține! plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cad și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, este de părere că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților latrafic sau cu decesul unor persoane nevinovate.
In ceea ce privește subsidiarul plângerii contravenționale consideră ca sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare contravenientului.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Intimatul a precizat că, în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Satabiaku v.Franta , Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera "acuzațiilor in materie penala ", atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravenționala. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În baza dispozițiilor art.223 alin.3 și art.411 alin. C.pr. civ a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare solicitând anularea procesului verbal contestat, învederând că își menține toate criticile aduse procesului verbal încheiat.
In cursul cercetării judecătorești a fost administrata proba cu înscrisurile depuse la dosar: procesul verbal contestat în copie și în original (f.3,13,21), chitanțe (f.4), adrese (f.12,31), copie CI (f.14), raport din 22.04.2015 (f.20), declarație (f.22), cazier auto (f.23).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ emis de intimat la data de 19.02.2015 (f.3) petentul a fost sancționat cu avertisment și cu amenda în cuantum de 390 de lei potrivit art. 54 și 79 alin.1 lit.b din OUG 195/2002R respectiv art. 100 alin.2 și art. 100 alin.3 lit.g din OUG 195/2002R, respectiv reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 30 de zile deoarece la data de 18.02.2015 a condus autoturismul_ pe . din Tg.-M. în stația Peco OMW fără să se asigure corespunzător la mersul înapoi tamponând anexa pompei 3 și 4. Conducătorul auto nu s-a prezentat la poliție în 24 h de la eveniment.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție iar la rubrica „alte mențiuni” a fost consemnat textual „Nu este program eu fiind la poliție la orele 19:00 în 18.02.2015”.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit, cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Potrivit art.54 din OUG 195/2002R „(1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
(2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei..”
Conform art. 79 alin.(1) lit.b din OUG 195/2002 “(1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:
b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.”
Instanța are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contravențiilor din dreptul intern reprezintă o "acuzație în materie penala", în sensul autonom al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea procedează în mod necesar și invariabil la o analiză a cazului concret dedus judecății, pentru clarificarea aplicabilității ratione materiae a art. 6 si a incidentei garanțiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel ș.a. împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea conținutului noțiunii autonome de "acuzație în materie penală", Curtea a stabilit trei criterii si anume: (a) calificarea faptei potrivit dreptului național, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sancțiunii.
Instanța constată că O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar rațiunea urmărită de legiuitorul român în incriminarea faptei săvârșite de petentă o constituie protejarea siguranței pe drumurile publice.
În ceea ce privește caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate, în cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
Cu referire la natura si gravitatea sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neapărat cea efectiv aplicată (cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În dreptul intern, amenda contravențională este o sancțiune pecuniară principală, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sancționator.
În aceste condiții, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlăture de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
În prezenta cauza, deși petentul a fost sancționat cu avertisment pentru prima contravenție, s-ar fi expus potrivit prev. art. 100 alin.2 din OUG 195/2002 la sancțiunea amenzii în cuantum de 390 de lei. De asemenea, acesta a fost sancționat cu amenda contravenționala în cuantum de 390 lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile pentru cea de-a doua contravenție, fapt care imprima severitate sancțiunilor aplicate petentului.
Pe cale de consecință, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanța apreciază că faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezintă o "acuzație în materie penala".Astfel, petentul se bucura de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumba autorităților statului.
Însa, întrucât niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut iar prezumția de nevinovăție nu este una absolută, rezultă că nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei nu este absolută. Tot astfel, potrivit jurisprudenței CEDO, instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate și care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumției de nevinovăție. O astfel de prezumție se referă la forța probantă atribuita de lege procesului-verbal de contravenție. Această prezumție este însă una relativă, petentul având ocazia să demonstreze contrariul.
În cauza de față, fapta a fost constatată de agentul constatator ex propriis sensibus (prin propriile simțuri).
Prin răspunsul la adresa emisă de către instanță, intimatul a trimis programul de lucru cu publicul pentru anunțarea evenimentelor rutiere, conform căruia aceste evenimente se pot reclama de luni până vineri între orele 8:30-16:00, respectiv 20:30-22:00 și de sâmbătă până duminică între orele 13:00-14:00, respectiv 20:30-22:00.
Deși petentul a depus planșe foto atașate unor note scrise, instanța constată că aceste probe nu au fost propuse și administrate în condiții de contradictorialitate, înainte de închiderea dezbaterilor asupra fondului, fiind depuse la data de 26 oct.2015, potrivit ștampilei aplicate de către serviciul registratură, deși dezbaterile au avut loc la data de 07.10.2015. Astfel, potrivit art. 394 alin.(3) C.proc.civ., după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.
Având în vedere cele analizate, instanța apreciază că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată de către petent. În acest context, instanța apreciază că cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespund realității.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Instanța reține că agentul constatator a aplicat petentului pentru fapta prevăzutăă de art. 79 alin.(1) lit.b) constatată prin procesul verbal sancțiunea amenzii în cuantum de 390 de lei (precum și sancțiunea complementară reprezentată de supendarea permisului pe o perioadă de 30 de zile) dar apreciază că, având în vedere pericolul social concret redus, măsura avertismentului, ca sancțiune principală, este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin în baza OUG 195/2002.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont, printre altele de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, și de circumstanțele personale ale contravenientului), precum și pe prevederile art. 7 alin. 3 în care se învederează că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Instanța reține că petentul și-a recunoscut fapta și că aceasta se află la prima abatere, fiind suficientă sancțiunea avertismentului în ceea ce privește sancțiunea principală a amenzii.
Pentru aceste motive instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petent și să înlocuiască sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ emis de intimat la data de 19.02.2015, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale. Va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. B.-L. cu domiciliul în Tîrgu-M., .. 91, jud. M., în contradictoriu cu intimatul IPJ M., cu sediul în Tîrgu-M., .. 16, jud. M..
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 390 de lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ emis de intimat la data de 19.02.2015 cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.(2) C.proc.civ. azi, 29.10.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
C. T. | S. R. |
Red. C.T.
Tehn. L.M.
4 ex./25 .01.2016
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 4912/2015. Judecătoria... → |
|---|
