Acţiune în constatare. Sentința nr. 3864/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3864/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 3864/2015
R.
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3864
Ședința publică din data de 3 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. DUMITRIȚA S.
GREFIER: C. L.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulate de reclamantul B. P. I., în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. ROMANIA S.A. și S.C. V. ROMANIA S.A. – SUCURSALA TÎRGU M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța, constatând că lipsesc părțile, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu pârâta S.C. V. Romania S.A. – Sucursala Tîrgu M., citația fiind restituită cu mențiunea „destinatar mutat”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că:
- la data de 14.08.2015 și, respectiv, la data de 19.08.2015, pârâta S.C. V. Romania S.A. a depus la dosar cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamant, autentificată sub nr. 1343/12.08.2015 de notarul public D. A. A., solicitând instanței să ia act de renunțarea la judecată și exprimându-și acordul față de cererea de renunțare;
- pârâtele nu au depus situația solicitată la termenul de judecată anterior, cu privire la sumele achitate de reclamant cu titlu de comision de risc/administrare și nici dovada stopării încasării comisionului de administrare/risc aferent contractului nr._/10.04.2008.
Instanța constată că lipsa de procedură cu pârâta S.C. V. Romania S.A. – Sucursala Tîrgu M. se acoperă, având în vedere dispozițiile art. 172 din Codul de procedură și față de împrejurarea că pârâta a fost citată la vechiul loc de citare și nu a adus la cunoștința instanței împrejurarea schimbării sediului și noua adresa. Totodată, reține că procedura de citare este legal îndeplinită cu S.C. V. Romania S.A. la sediul central din București, precum și că pârâta a depus la dosar cererea de renunțare la judecată formulată de reclamant, exprimându-și acordul cu privire la aceasta.
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, în conformitate cu prevederile art. 406 din Codul de procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată formulată de către reclamant.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.04.2014, sub nr._, reclamantul B. P. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. S.A. și S.C. V. R. S.A. – Sucursala Tîrgu M., ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța să constate ca fiind abuzive următoarele clauze cuprinse în convenția de credit nr._/10.04.2008: punctul 5.a - comisionul de risc din convenția inițială - condiții speciale, devenit 5b ca urmare a modificării conținutului său prin actul adițional nr. 2/27.04.2011, secțiunea 8), punctul 8.2 condiții generale ale convenției și secțiunea 10 din condiții generale. De asemenea, reclamantul a solicitat restituirea comisionului de risc încasat în mod ilegal cu dobânda aferentă și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, reclamantul a arătat că, la data de 10.04.2008, a încheiat cu pârâta S.C. V. R., prin Sucursala Tîrgu M., convenția de credit nr._, prin care a împrumutat suma de 96.000 CHF. Având în vedere prevederile legale în vigoare, a făcut numeroase demersuri pentru a stabili o echitate între cele două părți contractante, însă aceasta a fost doar parțial atinsă prin încheierea actului adițional din 27.04.2011, banca refuzând înlăturarea comisionului de risc, acceptând doar o diminuare a acestuia și refuzând restituirea sumelor încasate în mod nelegal.
Reclamantul a invocat prevederile Directivei nr. 93/13/CCE, ale art. 1 și art. 4 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, coroborate cu art. 117 alin. 1 din O.U.G. nr. 99/2006 și art. 4, 6 și 7 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii, arătând că pârâta săvârșește numeroase abuzuri prin refuzul înlăturării și menținerea ca și clauze valabile a prevederilor atacate din convenția de credit.
În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei copii ale următoarelor înscrisuri: cartea sa de identitate (f. 6), convenția de credit nr._/10.04.2008 (f. 7-17), plan de rambursare (f. 18-23), adrese transmise de către reclamant pârâtei (f. 24-30), convocare la conciliere (f. 31-32), proces-verbal de conciliere (f. 33-34), proces-verbal de reconciliere (f. 35), extras de cont (f. 37-42), act adițional nr. 1/25.08.2010 (f. 43-49), act adițional nr. 2/27.04.2011 (f. 50-57), simulare negociere – plan rambursare credit (f. 58-72), proces-verbal nr. 56/2014 (f. 73), invitație la conciliere (f. 74), notă de inventar (f. 75), confirmare de primire (f. 76-77).
La data de 30.07.2014, pârâta S.C. V. R. S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a sucursalei Tîrgu M. a S.C. V. R. S.A., admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru cererea de restituire a sumelor reprezentând comision de risc achitate anterior datei de 29.04.2011, respingerea în rest a acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 32 lit. d), art. 33, art. 40, art. 148, art. 193, art. 194, art. 196, art. 200, art. 205, art. 245-248, art. 249, art. 250, art. 254, art. 260, art. 265, art. 273, art. 277, art. 292, art. 327-329, art. 351-352 Cod procedură civilă, principiul aplicabilității directe al art. 4 alin. 2 al Directivei nr. 93/13/CEE, art. 3-5, art. 6, art. 12-13 din Legea nr. 193/2000, art. 1, art. 7 și art. 12 din Decretul Lege nr. 167/1958, art. 969, art. 977 Cod civil, art. 11, art. 14, art. 36, art. 40 alin. 3, art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, art. II alin. 1 din Legea nr. 288/2010.
La data de 09.12.2014, reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat a se constata că sunt nule de drept clauzele prevăzute în convenția de credit la punctul 5 lit. a din condițiile speciale, respectiv 5.1.b din actul adițional nr. 2/27.04.2011, și pe cale de consecință a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a convenției de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept, a se dispune derularea convenției de credit în continuare fără incidența acestor clauze constatate a fi nule de drept, exonerarea de obligația plății pe viitor a comisionului de risc în cuantum de 0,12% aplicat soldului creditor plătibil lunar în zilele de scadență, obligarea pârâtei creditoare la întocmirea unui nou grafic de rambursare (lista efectivă a obligațiilor de plată privind rambursarea creditului, incluzând cuantumul lunar al soldului rămas, al fiecărei rate restituite) prin eliminarea costurilor raportate comisionul de risc. Totodată, având în vedere faptul că banca a încasat acest comision în mod nelegal, a solicitat restituirea integrală a cuantumului acestuia începând cu data primei plăți efectuate. De asemenea, reclamantul a solicitat dobânda legală de la data efectuării fiecărei plăți lunare în parte și până la restituirea integrală și efectivă. Referitor la comisionul de administrare, reclamantul a avut aceleași solicitări ca și cele formulate pentru comisionul de risc.
De asemenea, reclamantul a solicitat să se constate că sunt nule de drept clauzele ce modifică convenția de credit inițială prin actul adițional din 2010, implementat în mod unilateral de către bancă, fără a-i fi măcar comunicat, luând cunoștință de existența acestuia la data de 17.09.2010, când s-a prezentat pentru a obține un extras de cont.
În continuare, reclamantul a precizat că nu a reușit să intre în posesia graficului de rambursare, acesta nefiindu-i comunicat de pârâtă odată cu cererea pe care a făcut-o în vederea eliberării unei copii după actul adițional nr. 2/27.04.2011, pe cale de consecință nu se află în măsura a efectua un calcul precis cu privire la întinderea sumei aferente comisionului de risc, între graficele de care dispune există neconcordanțe.
La dosarul cauzei au mai fost depuse următoarele înscrisuri: tabel privind calculul comisioanelor de risc și de administrare (f. 128), grafic de rambursare credit (f. 129-134), fișă fiscală (f. 164-165), extras de cont (f. 166-167), ordine de încasare numerar (f. 168-174).
La termenul de judecată din data de 12.02.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei Tîrgu M. a S.C. V. R. S.A. și a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, ambele excepții invocate de către pârâta S.C. V. R. S.A. prin întâmpinare, pentru motivele care se regăsesc în încheierea de ședință pronunțată la acea dată.
În cauză a fost administrată proba testimonială cu declarația martorei F. M. (f.175).
La data de 14.08.2015 și, respectiv, la data de 19.08.2015, pârâta S.C. V. R. S.A. a depus la dosar cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamant, autentificată sub nr. 1343/12.08.2015 de notarul public D. A. A., solicitând instanței să ia act de renunțarea la judecată și exprimându-și acordul față de cererea de renunțare.
Analizând cu prioritate cererea reclamantului de renunțare la judecarea cauzei, instanța reține că, potrivit art. 406 din codul de procedură civilă „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”, iar, „dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți”. În cauza de față, instanța reține că cererea de renunțare la judecată a fost formulată de către reclamant la data de 14.08.2015, după primul termen de judecată, însă există acordul expres al pârâtei S.C. V. R. S.A. la renunțarea la judecată formulată de reclamant. Instanța constată, de asemenea, că cererea de renunțare la judecată a reclamantului este făcută de acesta prin cerere scrisă, fiind autentificată sub nr. 1343/12.08.2015 de notarul public D. A. A. (f. 184).
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 406 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să ia act, prin hotărâre, de renunțarea reclamantului B. P. I. la judecarea cererii de chemare în judecată având ca obiect acțiune în constatare formulată în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. S.A. și S.C. V. R. S.A. – Sucursala Tîrgu M..
De asemenea, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea reclamantului B. P. I., având CNP_, cu domiciliul în Livezeni, cartier Orizont, .. 8, jud. M., și cu domiciliul procesual ales în Tîrgu M., ., jud. M., la judecarea cererii de chemare în judecată având ca obiect acțiune în constatare formulată în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. S.A., cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, având C.I.F. RO_, și S.C. V. R. S.A. – Sucursala Tîrgu M., cu sediul în Tîrgu M., .. 5A, jud. M..
Ia act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere de recurs care se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
M. DUMITRIȚA S. | C. L. |
Fiind plecată în concediu, semnează Grefier șef, | |
M.-I. C. |
5 ex./14.09.2015
Redactat: M.D.S.
Tehnoredactat: C.M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3830/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3909/2015. Judecătoria... → |
|---|
