Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1778/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1778/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 1778/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1778
Ședința publică din data de 16.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
Grefier: S. R.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de reclamanta O. E., în contradictoriu cu pârâta P. C., având ca obiect revendicare.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.03.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 02.04.2015, iar apoi pentru data de 16.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.03.2014 sub nr._ reclamanta O. E. (fostă H.), în contradictoriu cu pârâta, P. C., a solicitat obligarea acesteia să-i achite 1/2 ( 50%) din prețul de circulație a apartamentului situat din punct de vedere administrativ în Tg M.. . . compus din 2 camere si dependințe, apartament înscris în CF col. nr.800/VI/a Tg.M. si CF ind.nr.800/VI/a/LVIII, nr.cad.5702/7/LVIII. adică suma de 60.000 lei din valoarea de circulație a acestuia de 120.000 lei, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul H. L., căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr.523/31.01.2002 din Dosar nr. 7792/2001 al Judecătoriei Târgu-M..
Cu privire la bunurile comune dobândite prin căsătorie, reclamanta a arătat că nu au fost partajate, unul dintre acestea fiind apartamentul care face obiectul cererii de chemare în judecată.
Reclamanta a mai menționat faptul că reclamanta locuiește în Ungaria, unde am un loc de muncă și că în luna iulie a anului 2007, întorcându-se în țara și dorind sa meargă la apartamentul său, a constatat cu stupoare, ca în acesta locuia parata, P. C., care susținea ca l-a cumpărat de la fostul soț al reclamantei, spunându-i ca după știința ei, reclamanta a renunțat la cota sa de 1/2 din apartamentul bun-comun, printr-o procura speciala, care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare, lucru total neadevărat.
Reclamanta a mai învederat că analizând dosarul și toate actele pe care le-a anexat prezentei cereri, se poate observa din extrasul de Carte Funciară, mai vechi, din anul 2003, că figurează ambii soți ca proprietari ai imobilului mai sus menționat.
În continuare, reclamanta a arătat că în extrasul de Carte Funciară eliberat la data de 26.07.2007, la rubrica înscrierilor privitoare la proprietate, figurează pârâta P. C., care a cumpărat apartamentul prin contractul de vânzare-cumpărare nr.665/24.04.2007, autentificat de notarul public D. C..
Așa cum reiese din acest contract, vânzătorul, H. L., a încheiat acest contract în nume propriu și ca reprezentant al reclamantei, în baza procurii speciale autentificate sub nr.4316/10.08.1998.
Obiectul acestei procuri este ca pârâtul “să facă toate formalitățile legate de radierea din circulație a autoturismului marca Trabant si a autoturismului marca Dacia”. Reclamanta a susținut că prin această procură nu și-a dat acordul pentru vânzarea apartamentului sau a oricăror altor demersuri legate de acest imobil, rezultând lipsa totală a reclamantei la vânzarea apartamentului proprietatea comună, vânzătorul H. L. vânzând imobilul fără consimțământul legal al acesteia.
În continuare, reclamanta a arătat că s-a judecat cu pârâta, P. C. și cu fostul ei soț, H. L. în Dos. nr._ a Tribunalului M., având ca obiect „constatarea nulității absolute” a contractului de vânzare nr. 665/24.04.2007 autentificat de Not. P.. D. C. din Tg M. și că a făcut și plângere penală contra fostului soț H. L., cauza formând obiectul dos. nr. 2535/P/2010.
În drept, reclamanta a invocat art. 563 al. 1,2,4 noul Cod de procedură civilă.
Pârâta P. C., a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei, în temeiul art. 430 și art. 431 NCPC, ca efect al admiterii autorității lucrului judecat și în subsidiar ca nefondată.
In motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.665 din 24.04.2007, autentificat de notarul public D. C., a cumpărat apartamentul 58, situat în imobilul din Tg.M., ..35, jud. M., compus din 2 camere și dependințe, înscris în CF colectiv nr.800/VI/a-Tg.M., și CF individual nr.800/VI/A/L VIII, nr. cadastral 5702/7/LVIII( nr. CF nou:_-Cl-U49 Tg.M., nr. top. 5702/7/LVIII).
Vânzătorul H. L., a încheiat contractul în nume propriu și ca reprezentant al reclamantei (fosta soție), în baza Procurii autentificată sub nr. 4316/10.08.1998 de către Biroul Notarilor Publici Asociați C.-I.-S. din Tîrgu-M..
Cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare pârâta a arătat că a depus toate diligențele necesare cunoașterii situației juridice reale a imobilului în cauză, respectiv a verificat dacă vânzătorul era intabulat în cartea funciară; dacă nu exista o interdicție de înstrăinare a apartamentului sau vreo acțiune în revendicare; a verificat identitatea vânzătorului pentru a ști dacă este aceeași persoană cu cea care se pretinde a fi proprietarul apartamentului.
Cu acea ocazie i s-a adus la cunoștință că vânzătorul H. L. era divorțat și că a fost coproprietar cu fosta soție (reclamanta din prezenta acțiune) în proporție de 1/2 parte, însă acesta a renunțat la cota sa parte din apartament, prezentându-i în acest sens procura autentificată sub nr. 4316/10.08.1998.
În continuare, pârâta a arătat că împreună cu H. L., s-a deplasat, apoi, la Biroul Notarului Public D. C., și conform procedurilor legale, au fost verificate de către domnul notar toate actele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, după care având convingerea fermă că totul este în regulă, în urma garanțiilor oferite de notar, a semnat contractual de vânzare-cumpărare încheiat și autentificat sub nr. 665 din 24.04.2007 și a achitat integral prețul, dobândind astfel în mod valabil și irevocabil apartamentul 58 situat în imobilul din Tîrgu-M., .. 35, jud. M., drept pe care și l-a înscris în cartea funciară.
De asemenea, a mai menționat pârâta că, de la cumpărarea apartamentului a exercitat asupra acestuia prerogativele dreptului de proprietate și și-a îndeplinit obligațiile ce derivă din acest drept.
Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, prin cererea ce a format obiectul dosarului nr._, reclamanta O. E. a formulat, în contradictoriu cu pârâta și cu fostul său soț H. L., o acțiune având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.665 din 24.04.2007- petit principal, radierea dreptului pârâtei de proprietate din CF colectiv nr.800/VI/a-Tg.M., și CF individual nr.800/VI/A/LVIII, nr. cadastral 5702/7/LVIII, cu repunerea părților în situația anterioară, în sensul că reclamanta este coproprietară pe cota de 1/2 parte din imobil și evacurarea sa din apartament, petite accesorii.
Acțiunea a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tîrgu-M. și a fost soluționată în sensul respingerii, prin Sentința civilă nr. 524 din 24 ianuarie 2013, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.702 din 24 septembrie a Tribunalului M., pronunțată în dosarul cu același număr, prin care s-a anulat, ca netimbrat, recursul reclamantei O. E..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut buna-credință a pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.665 din 24.07.2007 și a ținut cont de principiul validității aparenței în drept.
De asemenea, a mai arătat pârâta că, reclamanta O. E. a formulat și o plângere penală, așa cum arată chiar ea prin acțiunea inițială, împotriva fostului soț H. L., vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare nr. 665 din 24.04.2007, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals material în înscrisuri oficiale, ce a format obiectul Dosarului nr. 6393/P/2012, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu- M., soluționată, prin Ordonanța din 24.04.2014, în sensul respingerii (renunțarea la urmărirea penală pentru infracțiunea de înșelăciune și clasarea cauzei având ca obiect falsul material în înscrisuri oficiale cu privire la H. L.).
Astfel, până la soluționarea cauzei având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 655 din 24.04.2007 până în prezent, nu s-a pronunțat vreo hotărâre penală care să constate săvârșirea vreunei infracțiuni în legătură cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 665 la data de 24.04.2007 la Notarul Public D. C..
Cu privire la autoritatea de lucru judecat, pârâta a arătat că potrivit art. 430 și 431 noul Cod de procedură civilă, printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat - Sentința civilă nr. 524 din 24 ianuarie 2013, definitivă și irevocabilă, s-a tranșat irevocabil valabilitatea titlului pârâtei (contractul de vânzare-cumpărare nr.665 din 24.07.2014) asupra apartamentului 58 situat în imobilul din Tg.M., ..35, jud. M., compus din 2 camere și dependințe, înscris în CF colectiv nr.800/VI/a-Tg.M., și CF individual nr.800IVIIA/LV1I1, nr. cadastral 5702/7/LVIII, statuându-se că pârâta P. C., deține acest apartament cu titlu valabil, și implicit că, este proprietara acestuia.
Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singura dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces sa fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Cu alte cuvinte, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil si problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută sa pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Efectele puterii de lucru judecat prezintă un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că, nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.
Rezultă că, reclamanta nu mai poate solicita, pe calea prezentei acțiuni în revendicare-care are o motivare identică cu cea a acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, ca instanța să verifice, încă o dată și să constate nevalabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 665 din 24.04.2007.
Mai mult, chiar dacă reclamanta a intitulat demersul său inițial anulare contract de vânzare-cumpărare, iar pe acesta acțiune în revendicare, finalitatea urmărită prin promovarea ambelor demersuri juridice este aceeași. Or, "pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni (I.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4525 din 30 mai 2005)"
Autoritatea de lucru judecat este consacrată (potrivit art.430 din noul Cod de procedură civilă) ca efect al hotărârii judecătorești (nu doar excepție procesuală sau prezumție de lucru judecat, ca în vechea reglementare).
Potrivit actualei reglementari reiese fără putință de tăgadă faptul că s-a dorit renunțarea la sintagma “putere de lucru judecat” deoarece putea produce confuzii, iar sfera noțiunii de autoritate de lucru judecat a fost extinsă și asupra conținutului noțiunii de putere de lucru judecat.
Situațiile în care partea era obligată sa apeleze la invocarea puterii de lucru judecat, fac în prezent obiectul excepției autorității de lucru judecat-pe care pârâta solicită a o admite, pentru considerentele mai sus menționate.
A mai solicitat pârâta ca în situația în care va fi respinsă excepția invocată la pct. I sau se va aprecia că, admiterea ei nu duce la respingerea acțiunii, pârâta a solicitat să se constate că, în speță nu sunt îndeplinte condițiile exercitării acțiunii în revendicare.
În continuare, pârâta a arătat că reclamanta nu revendică în condițiile art.563 alin. 1 noul Cod procedură civilă, restituirea în natură a cotei de ½ parte din apartamentul în litigiu, asupra căreia afirmă că are un titlu de proprietate, ci solicită obligarea pârâtei la restituirea contravalorii acesteia.
Admiterea prin echivalent a acțiunii în revendicare poate avea loc doar când restituirea în natură nu este posibilă. Potrivit art. 566 alin 1 NCC, pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri, evaluate în raport cu momentul restituirii, dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
Pârâta a precizat că deține în temeiul unui titlu valabil-contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 665 din 24.04.2001-adică cu deplin drept apartamentul în litigiu, rezultând că este proprietara apartamentului situat în imobilul din Tg.M., .. 35, jud. M., așa cum rezultă din CF nr._- C1-U49 Tg.M., nr. top 5702/7/LVIII( Nr. CF vechi: 800/VI/A/LVIII, nr. cadastral 5702/7/LVIII), nu un simplu posesor sau detentor precar- dovadă a proprietății care potrivit art. 565 NCC se face cu extrasul de carte funciară.
Pârâta a apreciat că, o eventuală acțiune în revendicare prin compararea titlurilor nu este admisibilă în condițiile în care reclamanta a avut la îndemână, împotriva vânzării-cumpărării, acțiunea în constatarea nulității absolute a acestui contract, de care a și uzat; acțiune care a fost respinsă irevocabil.
Pârâta a invocat prevederile art. 563 alin 3 NCC, potrivit cărora „dobândirea dreptului de proprietate cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Astfel, cu putere de lucru judecat s-a statuat buna sa credință la dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu, precum și dobândirea acestuia în condițiile legii (potrivit art.557 alin 1 și alin 4 NCC) ca efect al principiului validității aparenței în drept.
Față de cele mai sus menționate, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca efect al admiterii, în condițiile art. 430 coroborat cu art. 431 noul Cod de procedură civilă, a autorității lucrului judecat, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, pârâta a invocat art. 205, art. 430, art. 431 noul Cod procedură civilă, art. 557 alin. 1 și 2, art. 563, art. 565 și art. 566 alin. 1 noul Cod de procedură civilă.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: tabel cu valorile de referință ale apartamentelor (f. 5), contract de vânzare cumpărare (f. 6, 80), procură specială (f. 8), extras CF (f. 9-10, 82), plângere penală (f. 11-15), cerere de acordare ajutor public cu înscrisurile anexate acesteia (f. 31-58), copie CI al pârâtei (f. 70), practică judiciară (f. 71-75), Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-M. (f.77-79).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin.(1) C.proc.civ. „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 432 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (potrivit art. 431 alin.(2) C.proc.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Pe cale de consecință,instanța constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat sub forma manifestării sale negative (de excepție procesuală), nefiind incidente prevederile art. 432 C.proc.civ. prin lipsa identității de obiect și cauză. Astfel, va respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța constată că prin Sentința civilă nr. 542/24.01.2013 a Judecătoriei Tîrgu-M. pronunțată în dosarul nr._ irevocabilă prin Decizia nr.702/2013 a Tribunalului M. (în care s-a anulat recursul declarat) s-a respins cererea formulată de reclamanta O. E. în contradictoriu cu pârâții P. C. și H. L. având ca obiect:
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.665/24.04.2007 încheiat între pârâții H. L. și P. C., autentificat de N. Public D. C. privind vânzarea apartamentului situat în Tg.-M., .. 35, .;
- radierea dreptului de proprietate al pârâtei de rând I P. C. din CF col. nr. 800/VI/a-Tg.-M. și CF ind. nr. 800/VI/a/LVIII, nr. cad. 5702/7/LVIII cu repunerea în situația anterioară, în sensul că reclamanta este coproprietară alături de pârâtul de rând II – H. L. – a acestui apartament;
- evacuarea din apartament a pârâtei de rând I – P. C..
Din considerentele sentinței nr. 542/24.01.2013 a Judecătoriei Tîrgu-M. instanța reține că cererea de chemare în judecată a fost respinsă având în vedere faptul că nu există motive de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare (dintre cele invocate) iar cererile de repunere a părților în situația anterioară și evacuare sunt accesorii celei principale.
Potrivit art. 431 alin. (2) C.proc.civ. “Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”
Instanța constată că, prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței să o oblige pe pârâta P. C. să îi achite suma de 1/2 (50%) din prețul de circulație al apartamentului situat din punct de vedere administrativ în Tg.-M., .. 35, . înscris în CF col. nr. 800/VI/a-Tg.-M. și CF ind. nr. 800/VI/a/LVIII, nr. cad. 5702/7/LVIII.
Reclamanta și-a fundamentat cererea de chemare în judecată pe prevederile art. 563 alin.1,2,4 C.civ. intitulând-o “acțiune civilă în revendicare”.
În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a lipsei totale a consimțământului la vânzarea apartamentului proprietate comună situat din punct de vedere administrativ în Tg.-M., .. 35, . înscris în CF col. nr. 800/VI/a-Tg.-M. și CF ind. nr. 800/VI/a/LVIII, nr. cad. 5702/7/LVIII de către fostul său soț, numitul H. L., instanța are în vedere manifestarea autorității de lucru judecat sub forma sa pozitivă prevăzută de art. 431 alin.(2) C.proc.civ. De asemenea, conform art. 430 alin.(1) și (2) C.proc.civ “(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”
Astfel, instanța constată că prin Sentința civilă nr. 542/24.01.2013 a Judecătoriei Tîrgu-M. pronunțată în dosarul nr._ irevocabilă prin Decizia nr.702/2013 a Tribunalului M. s-a constatat faptul că motivul invocat în cererea privind lipsa consimțământului este neîntemeiat și nu atrage nulitatea absolută.
Pe cale de consecință, chestiunea fiind tranșată în cadrul litigiului din dosarul nr._, instanța nu poate analiza din nou acest motiv de nulitate, întrucât se opune autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 542/24.01.2013 a Judecătoriei Târgu-M..
Pe de altă parte, instanța reține faptul că obiectul prezentei cereri nu îl reprezintă constarea nulității absolute a contractului-de vânzare-cumpărare, ci revendicare.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, instanța amintește faptul că acțiunea în revendicare constituie principalul mijloc de apărare a dreptului de proprietate. Aceasta se definește ca acțiunea aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deține bunul respectiv, fără drept (acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar). Aceasta este o acțiune reală, petitorie și imprescriptibilă. Titularul acțiunii în revendicare este proprietarul bunului iar calitatea procesuală pasivă o are cel care deține fără drept bunul. Revendicarea poate fi mobiliară sau imobiliară, în funcție de natura bunului.
În ambele cazuri, reclamantul este ținut să facă dovada dreptului său de proprietate asupra bunului, în condițiile art. 249 C.proc.civ.
Potrivit art. 563 alin.(1) și (2) C.civ. “(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. (2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.”
Potrivit art. 565 C.civ. “În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară.”
Instanța constată, pe de o parte faptul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului imobil apartament situat din punct de vedere administrativ în Tg.-M., .. 35, . înscris în CF col. nr. 800/VI/a-Tg.-M. și CF ind. nr. 800/VI/a/LVIII, nr. cad. 5702/7/LVIII. Astfel, pârâta a depus extras de carte funciară din care rezultă că este proprietara bunului (f.82). De altfel, reclamanta nu a făcut decât referire la lipsa consimțământului și nevalabilitatea titlului pârâtei, însă, din acest punct de vedere se impune cu prioritate autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 542/24.01.2013 a Judecătoriei Tîrgu-M. pronunțată în dosarul nr._ irevocabilă prin Decizia nr.702/2013 a Tribunalului M..
Pe de altă parte, instanța observă că pârâta nu a revendicat bunul imobil în sine de la pârâtă, ci a “revendicat” prețul imobilului (respectiv jumătate din prețul acestuia).
Instanța constată că persoana împotriva căreia pârâta se putea întoarce pentru plata părții ce îi revine din prețului imobilului este fostul său soț, numitul H. L. care a vândut bunul comun pârâtei și a încasat prețul în schimbul bunului (având în vedere faptul că nu a fost desființat contractul). Aceasta putea de asemenea solicita revizuirea hotărârii în măsura în care se încadra într-unul din motivele expres și limitativ prevăzute de codul de procedură civilă de la 1865. Însă nu poate cere pe calea unei acțiuni în revendicare pârâtei plata părții din prețul imobilului vândut.
Ca atare, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de norma juridică invocată în susținerea cauzei acțiunii, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O. E. cu domiciliul procesual ales în Tîrgu-M., ., ., în contradictoriu cu pârâta P. C. cu domiciliul în Tîrgu-M., .. 35, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.(2) C.proc.civ, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE:GREFIER:
C. T. S. R.
Red. C.T.
4 ex./31.07.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1334/2015.... → |
|---|
