Plângere contravenţională. Sentința nr. 2007/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2007/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 2007/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2007
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de către petentul S. A. M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. – SERVICIUL RUTIER având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 24.04.2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.12.2014, sub nr._, petentul S. A. M. solicitat, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean M. anularea procesului Verbal nr._/12.12.2014.
În motivare, a învederat că la data de 12.12.2014 pe DN 60 direcția Târgu M. – Sighișoara, iar în localitatea Acățari a intrat pe DN 60 un TIR cu număr de București care șicana mașinile din trafic, accelerând în momentul în care una dintre ele încerca să-l depășească; petentul a pățit același lucru, fiind nevoit să accelereze pentru a depăși TIR-ul, care accelera, la rândul lui. În acest context, după efectuarea depășirii, petentul a fost oprit de echipajul de poliție, care i-a comunicat că circulase cu 96 km/h și că va fi amendat, agenții nefiind interesați de explicațiile date de petent, și refuzând să-i arate înregistrarea video.
Petentul apreciază că nu se putea ca înregistrarea să redea respectiva viteză, pentru că la momentul respectiv era întuneric, și dânsul nu avea cum să ajungă în câteva secunde de la 50 km/h la 96.
A mai învederat că dânsul este cadru militar și nu încalcă regulile de circulație, fiind și singura persoană angajată din familia sa, astfel că amenda aplicată este apreciată a fi împovărătoare.
În data de 5.02.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate.
În motivare, a învederat că actul sancționator corespunde exigențelor art. 16 și 17 din OG 2/2001, bucurându-se de prezumția de veridicitate până la dovada contrarie, petentul fiind cel care trebuie să-și probeze susținerile, potrivit dispozițiilor art. 249 NCPC, dreptul său de a fi prezumat nevinovat nefiind absolut în lumina interpretărilor date de Curtea Europeană Convenției Europene a Drepturilor Omului. Forța probantă a Rapoartelor și a Proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, cu obligația pentru instanță să respecte caracterul echitabil a l procedurii în ansamblu.
În analiza principiului proporționalității, trebuie avut în vedere și scopul urmărit de OUG 195/2002, privind siguranța și fluența circulației pe drumurile publice.
Prin urmare, se solicită instanței să constate că actul sancționator, bucurându-se de prezumția de legalitate, în contextul în care petiționarul nu și-a probat susținerile contrare, este legal și temeinic încheiat, impunându-se, în opinia intimatei, soluția respingerii plângerii contravenționale formulate.
Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În drept, a invocat art. 31-36 din OG 2/2001, Deciziile 197/2003, 259/2007 ale curții Constituționale, jurisprudența CEDO – respectiv cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, Bosoni v. Franța, A. v. Romania.
La dosar s-a depus, în probațiune: PV atacat (f. 2, 19), copie CI petent (f. 3), CD (f. 18), Raport agent (f. 20), atestat (f. 21), buletin verificare metrologică (f. 22), certificat aprobare model (f. 23), Adresă IGPR (f. 24), cazier contravențional (f. 25).
Analizând actele și lucrările dosarului, reține:
Prin Procesul verbal . nr._/12.12.2014, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 102 alin. 2 OUG 195/2002 pentru fapta prevăzută de art. 121 RA OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa: „A condus auto VW_ fiind înregistrat și filmat cu aparatul radar cu viteza de 96 km/h”, „ aparat radar . 300 montat pe autospeciala MAI_”.
În ce privește fondul cauzei, reținem că, fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Analizând temeinicia procesului verbal atacat, reținem că, potrivit art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.” Este sancționată, potrivit art. 102/2 raportat la art. 108 lit. d) pct. 3 din OUG 195/2002, cu 6 puncte de penalizare și amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, „depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
În ce privește înregistrarea faptei imputate petentului, urmărind CD-ul depus la dosar de către intimată, instanța constată că nu se poate reține faptul că viteza cu care acesta a circulat la momentul respectiv ar fi fost în mod corespunzător constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, datele înregistrate sunt în general neclare – filmarea s-a realizat pe întuneric, iar din vehiculele ce se deplasează se observă doar farurile; în momentul în care cinemometrul începe să releve o viteză ridicată a unui vehicul, calitatea imaginii este chiar mai redusă, astfel că nu se pot urmări cu claritate nici farurile vehiculelor în deplasare. În acest context, chiar dacă, după oprirea vehiculului petentului de către echipajul de poliție, se observă numărul de înmatriculare al vehiculului său, nu putem deduce că același vehicul a fost cel care a fost înregistrat cu 96 km/h, neputându-se urmări pe filmare deplasarea sa.
Ori, art. 108 lit. d) pct. 3 din OUG 195/2002 face mențiune expresă în ce privește constatarea „potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” a depășirii vitezei legale de către vehiculul vizat. Condiția existenței unei înregistrări corespunzătoare a faptei reținute în sarcina petentului nu este îndeplinită în speță, și, dată fiind natura faptei imputate, în lipsa unei asemenea înregistrări veridice, aceasta nu se poate suplini cu alte probe – prezumții care să susțină procesul verbal de constatare.
Având în vedere că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de dispozițiile art. 6 par. 2 din CEDO, deși necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenția este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală” (raportat la câmpul de aplicare general al normei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale), instanța apreciază că, din acest punct de vedere, se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și cea a prezumției de nevinovăție a petentului.
Astfel, ori de câte ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție, întrunește cel puțin unul dintre criteriile reținute în jurisprudența Curții de la Strasbourg, respectiv se adresează tuturor cetățenilor, iar nu numai unui grup de persoane în considerarea unui statut anume pe care îl au membrii săi, iar sancțiunea prevăzută are caracter preventiv și represiv, atunci norma respectivă intră în domeniul penal al Articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a avea importanță gravitatea pedepsei. Prin urmare se impune respectarea tuturor exigențelor art 6 din Convenție inclusiv a garanției fundamentale – prezumția de nevinovăție - care protejează individul în fața posibilelor abuzuri ale autorităților. Curtea subliniază importanța acestei garanții într-o materie care poate fi calificată drept penală, garanție care are rolul de a restabili echilibrul între autorii prezumați ai unor acțiuni interzise și autoritățile care au sarcina de a urmări și sancționa aceste fapte.
Există, în acest sens, o aparentă inconsecvență, în sensul că, pe de o parte art. 47 din OG 2/2001 prevede că dispozițiile textului de lege se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă – fapt ce presupune între altele că sarcina probei revine petentei, iar pe de altă parte, atât Convenția cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg se impun judecătorului român, care are obligația de a face aplicarea directă și prioritară față de dreptul intern a acestora în cursul soluționării litigiilor deduse în fața sa.
Rezultă că, față de cele ce preced, legislația contravențională din România intră sub prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest context, contrar prevederilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să considere aplicabile în cauză dispozițiile conform cărora persoana acuzată de săvârșirea unei contravenții beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Pentru aceste considerente, se impune în baza art. 34 alin. 1 OG 2/2001, anularea Procesului verbal . nr._/12.12.2014, întocmit de agentul constatator din cadrul intimatei, și exonerarea petentului de sancțiunile contravenționale aplicate prin respectivul proces verbal, netemeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul S. A. M., CNP –_, cu domiciliul în Corunca, nr. 397G9/10, județul M., în contradictoriu cu INSPECTOPRATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în Tîrgu M., ., județul M..
Anulează Procesul verbal . nr._/12.12.2014 întocmit de agentul constatator din cadrul intimatei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. C. R. A. M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1972/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2001/2015. Judecătoria... → |
|---|
