Obligaţie de a face. Sentința nr. 3846/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

Sentința nr. 3846/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 3846/2015

R.

JUDECĂTORIA TÎRGU-M.

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3846

Ședința publică din 02 septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. I. F.

GREFIER: M. M. S.

Pe rol soluționarea cererii de repunere pe rol formulată de reclamanții R. C. O. și R. L., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect repunerea în situația anterioară.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților și a reprezentanților acestora.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată depusă la dosarul cauzei din partea reclamanților, prin registratura instanței la data de 26.06.2015, cerere scrisă de renunțare la judecată.

De asemenea, se constată depusă la dosarul cauzei din partea pârâtei, prin registratura instanței la data de 07.07.2015, cerere prin care solicită a se lua act de declarația de renunțare la judecată.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile repunerii pe rol a cauzei, instanța admite cererea de repunere pe rol a cauzei și dispune repunerea cauzei pe rol.

Față de cererea de renunțare la judecată a reclamanților, instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.10.2013, sub nr._, reclamanții R. C. O. și R. L., au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta ., să constate că:

- pct. 5 lit. a și pct. 3.5 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/10.12.2007, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

- art.3 pct.5.1 lit. a din Actul adițional la convenția de credit, prin care s-a introdus comisionul de administrare constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin.1 din legea 193/2000;

- pct. 5 lit. d prin care s-a introdus comisionul de gestiune din Convenția de credit constituie clauza abuziva în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

- art. 3 lit. d) referitoare la posibilitatea Băncii de a revizui rata dobânzii curente în mod unilateral, fără semnarea unui act adițional, reprezintă o clauză abuzivă în sensul art.4 alin.1 din Legea 193/2000;

- pct.5 lit.(c privitoare la comisionul de rambursare anticipată calculat la valoarea sumei rambursate, plătibil integral la data efectuării rambursării, reprezintă o clauză abuzivă în sensul art.4 alin.1 din Legea 193/2000;

- clauza prevăzută la SECȚIUNEA 10) "Costuri suplimentare", care se referă la creșterea costurilor V. din orice motiv, creștere care va fi suportată de către subsemnații clienți si clauza prevăzută la pct. 5 (e) referitoare la comisionul de rezerva reprezintă clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;

- anularea clauzelor mai-sus menționate.

- modificarea clauzelor contractuale în sensul eliminării acestor prevederi din contract, menținând ca valabile restul dispozițiilor convenției de credit;

- repunerea pârtilor in situația anterioara inserării clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecința sa dispuneți obligarea paratei de a restitui subsemnatului in integralitate sumele de bani incasate cu titlu de comision de la data incheierii contractului si pana la data pronunțării hotărâri, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

- repunerea pârtilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare garanții si drept consecința, obligarea paratei de a restitui sumele de bani incasate cu titlu de comision de gestiune in cuantum de 709,26 RON;

- obligarea paratei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. 1 din OG 9/2000 cu modificările si completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite paratei ci titlu de comision de risc (administrare), de la data plații a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de ca parata a acestor sume.

- obligarea pârâtei la modificarea ratei lunare prin înlăturarea din aceasta a sumei plătită cu titlu de comision de administrare;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;

Sub aspectul timbrării acțiunii civile, sunt incidente prevederi art. 15 alin. (1) lit.j) din Legea nr._, reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispoziții legale privind protecția consumatorilor, având această calitate, în timp ce pârâta este un agent economic ce le-a prejudiciat în drepturile si interesele legime referitoare la această calitate a lor.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, OUG nr.50/2010, Legea nr.21/1992, Codul civil de la 1864.

La data de 06.03.2013, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat:

-în principal suspendarea judecării prezentei cauze în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr,_/320/_

- în subsidiar respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției puterii de lucru judecat;

- în terțiar respingerea petitelor nr 1,4-8 ale acțiunii ca nefondate;

- respingerea petitului nr. 9 al acțiunii ca nul în baza art. 133 C.;

- admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru petitul 9 (în cazul respingerii excepției nulității acestuia)^ pentru sume pretinse din 10.12._09;

- respingerea petitelor 2,3,10-13 ca nefondate;

- obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115-118,133 Cod Procedură Civilă, principiul aplicabilității directe a Directivei 93/13/CEE, Legea 193/2000, art. l Protocolul 1 CEDO, art. 36 din OUG 50/2010, art. II alin. 1 din Legea 288/2010, art. 1,3 și 12 din Decretul Lege 167/1958.

Reclamanții au depus la dosar o precizare de acțiune prin care au solicitat să se constate că:

- art.3 pct.5.1 lit. a din Actul Adițional nr. 1/ 21.12.2010 la convenția de credit prin care s-a introdus comisionul de administrare in cuantum de 0,22% aplicat soldului creditului si art. l din Actul adițional nr. 2/21.12.2010 prin care s-a modificat cuantumul acestui comision de administrare la cuantumul de 0,11% aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive in sensul art.4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000;

Reclamanții au depus răspuns la intampinarea depusă de pârâta ., prin care au solicitat constatarea netemeinciei apărărilor invocate prin mijlocirea întâmpinării și admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată si precizata.

În probațiune s-au depus la dosar: convenția de credit și acte adiționale (f.23-43), plan de rambursare (f.44-48), adresă (f.49-50), punct de vedere (f.51-52), act adițional (f.72-73,81-82).

La termenul din data de 27.11.2013, instanța a suspendat cauza, în baza art. 244, al.1 pct.2 cod pr. Civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/320/2012 al Judecătoriei Tg.M..

La data de 26.06.2015, reclamanții au înaintat la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură al instanței, o cerere prin care a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cererii sale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Cu privire la cererea de repunere pe rol, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința repunerii pe rol a prezentei cauze.

Instanța, în ceea ce privește declarația de renunțare la judecată, ținând cont de voința procesuală exprimată și în respectarea principiului disponibilității desfășurării procedurilor judiciare civile, în temeiul dispozițiilor art. 246 din Codul de procedură civilă, va constata că reclamanții au renunțat la judecata care face obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de repunere pe rol și dispune repunerea pe rol a prezentului dosar.

Ia act de cererea scrisa de renuntare la judecata, formulata de reclamantii R. C. O. si R. L., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat F. I. S. din Tg.M., ./12, jud. M., in contradictoriu cu paratul V. ROMANIA SA, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2.

F. cheltuieli de judecata.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica de azi, 02.09.2015.

PREȘEDINTE GREFIER,

C. I. F. M. M. S.

4 ex./03.09.2015

Red.C.

Tehnored.CM

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 3846/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ