Plângere contravenţională. Sentința nr. 138/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 138/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 138/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TG-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 138
Ședința publică din data de 22.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. V.
GREFIER: L. O.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de către petentul L. I. R. în contradictoriu cu intimatul I. M., împotriva procesului verbal . nr._/04.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 08.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi - care face parte integrantă din prezenta, când instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 22.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16 iunie 2014, sub nr. de mai sus, petentul L. I. R. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. M. anularea procesului-verbal . nr._ întocmit la data de 04.06.2014 ca netemeinic și nelegal, inclusiv a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile.
În fapt, petentul a arătat că la data de 04.06.2014, a fost oprit de către un echipaj al Biroului Rutier Târgu-M. în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . direcția Târgu-M.-Luduș. A arătat petentul că i-au fost solicitate la control cartea de identitate și permisul de conducere, certificatul de înmatriculare și asigurarea obligatorie auto fără a-i fi adus la cunoștință motivul opririi, doar ulterior întrebării agentului de poliție pentru ce a fost oprit, fiindu-i menționat că a condus autovehiculul de mai sus cu viteza de 102 km/h.
Ca motive de nelegalitate au fost invocate încălcări ale art. 16 alin. (1) OG 2/2001 în sensul că procesul-verbal nu cuprinde mențiunile legate de ocupația și locul de muncă ale petentului, nefiind indicat în mod exact și complet nici textul legal care stabilește și sancționează contravenția, și totodată încălcarea art. 16 alin. (7) OG 2/2001 în sensul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință petentului dreptul de a formula obiecțiuni.
De asemenea, petentul a învederat că procesul-verbal atacat nu cuprinde mențiuni referitoare la modul cum se face înregistrarea abaterii, la hardul sau al casetei de stocare a înregistrării imaginilor.
O critică de netemeinicie la adresa procesului-verbal contestat a fost aceea că pe sectorul de drum pe care a fost oprit petentul existau două sensuri de mers, fiind posibil ca aparatul radar să înregistreze viteza altui autoturism aflat în trafic.
În subsidiar, s-a solicitat ca instanța să aibă în vedere dispozițiile art. 3.1.1 lit. c) din Ordinul nr. 301/2005 conform cărora cinemometrele care funcționează atât în regim de staționare, cât și în regim de deplasare, pot înregistra o eroare de +/-4%, ceea ce ar determina o altă încadrare juridică pentru fapta reținută în sarcina petentului.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006, Ordinul 301/2005 privind normele de metrologie legală.
Cererea a fost legal timbrată. (f.15)
Plângerii i-au fost anexate procesul-verbal contestat (f.5), dovada . nr._ (f. 6), copie CI petent(f. 7)
La data de 31.07.2014, intimatul, a depus material probator(f. 18-25).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.06.2014 de către INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚENE M., petentul LUPSAN I. R. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei, echivalentul a 9 puncte amendă, fiindu-i aplicată și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 121 alin. 1 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, raportat la dispozițiile art. 102 alin.3 pct. 3 Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constând în aceea că, în data de 04.06.2014, ora 01:45, pe . Târgu-M., în direcția Ungheni, a condus autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 102 km/h în zona cu viteză maximă de 50 km/h, înregistrată video radar cu aparatul radar ROM 299, montat pe autospeciala MAI_.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție cu mențiunea „ nu v-am văzut.”
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.06.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, regăsindu-se în cuprinsul acestuia, mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului nu poate fi invocată decât dacă i s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L nr. XXII/19.03.2007.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de către petent, acelea că a procesul-verbal nu cuprinde mențiunile legate de ocupația și locul de muncă ale petentului, instanța reține că o astfel de omisiune reprezintă o eroare materială care nu produce nicio vătămare atâta timp cât sunt consemnate în cuprinsul procesului verbal alte date, suficiente pentru identificarea acestuia, cu atât mai mult cu cât acestea nu ar fi adus lămuriri suplimentare raportat la natura faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
Critica referitoare la neindicarea completă și exactă a textului de lege urmează a fi respinsă ca neîntemeiată întrucât agentul, în mod corect, a făcut referire la Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, respectiv OUG 195/2002, astfel că nu era necesară o redare efectivă a textelor de lege aplicabile.
Potrivit art. 175 alin 1. C., aplicabil în aceasta materie potrivit art. 47 din OG 2/2001, sancțiunea nulității nu va interveni decât daca nelegalitatea a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Așadar, revine petentului sarcina de a dovedi existenta unei vătămări, iar acesta nu a făcut o asemenea dovadă.
Pe de alta parte, instanța nu este ținută de încadrarea în drept a faptei de către agentul constatator, atât timp cât aceasta este descrisa în cuprinsul procesului verbal, iar prin plângerea formulata petentul a avut posibilitatea de a înainta instanței spre analiză procesul verbal, instanța verificând legalitatea aplicării sancțiunii raportat la fapta reținută în sarcina sa.
Se va respinge astfel această susținere a petentului ca neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Totuși, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt fel.
Ori petentul nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât, în primul rând, a semnat procesul-verbal, la rubrica mențiuni fiind consemnat „Nu v-am văzut”, iar în al doilea rând, prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției în cauză.
Referitor la aspectul că procesul-verbal atacat nu cuprinde mențiuni referitoare la modul cum se face înregistrarea abaterii, la hardul sau al casetei de stocare a înregistrării imaginilor, din simpla analiză a procesului-verbal constată că aparatul radar a fost identificat prin . autospeciala pe care a fost montat, astfel că coroborare cu înregistrarea video și înscrisurile depuse la dosar se poate reține cu certitudine că cinemometrul utilizat a fost cel cu care s-a constatat fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal.
Nefiind incidente cauze care să atragă nulitatea absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța va proceda la analiza temeiniciei acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului-verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G. 2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de Procedură Civilă, iar potrivit art. 249 Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, în dreptul român, s-a statuat faptul că, în favoarea procesului-verbal operează prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (cauza Salabiaku împotriva Franței), cu mențiunea că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că dispozițiile Convenției nu se opun în principiu acestui fapt, dar că aceastea obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile reținute în materia circulației rutiere intră sub incidența dispozițiilor art. 6 CEDO, astfel procedura referitoare la contestarea unui proces-verbal în această materie, trebuie să se realizeze cu respectarea garanțiilor pevăzute de art. 6 CEDO în materie penală, și implicit cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza H. c. României).
Respectarea prezumției de nevinovăție se concretizează în posibilitatea oferită petentului, de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, într-un cadru procesual în care să-i fie conferită posibilitatea de a administra probe în condiții de contradictorialitate în susținerea netemeinciei procesului verbal ( A. împotriva României, nr._/03, pct. 45, H. c. României pct.14).
Conform art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002: „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Astfel, în cazul contravențiilor care sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de legalitate și temeinicie nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul constatator în momentul aplicării sancțiunii. În aceste condiții, procesul-verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, pentru că nu cuprinde împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia.
În susținerea forței probante a procesului-verbal întocmit, intimatul a depus la dosarul cauzei înregistrarea video efectuată cu prilejul întocmirii procesului verbal.
În acest sens, în prezenta cauză, instanța a încuviințat proba cu înregistrarea video depusă de intimat, și a procedat la vizionarea acesteia în ședința de judecată de la termenul din data de 30 octombrie 2014 .
Din cuprinsul înregistrării video se observă că mașina petentului este surprinsă cu ajutorul aparatului radar montat pe autospeciala MAI aflată în mișcare într-un cadru în care circula cu viteza de 103 km/h, la ora 01:45:55, iar pe sectorul de drum pe care a fost surprins, . Târgu-M., limita maximă de viteză legală este de 50 de km/h conform art. 49 alin. (1) din OUG 195/2002.
Obiecțiunile petentului cu privire la viteza cu care rula urmează a fi respinse.
Cu privire la eroarea tolerată pentru măsurarea vitezei, instanța arată că în general eroarea tolerată este o marjă în care se permite variația rezultatelor măsurătorilor și care există în cadrul oricărui dispozitiv: cântar, ceas, orice alt dispozitiv de măsurare, legiuitorul considerând că un dispozitiv care se încadrează în aceste limite este suficient de exact pentru a fi folosit în scopul pentru care este destinat.
Din momentul în care se eliberează un buletin de verificare metrologică, în prezenta cauză fiind depus la dosar la f. 23, iar măsurătorile sunt realizate în termenul de valabilitate al acestuia, aparatul este prezumat absolut că afișează viteza corectă până la limita minimă de la care încep erorile măsurate și este prezumat relativ că afișează viteza corectă în cadrul acestei limite, iar nu contrariul, în sensul că s-ar prezuma că afișează o viteză mai mare cu 3 sau 4 km/h, respectiv +/- 4% decât cea reală.
Aceste prezumții ar putea fi răsturnate de exemplu în cazul în care nu ar fi existat verificare metrologică la zi, aparatul radar nu ar fi fost omologat ori petentul ar fi produs alte probe în acest sens, lucru care nu s-a întâmplat.
Din acest motiv, având în vedere și prevederile OUG 195/2002, viteza în funcție de care se aplică sancțiunea contravențională este cea constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, prezumându-se că aceasta reprezintă viteza reală.
Totodată, cu privire la apărarea petentului în sensul că aparatul radar este posibil să fi surprins viteza de circulație a autovehiculelor aflate pe sensul opus de mers, instanța constată că nu poate fi reținută, în condițiile în care în cadrul video în care este înregistrată viteza de deplasare a autovehiculului nu mai circulau alte autovehicule, acestea fiind ieșite din raza de incidență a aparatului radar la acel moment.
În prezenta cauză, instanța reține că spre deosebire de petent care s-a limitat la a depune procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și a invoca nulitatea acestuia, intimatul a depus înscrisuri și filmare video în susținerea procesului-verbal. Astfel, din înregistrarea video reiese cu exactitate viteza de 102 km/h, cu care petentul a circulat la momentul constatării faptei.
Totodată, intimatul a depus și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (fila 23), atestatul de operator radar al agentului constatator (fila 22), adresele Institutului Național de Metrologie privind aprobarea model (fila 24) din care rezultă că fapta a fost constatată cu respectarea dispozițiilor art. 109 alin. 2 OUG 195/2002 și ale normelor metrologice prevăzute de Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005, privind realizarea măsurătorilor cu un aparat verificat metrologic și de către o persoană abilitată în acest sens.
De asemenea, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În aceste condiții, instanța reține că, petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, astfel că, elementele faptice menționate întrunesc elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.06.2014 de către I. M..
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă, respectiv 9 puncte - amendă, conform art.102 alin. (3) lit. e) raportat la art. 98 alin. (4) lit. d) O.U.G. nr. 195/2002. Se reține, totodată, faptul că petentul nu a demonstrat existența vreunei circumstanțe de natură să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Caracterul primar al abaterii contravenționale constatată și sancționată prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 04.06.2014 de către intimatul I. M. nu constituie un motiv suficient pentru înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea avertismentului. În concret, fapta săvârșită este o abatere gravă, petentul depășind cu 52 km/h limita de viteză legal admisă pentru acea porțiune de drum, în condițiile în care încălcarea restricțiilor de circulație, în special în localitate, poate avea consecințe deosebit de grave, cu atât mai mult cu cât sectorul de drum pe care a fost surprins este o stradă cu grad de circulație ridicat.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, astfel că în baza art. 34 din OG nr. 2/2001 urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentul L. I. R. în contradictoriu cu intimatul I. M., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul L. I. R., domiciliat în Luduș, . A, jud. M., CNP_ în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Târgu-M., ., jud. M. ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal .. nr._/04.06.2014 ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. V. L. O.
Red./Tehnored. I.V.
4 ex. /23.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 97/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 134/2015.... → |
|---|
