Plângere contravenţională. Sentința nr. 1351/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1351

Ședința publică din data de 25 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: O. A. O.

GREFIER: B.-R. I.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. V. în contradictoriu cu intimatul I. J. DE POLITIE M., având ca obiect plângere contravențională.

În lipsa părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.03.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință fiind amânată pronunțarea pentru data de 25.03.2015 când, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cererii, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 17.12.2014 sub nr._, petentul S. V. în contradictoriu cu intimatul IPJ M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate, în principal, nulitatea procesului verbal pentru insuficienta descriere faptei, deoarece agentul constatator nu precizează locul exact si localitatea in care a săvârșit contravenția (număr imobil), menționându-se la modul general dinspre Centru către Cart. T., iar, în subsidiar, în eventualitatea în care se apreciază ca nulitățile invocate nu atrag nulitatea procesului-verbal, admiterea plângerii si anularea procesului-verbal și exonerarea de executarea tuturor sancțiunilor, principale si complementare aplicate de agentul constatator.

În motivare, petentul a arătat că la data de 13.12.2014 agentul de politie a întocmit procesul-verbal de contravenție menționat, petentul fiind sancționat cu o amenda contravenționala in cuantum de 810 lei si cu suspendarea permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile, pentru motivul ca a condus autoturismul având numărul de înmatriculare_ dinspre Centru către Cartierul T. V., cu sublinierea ca fără indicarea exacta a localității in care a săvârșit fapta.

Cu privire la excepțiile invocate, arată ca procesul verbal de contravenție conține vicii de completare, care atrag după sine anularea lui, având în vedere că din descrierea faptei nu rezulta cu exactitate locul in care a săvârșit contravenția reținuta in sarcina sa, deoarece se arata la modul generic dinspre Centru către Cart. T. V., fără indicarea exacta a localității si in dreptul cărui imobil a săvârșit contravenția reținuta. Neștiind cu exactitate locul in care i s-a reținut ca ar fi săvârșit o contravenție si necirculând cu viteza reținuta de agentul constatator la rubrica alte mențiuni a specificat faptul ca va formula contestație, de aceea pe fondul cauzei arată ca starea de fapt reținuta in procesul-verbal de contravenție nu corespunde realității, deoarece la data si ora respectiva este foarte puțin probabil ca ar fi circulat cu viteza reținuta de agentul constatator susmenționat.

In drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 si art. 34 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Intimatul a depus la data de 20.01.2015 materialul probator.

În probațiune au fost depuse la dosar în copie înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal . nr._ din 13.12.2014, reținându-se că, în aceeași zi, ora 17:41, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe mun. Târgu M., pe Bulevardul 1 Decembrie 1918 nr. 80, dinspre centru spre Cartierul T. V., cu viteza de 109 km/h, fără a avea asupra sa permisul de conducere.

Prin urmare, pentru prima contravenție reținută, respectiv depășirea limitei legale de viteză, petentul a fost sancționat cu sancțiunea amenzii contravenționale de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile conform art. 102 alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002, făcându-se mențiune și despre art. 121 alin. 1 din regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/2006), iar pentru cea de-a doua – nedeținerea permisului de conducere, cu avertisment, conform 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 și art. 147 alin. 1 din regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/2006).

Procesul verbal contestat a fost semnat de către petent, fiind consemnat la rubrica alte mențiuni Voi depune contestație.

În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din perspectiva legalității și, ulterior, în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.

În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale O.G. nr. 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.

În privința nulităților absolute, regimul acestora este reglementat de art. 17, astfel lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu. În cauza de față, instanța apreciază că nu sunt incidente cauze de nulitate absolută asupra cărora să se pronunțe din oficiu.

Referitor la regimul nulităților relative, în considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.

Sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că petentul a criticat legalitatea procesului verbal precizând că descrierea faptei din cuprinsul procesului verbal este insuficientă, nefiind precizat locul exact și localitatea în care s-a săvârșit fapta. Această critică apare ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care agentul constatator a indicat în procesul verbal că fapta contravențională s-a constatat și săvârșit în mun. Târgu M., Bulevardul 1 Decembrie 1918 la nr. 80. Având în vedere că această contravenție nu este complexă și într-o anumită măsură descrierea acesteia implică reiterarea textului legal aplicabil, instanța constată că nu există motive de anulare a procesului verbal contestat în sensul celor criticate de către petent.

Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului. Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța sesizată cu o plângere împotriva procesului verbal de contravenție, printre altele, administrează orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.

Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

În prezenta cauză, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv,, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic’’, precum și a celei prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din aceleași act normativ, nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), respectiv documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.

În interpretarea dreptului intern, inclusiv din lumina practicii europene, în cazul contravențiilor care au acest specific, respectiv sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de veridicitate nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul în momentul aplicării sancțiunii. Aceasta pentru că procesul verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, întrucât nu consemnează împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia, deci nu mai are forță probantă prin el însuși. Astfel, în vederea probării vinovăției contravenientului, se impune ca intimatul să facă dovada că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal sunt reale.

În acest sens, în prezenta cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înregistrarea video depusă de intimat ca mijloc material de probă.

Din cuprinsul înregistrării video (f. 16), rezultă că la ora 17:36:46 aparatul radar a înregistrat viteza de 109 Km/h pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, astfel că săvârșirea faptei rezultă dincolo de orice dubiu, viteza consemnată în actul de sancționare fiind reținută corect.

Intimatul și-a îndeplinit obligația de a proba constatarea faptei cu mijloace tehnice omologate și certificate potrivit legii, prin intermediul înregistrării video, precum și prin înscrisurile care dovedesc îndeplinirea condițiilor privitoare la aparatul radar folosit, sub aspectul existenței omologării și verificării metrologice (f. 23-25). De altfel, petentului i-au fost comunicate aceste înscrisuri, și nu s-au ridicat critici în ceea ce le privește.

Cu privire la eroarea tolerată pentru măsurarea vitezei, instanța arată că în general eroarea tolerată este o marjă în care se permite variația rezultatelor măsurătorilor și care există în cadrul oricărui dispozitiv: cântar, ceas, orice alt dispozitiv de măsurare, legiuitorul considerând că un dispozitiv care se încadrează în aceste limite este suficient de exact pentru a fi folosit în scopul pentru care este destinat. Din momentul în care se eliberează un buletin de verificare metrologică, iar măsurătorile sunt realizate în termenul de valabilitate al acestuia, aparatul este prezumat absolut că afișează viteza corectă până la limita minimă de la care încep erorile măsurate și este prezumat relativ că afișează viteza corectă în cadrul acestei limite, iar nu contrariul, în sensul că s-ar prezuma că afișează o viteză mai mare 4 km/h decât cea reală.

Aceste prezumții ar putea fi răsturnate de exemplu în cazul în care nu ar fi existat verificare metrologică la zi, aparatul radar nu ar fi fost omologat ori petentul ar fi produs alte probe în acest sens, lucru care nu s-a întâmplat. Din acest motiv, având în vedere și prevederile OUG 195/2002, viteza în funcție de care se aplică sancțiunea contravențională este cea constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, prezumându-se că aceasta reprezintă viteza reală.

În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, instanța constată că petentul nu negat săvârșirea acesteia, astfel că se va reține prezumția de veridicitate și temeinicie a procesului verbal sub acest aspect.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate pentru prima contravenție, instanța reține că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat. Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, inclusiv cea complementară, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elvetiei).

În concret, fapta săvârșită este o abatere gravă, încălcarea restricțiilor de circulație, în special în localitate, poate avea consecințe deosebit de grave, cu atât mai mult cu cât în speța de față, viteza cu care rula petentul a fost dublă față de viteza legal admisă pe respectivul sector de drum. De asemenea, instanța are în vedere și circumstanțele personale ale contravenientului, conform cazierului depus la dosar, f. 19-21, rezultă faptul că petentul a mai fost sancționat pentru abateri la regimul circulației rutiere.

Pe aceste considerente, sancțiunea avertismentului nu are fi suficientă pentru a se asigura îndeplinirea scopului sancțiunii și disciplinarea petentului. Atitudinea acestuia de nu-și asuma responsabilitatea pentru contravenția dedusă judecății și a cărei săvârșire a fost probată dincolo de orice dubiu rezonabil creează bănuiala că petentul nu conștientizează pericolul social al faptei și prezintă riscul de a nesocoti dispozițiile legale și pe viitor.

Referitor la amenda aplicată, instanța reține că agentul constatator a făcut aplicarea acesteia în limitele prevăzut de lege. Scopul sancțiunilor contravenționale este unul dublu, represiv, dar în special preventiv. Astfel, dacă amenda asigură scopul represiv, instituind o restricție de ordin financiar asupra contravenientului, sancțiunea complementară are rol preponderent preventiv. Tocmai de aceea, instanța apreciază că această sancțiune a fost corect individualizată și aplicată, suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile putând avea un impact mai mare decât o sancțiune pecuniară. Astfel se poate asigura disciplinarea conducătorilor auto în sensul creșterii în conștiința acestora a sentimentului de responsabilitate în desfășurarea unei activități, precum conducerea de autoturisme pe drumurile publice.

Prin urmare, în baza tuturor acestor argumente, instanța consideră că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, astfel că în baza art. 34 din OG nr. 2/2001 urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul S. V..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. V., CNP_ cu domiciliul în localitatea S. de P., ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în mun. Târgu M., ., jud. M..

Menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.12.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit de către intimat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M.. Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.

PREȘEDINTE,

O. A. O.

GREFIER,

B.-R. I.

Redactat: O.A.O.

tehnoredactat: B.R.I.

_ ; 2 exemplare.