Plângere contravenţională. Sentința nr. 1972/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1972/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1972/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU - M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1972
Ședința publică din data de 23.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. V.
GREFIER: L. O.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de către petentul C. G. M. în contradictoriu cu intimatul IPJ M. – Serviciul Rutier Târgu - M., împotriva procesului verbal . nr._/14.08.2014.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi - care face parte integrantă din prezenta, când instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 23.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Slobozia, și trimisă prin declinare spre soluționare acestei instanțe, la data de 22 august 2014, sub nr. de mai sus, petentul C. G.-M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M. - Serviciul Rutier M., anularea procesului-verbal . nr._ din data de 14.08.2014 și a măsurii de reținerea a permisului de conducere.
În fapt, în esență, petentul susține că circula cu o viteză inferioară celei pentru care a fost sancționat, că în procesul verbal nu s-a consemnat unul dintre prenumele sale în mod complet, că procesul-verbal nu conține numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de către petent, că actul nu cuprinde numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care se afla montat aparatul radar, că fapta nu a fost descrisă corespunzător deoarece nu se menționează numărul de km/h cu care a depășit viteza legală, faptul că nu se specifică biroul rutier din care face parte agentul constatator, și totodată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce nu este menționată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG 2/2001 și ale Normelor de Metrologie Legală nr. 021-05.
În dovedirea plângerii petentul a anexat la dosarul cauzei, în copie, procesul- verbal contestat, dovada . nr._, Carte de identitate petent.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013(f.8).
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar material probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal(f. 23-32), astfel cum i s-a solicitat de către instanță, sens în care a depus, raportul agentului constatator, procesul-verbal în original, cazierul auto al petentului, atestatul de operator radar al agentului constatator, buletinul de verificare metrologică, adresa emisă de Institutul Național de Metrologie, CD înregistrare video.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a susținut, în esență, că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 14.08.2014 întocmit de intimată, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei, fiindu-i suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că, la data de 14.08.2014, ora 00:35, petentul a condus auto marca Ferrari 458 ITALIA din direcția G. D. în direcția centru, pe un sector de drum cu limita 50 km/h, cu viteza de 148km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ._ montat pe autospeciala cu nr. înmatriculare_ .
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție fără a formula obiecțiuni
Instanța constată ca petentul a invocat o . motive de nulitate absolută ale procesului-verbal contestat.
Astfel, un prim motiv a fost acela al neconsemnării prenumelui său în integralitatea sa, cel de-al doilea prenume fiind consemnat doar prin raportare la inițiala M. Instanța va respinge această critică de nelegalitate întrucât, așa cum a învederat și intimatul, acest mod de consemnare s-a datorat faptului că procesul-verbal are un spațiu redus aferent numelui contraveninetului. Mai mult, în condițiile în care a fost consemnat în mod corect CNP-ul petentului, abrevierea celui de-al doilea prenume al său doar prin consemnarea inițialei nu îi produce nicio vătămare, identificarea sa fiind pe deplin realizabilă.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.06.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, regăsindu-se în cuprinsul acestuia, mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului nu poate fi invocată decât dacă i s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L nr. XXII/19.03.2007.
Criticile referitoare la neconsemnarea numărului de înmatriculare al autovehiculului condus de către petent, și numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care se afla montat aparatul radar, consemnarea sancțiunii complementare și a măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere sunt neîntemeiate, simpla analiză a procesului-verbal relevând existența acestor informații consemnate corespunzător.
De asemenea, utilizarea prescurtării B.R. alături de calitatea agentului constatator a fost invocată de către petent drept motiv de nulitate, însă instanța constată că această prescurtare, în condițiile în care însoțește atât calitatea agentului, cât și dezmembrământul teritorial al Ministerului afacerilor Interne, B.R. Târgu-M., este identificabilă ca reprezentând prescurtarea pentru „Biroul rutier”, utilizarea formei prescurtate nepunând în discuție competența teritorială a agentului constatator.
Totodată, în condițiile în care s-a consemnat limita de viteză legal admisa pe respectivul sector de drum, cât și viteza cu care a circulat petentul, menționarea diferenței de kilometraj apare ca superfluă, fapta fiind suficient descrisă.
Potrivit art. 175 alin 1. C., aplicabil în aceasta materie potrivit art. 47 din OG 2/2001, sancțiunea nulității nu va interveni decât daca nelegalitatea a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Așadar, revine petentului sarcina de a dovedi existenta unei vătămări, iar acesta nu a făcut o asemenea dovadă.
Nefiind incidente cauze care să atragă nulitatea absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța va proceda la analiza temeiniciei acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului-verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G. 2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de Procedură Civilă, iar potrivit art. 249 Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, în dreptul român, s-a statuat faptul că, în favoarea procesului-verbal operează prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (cauza Salabiaku împotriva Franței), cu mențiunea că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că dispozițiile Convenției nu se opun în principiu acestui fapt, dar că aceastea obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile reținute în materia circulației rutiere intră sub incidența dispozițiilor art. 6 CEDO, astfel procedura referitoare la contestarea unui proces-verbal în această materie, trebuie să se realizeze cu respectarea garanțiilor pevăzute de art. 6 CEDO în materie penală, și implicit cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza H. c. României).
Respectarea prezumției de nevinovăție se concretizează în posibilitatea oferită petentului, de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, într-un cadru procesual în care să-i fie conferită posibilitatea de a administra probe în condiții de contradictorialitate în susținerea netemeinciei procesului verbal ( A. împotriva României, nr._/03, pct. 45, H. c. României pct.14).
Conform art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002: „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Astfel, în cazul contravențiilor care sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de legalitate și temeinicie nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul constatator în momentul aplicării sancțiunii. În aceste condiții, procesul-verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, pentru că nu cuprinde împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia.
În susținerea forței probante a procesului-verbal întocmit, intimatul a depus la dosarul cauzei înregistrarea video efectuată cu prilejul întocmirii procesului verbal.
În acest sens, în prezenta cauză, instanța a încuviințat proba cu înregistrarea video depusă de intimat, și a procedat la vizionarea acesteia în ședința de judecată de la termenul din data de 16 aprilie 2014 .
Din cuprinsul înregistrării video se observă că mașina petentului este surprinsă cu ajutorul aparatului radar montat pe autospeciala MAI aflată în mișcare într-un cadru în care circula cu viteza de 148 km/h, la ora 00:35:24, iar pe sectorul de drum pe care a fost surprins, . Târgu-M., limita maximă de viteză legală este de 50 de km/h conform art. 49 alin. (1) din OUG 195/2002.
Obiecțiunile petentului cu privire la viteza cu care rula urmează a fi respinse.
Din momentul în care se eliberează un buletin de verificare metrologică, în prezenta cauză fiind depus la dosar la f. 23, iar măsurătorile sunt realizate în termenul de valabilitate al acestuia, aparatul este prezumat absolut că afișează viteza corectă până la limita minimă de la care încep erorile măsurate și este prezumat relativ că afișează viteza corectă în cadrul acestei limite, iar nu contrariul.
Aceste prezumții ar putea fi răsturnate de exemplu în cazul în care nu ar fi existat verificare metrologică la zi, aparatul radar nu ar fi fost omologat ori petentul ar fi produs alte probe în acest sens, lucru care nu s-a întâmplat
Din acest motiv, având în vedere și prevederile OUG 195/2002, viteza în funcție de care se aplică sancțiunea contravențională este cea constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, prezumându-se că aceasta reprezintă viteza reală.
Totodată, cu privire la apărarea petentului în sensul că aparatul radar este posibil să fi surprins viteza de circulație a autovehiculului aflat în fața sa, pe sensul său,de mers, instanța constată că nu poate fi reținută, în condițiile în care în cadrul video în care este înregistrată viteza de deplasare a autovehiculului nu mai circulau alte autovehicule, acestea fiind ieșite din raza de incidență a aparatului radar la acel moment.
În prezenta cauză, instanța reține că spre deosebire de petent care s-a limitat la a depune procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și a invoca nulitatea acestuia, intimatul a depus înscrisuri și filmare video în susținerea procesului-verbal. Astfel, din înregistrarea video reiese cu exactitate viteza de 148 km/h, cu care petentul a circulat la momentul constatării faptei.
Totodată, intimatul a depus și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (fila 23), atestatul de operator radar al agentului constatator (fila 30), adresele Institutului Național de Metrologie privind aprobarea model (fila 31) din care rezultă că fapta a fost constatată cu respectarea dispozițiilor art. 109 alin. 2 OUG 195/2002 și ale normelor metrologice prevăzute de Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005, privind realizarea măsurătorilor cu un aparat verificat metrologic și de către o persoană abilitată în acest sens.
De asemenea, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În aceste condiții, instanța reține că, petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, astfel că, elementele faptice menționate întrunesc elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.06.2014 de către IPJ M..
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă, respectiv 9 puncte - amendă, conform art.102 alin. (3) lit. e) raportat la art. 98 alin. (4) lit. d) O.U.G. nr. 195/2002. Se reține, totodată, faptul că petentul nu a demonstrat existența vreunei circumstanțe de natură să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Analizând cazierul contravențional al petentului (f.27), instanța constată că acesta nu este la prima abatere contravențională, figurând cu numeroase abateri contravenționale de natura celei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal contestat ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale. D. urmare, instanța constată că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal și înlocuirea acesteia cu una mai blândă, în condițiile în care sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile este cea mai în măsură să atragă atenția petentului asupra gravității contravenției săvârșite.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, astfel că în baza art. 34 din OG nr. 2/2001 urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentul C. G. M. în contradictoriu cu intimatul IPJ M., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. G. M., CNP_, domiciliat în loc. Țăndărei, ., jud. Ialomița, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M. cu sediul în Târgu-M., ., jud. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.08.2014 de către intimatul IPJ M. .
Menține procesul-verbal de constatare a . nr._ încheiat la data de 14.08.2014 de către intimatul IPJ M., ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. V. L. O.
Red./Tehnored. I.V.
2 ex./29.05.2015.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2027/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2007/2015.... → |
|---|
