Plângere contravenţională. Sentința nr. 1995/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1995/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 1995/2015
Dosar civil nr._ .
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M. – JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1995/2015
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: S. L. C.
GREFIER: M. L. B.
Pe rolul instanței fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind cererea formulată de petentul V. S. O. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție J.-țean M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare a părților nu a fost urmată.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 10.04.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 06.12.2014 sub nr._, petentul V. S. O. a formulat în contradictoriu cu intima-tul I.. M., plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.12.2014, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea lui de la plata amenzii contravenționale în sumă de 500 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional apli-cându-i-se sancțiunea amenzii contravenționale pentru că ar fi sustras cantitatea de 0,8 mc lemn de foc în valoare de 104,14 lei.
Petentul a susținut că din procesul verbal lipsește semnătura martorului și a învederat că nu realizează niciun fel de venit, astfel că nu poate achita amenda aplicată pentru fapta de a fi dus lemnele de foc unei bătrâne văduve bolnave.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG. nr. 2/2001, OUG. nr. 195/2002.
În probațiune, au fost atașate cererii formulate xerocopii de pe: carte identitate petent (fila 2), copie proces verbal (fila 3).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 10).
Intimatul I.. M., deși legal citat, nu a depus întâmpinare dar a comunicat instanței materialul probator care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat (fila 16-19).
În probațiune, la solicitarea părților, instanța a încuviințat administrarea probei cu în-scrisurile depuse la dosar.
Față de dispozițiile art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice respec-tarea termenului de formulare a plângerii împotriva procesului-verbal, termen prevăzut de art. 31 al. 1 din OG. nr. 2/2001, astfel că, în prezenta cauză, instanța constată că, procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 03.12.2014 iar prezenta plângere a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 06.12.2014, respectându-se termenul legal de 15 zile calculat con-form prevederilor art. 181-184 NCPC.
Analizând actele dosarului și materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/03.12.2014 încheiat de agentul constatator din cadrul I.. M. – Poliția Rurală Ungheni, s-a dispus sancționarea petentului contravenient V. S. O. cu amendă în cuantum total de 2.500 lei, în sarcina acestuia reținându-se nerespectarea dispozițiilor art. 8 al. 1 lit. b și art. 19 al. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, sancționate conform textelor de lege indicate, constând din aceea că la data de 03.12.2014, petentul a tăiat din UP 3 UA 122 în zona satului Vaideiu, fără a poseda documente de proveniență și a transportat fără autorizație cantitatea de 0,8 mc de material lemnos de esență stejar.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 al. 1 din OG. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost în-cheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazu-rile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenien-tului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța reține că situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din OG. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe pri-vind întocmirea procesului-verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Se reține că procesul-verbal a fost legal încheiat în condițiile în care petentul a semnat personal pe acesta, cu respectarea dispozițiilor art. 19 al. 1 teza I din OG. nr. 2/2001, nefiind necesară prezența unui martor.
Potrivit dispozițiilor legale menționate, constituie contravenție sustragerea ori însuși-rea fără drept a materialului lemnos, a puieților ori lăstarilor din fondul forestier național, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei respectiv transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, agent învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii soci-ale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de o prezumție de auten-ticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe contrare de către contravenient, fapt care în cauză nu s-a realizat.
Referitor la afirmațiile petentului în sensul că în cauza de față agentul constatator nu a făcut în niciun fel dovada că faptele reținute în sarcina acestuia sunt adevărate, instanța reține că în cauză, cel care pretinde că situația de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde rea-lității, trebuie să probeze aceasta.
Deși această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina pro-bei, care în mod normal, ar trebui să aparțină celui ce acuză, în speță, organul constatator al contravenției, în realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției. Prezumția de legalitate a actului administrativ – actul care a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – este asociată cu prezumția de autenticitate, actul emană în mod real de la cine se spune că emană și cu prezumția de veridicitate, actul reflectând în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă. Or, în speță, existența prezumției relative că procesul verbal încheiat reflectă adevărul, în favoarea conținutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, nu a fost răsturnată.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are în măsura în care cuprinde constată-rile personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6
al. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depă-șească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a pro-cesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În prezenta cauză, însă, instanța constată că petentul nu a reușit să facă proba contrară a celor reținute în procesul-verbal atacat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că în cauză a fost dovedită săvârșirea cu vino-văție de către petent a faptelor reținute în sarcina lui prin procesul verbal contestat în condi-țiile în pre-zenta cauză, procesul-verbal cuprinde constatarea personală a agentului de poliție.
Față de cele expuse, întrucât petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contravenționale reținute în sarcina acestuia, iar conduita părții se situează în sfera ili-citului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Se reține de asemenea că agentul de poliție a realizat o încadrare legală corectă a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului iar din probațiunea administrată în cauză se constată că petentul a încălcat normele legale privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice. Se apreciază de asemenea, că agentul constatator a aplicat corect sancțiunile contra-venționale, în limitele minime prevăzute de lege și proporțional cu gradul de pericol social al faptelor, măsurile dispuse fiind în conformitate și cu dispozițiile art. 25 al. 1 din lege, privind confiscarea bunurilor folosite la săvârșirea contravențiilor silvice. Față de acest criteriu de sta-bilire a sancțiunilor contravenționale, se apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii aplicate prin actul constatator atacat cu sancțiunea avertismentului, petentul nefăcând dovada unor îm-prejurări care să impună reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contes-tat este legal și temeinic iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât, în te-meiul art. 34 și din OG. nr. 2/2001, va respinge în tot plângerea contravențională formulată de petent ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul V. S. O., CNP._, domiciliat în ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., cu sediul în Târgu M., .. 16, jud. M., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._/ 03.12.2014 încheiat de agentul constatator din cadrul Poliției Rurale Ungheni.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2015.
JUDECĂTOR | GREFIER |
S. L. C. | M. L. B. |
Red./Teh.red. SLC. 19.08.2015
Listat MLB. 21.08.2015/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1985/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 1979/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
