Plângere contravenţională. Sentința nr. 3841/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3841/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 3841/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3841/2015
Ședința publică de la 02 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul A. A. în contradictoriu cu intimatul I. M. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța verificându-și competența, conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material - conform art. 94 din codul de procedură civilă - și teritorial, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, să judece prezenta cauză.
Potrivit art. 238 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Față de înregistrarea video depusă de intimat, instanța o va încuviința și va dispune vizionarea CD-ului depus.
Față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri în probațiune de formulat, instanța, potrivit art.244 alin.1 Cod procedură civilă, constată cercetarea judecătorească terminată și socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.394 alin 1 Cod Procedură Civilă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.04.2015, petentul A. A. în contradictoriu cu intimatul I. M., a solicitat:
- anularea procesului-verbal . nr._/22.02.2015, ca nelegal, netemeinic si abuziv
Petentul, în motivarea cererii formulate, a arătat, în esență, următoarele:
La data de 21.02.2015 se deplasa cu autoturismul marca PEUGEOT, cu numărul de înmatriculare_ către loc. Sovata.
A fost oprit în loc. S. de M. și i s-a adus la cunoștință că a circulat cu viteza de 75 km/h.
I-a adus la cunoștință agentului constatator că are de formulat obiecțiuni si anume ca nu a avut viteza de 75 km/h, ca face un abuz, si ca dorește sa menționeze acest lucru in procesul verbal.
Mențiunile pe care le-a formulat nu au fost menționate in procesul verbal.
Viteza de 75 Km/h menționată de agentul de poliție în procesul-verbal nu poate fi viteza reală pe care a avut-o, mai ales că și carosabilul era umed și vizibilitatea scăzută din cauza precipitațiilor si a condițiilor meteo ce s-au înregistrat pe parcursul nopți.
Cere să se considere că depunerea contestației este in termen, având în vedere ca procesul-verbal a fost comunicat în 06.04.2015.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei.
Cererea a fost legal timbrată, fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat:
- respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale
În motivarea întâmpinării formulate, intimata a arătat, în esență, următoarele:
Procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 alin. 7 și art. 17 din OG 2/2001
Cele afirmate în cuprinsul plângerii nu sunt susținute de niciun mijloc de probă, astfel încât nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv:
- raportul agentului constatator
- documentația privind aparatul radar și operatorul acestuia
- evidența sancțiunilor contravenționale aplicate petentului
- înregistrarea video
Pe parcursul procesului:
- A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu materialul video
Analizând toate aspectele și împrejurările cauzei, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării prezentului litigiu, instanța reține următoarele:
Procesul verbal atacat
Deși petentul a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/22.02.2015, instanța constată că este vorba despre o eroare materială a petentului, procesul-verbal atacat fiind în fapt . nr._/21.02.2015, care a și fost depus la dosarul cauzei.
Prin procesul verbal . nr._/21.02.2015, s-au reținut următoarele:
În 21.02.2015, ora 08:33, pe DN15, loc S. de M., km. 81, a condus auto Peugeot cu nr._ pe DN 15, în S. de M., cu viteza de 75 km/h, filmat video radar montat pe MAI34497, ., ._, limitare de viteză de 50 km/h pe sector de drum.
În procesul verbal atacat s-a reținut săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de:
- art. 121, alin 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1361/2006), respectiv conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare
Sancțiunea a fost aplicată în baza:
- art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002, respectiv amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b
Pentru săvârșirea faptelor susmenționate petentului i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 390 lei.
La rubrica alte mențiuni s-a precizat: Nu am avut viteza sus menționată
Petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, fiind menționate datele de identificare ale unui martor asistent.
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
În ceea ce privește cauzele de nulitate relativă, petentul a arătat următoarele:
-I-a adus la cunoștință agentului constatator că are de formulat obiecțiuni si anume ca nu a avut viteza de 75 km/h, ca face un abuz, si ca dorește sa menționeze acest lucru in procesul verbal.
-Mențiunile pe care le-a formulat nu au fost menționate in procesul verbal
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Totuși, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt fel.
Pe de o parte, la rubrica obiecțiuni s-a menționat: nu am avut viteza sus menționată
Pe de altă parte, contravenientul nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare prin lipsa menționării aspectului că aprecia sancționarea sa ca fiind un abuz, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției în cauză.
În concluzie, sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu a fost invocat niciun caz de nulitate relativă cu privire la care petentul să fi fost vătămat într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat și nici nu există cauze de nulitate asupra cărora instanța să se pronunțe din oficiu.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța sesizată cu o plângere împotriva procesului verbal de contravenție, printre altele, administrează orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
În interpretarea dreptului intern, inclusiv din lumina practicii europene, în cazul contravențiilor care sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de veridicitate nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul în momentul aplicării sancțiunii.
Aceasta pentru că procesul verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, întrucât nu consemnează împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia, deci nu mai are forță probantă prin el însuși.
Astfel, în vederea probării vinovăției contravenientului, se impune ca intimatul să facă dovada că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal sunt reale.
În acest sens, în prezenta cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înregistrarea video depusă de intimat ca mijloc material de probă.
Din cuprinsul înregistrării video săvârșirea faptei rezultă dincolo de orice dubiu, viteza de 75 km/h consemnată în actul de sancționare fiind reținută corect.
Faptul că era carosabilul umed nu afectează în niciun mod funcționarea aparatului radar.
Din înregistrarea video rezultă că vizibilitatea era foarte bună la momentul săvârșirii faptei.
Totodată, în respectiva zi nu erau temperaturi situate în afara intervalului -20 ... +60 grade Celsius pentru a exista dubii în legătură cu exactitatea măsurătorilor, potrivit Normei de metrologie legală NML 021-05.
Intimatul și-a îndeplinit obligația de a proba constatarea faptei cu mijloace tehnice omologate și certificate potrivit legii, prin intermediul înregistrării video precum și prin înscrisurile care dovedesc îndeplinirea condițiilor privitoare la aparatul radar folosit, sub aspectul existenței omologării și verificării metrologice, dând curs și solicitărilor în probațiune ale persoanei sancționate.
De altfel, petentului i-au fost comunicate aceste înscrisuri și nu s-au ridicat critici în ceea ce le privește.
Astfel, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite mai grave.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
Instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției), în condițiile în care a și fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ încălcat.
Totodată, petentul a fost sancționat anterior de mai multe ori pentru depășirea limitei de viteză.
Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată, cu menținerea sancțiunilor aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de:
- petentul A. A., CNP_, cu domiciliul in Reghin, ., ., jud. M., în contradictoriu cu
- intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în mun. Târgu M., jud. M., .. 16,
ÎN CONSECINȚĂ
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.02.2015 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M..
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER M. M. |
Red/Tehnored. AA
4 ex/04.09.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3909/2015. Judecătoria... | Servitute. Sentința nr. 3888/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
