Plângere contravenţională. Sentința nr. 1985/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1985/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1985/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1985
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. DUMITRIȚA S.
GREFIER: C. L.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta S.C. A. & CUANTUM CONSULTING S.P.R.L., în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. și POLIȚIA M. TÎRGU M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/10.09.2014.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 5 martie 2015, când instanța, pentru a da părților posibilitatea să depună eventuale concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 19 martie 2015, după care, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26 martie 2015, apoi pentru data de 2 aprilie 2015, apoi pentru data de 9 aprilie 2015, apoi pentru data de 16 aprilie 2015, iar mai apoi pentru data de astăzi, 23 aprilie 2015, încheierile menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2014, sub nr._, petenta S.C. A. & Q. Consulting S.R.L., în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție Județean M. și Poliția M. Tîrgu M., a solicitat instanței să anuleze procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 10.09.2014 și comunicat ulterior de către Poliția M. Tîrgu M., prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.000 de lei, iar, în subsidiar, să înlocuiască sancțiunea cu amendă în cuantum de 2.000 de lei, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în fapt, probabil ca urmare a unui control efectuat de către reprezentanți ai Poliției M. Tîrgu M., deoarece nu a fost de față, a fost sancționată, în baza art. 58 lit. a) din Legea nr. 333/2003, pentru că nu ar fi luat măsurile de asigurare a pazei bunurilor, pe întreg perimetrul obiectivului situat în Tîrgu M., ., cu privire la o societate aflată în insolvență.
Petenta a învederat instanței că procesul-verbal trebuie anulat din mai multe motive, unul dintre acestea fiind că administratorul judiciar și lichidatorul nu pot răspunde cu privire la obligații aflate în sarcina societății aflate în insolvență și ale cărei bunuri le lichidează. Lichidatorul nu este un organ de conducere propriu al societății, ci este numit de instanță pentru a lichida bunurile societății. În aceste condiții, nu poate fi sancționat pentru aspecte care țin de societate, deoarece nu asigură conducerea curentă a acesteia, ca și în cazul desfășurării unei activități normale a societății, în acest sens petenta invocând dispozițiile art. 57 alin. 11 din Legea nr. 85/2014.
Petenta a arătat că societatea aflată în insolvență nu dispune de lichidități și personal cu care să se poată îndeplini obiective pe care le-ar putea îndeplini societățile care își desfășoară activitatea în mod obișnuit. În aceste condiții, nu există vinovăție, deoarece este obiectiv imposibil a se îndeplini obligații care impun folosirea de resurse și personal inexistente.
Petenta a mai învederat instanței că lipsesc elementele esențiale ale procesului-verbal, astfel, starea de fapt nu este descrisă suficient, pentru a se vedea gravitatea încălcării legii, arătându-se că nu s-ar fi luat măsurile de asigurare a pazei bunurilor, pe întreg perimetrul obiectivului, însă nu se arată pe ce porțiune, în ce fel. Deși lipsește semnătura contravenientului, nu se menționează de ce acesta nu a semnat, nu există martori asistenți și nu se menționează nici de ce aceștia nu există, în aceste condiții producându-se o vătămare gravă, deoarece nu se pot stabili condițiile în care s-a încheiat procesul-verbal, încălcându-se art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
Petenta a mai arătat faptul că starea de fapt reținută nu a fost reală. Societatea a fost preluată spre lichidare și îndeplinea condițiile de pază, altfel probabil ar fi fost sancționată anterior.
În subsidiar, petenta a menționat că dacă instanța consideră că nu se impune anularea procesului-verbal atacat, având în vedere faptul că societatea este în lichidare și nu dispune de fonduri sau lichidități pentru activități, petenta îndeplinind o obligație legală, neputând fi sancționată pentru elemente ce țin de societatea în faliment, a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, petenta a invocat prevederile art. 7, art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din 16.11.2014 (f. 6), copia dispozitivului încheierii nr. 3025/C/2011 a Tribunalului Specializat M. pronunțată la data de 23.11.2011 în dosarul nr._ (f. 7-10), sentința nr. 122 din data de 30.01.2013 a Tribunalului Specializat M. pronunțată în dosarul nr._ (f. 11-13), extras de carte funciară (f. 14-15).
Petenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei, conform ordinului de plată depus la fila nr. 20 dosar.
Intimații Inspectoratul de Poliție Județean M. și Poliția M. Tîrgu M. nu au depus întâmpinare, însă au comunicat instanței, la data de 04.12.2014, documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat, respectiv borderou recomandate (f. 30), adresă încetare executare silită (f. 31), raportul agentului constatator din data de 28.11.2014 (f. 32).
Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Față de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice respectarea termenului de formulare a plângerii împotriva procesului-verbal, termen prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel că, în prezenta cauză, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost transmis petentei la data de 19.09.2014, iar prezenta plângere a fost transmisă instanței la data de 03.10.2014, respectându-se termenul legal de 15 zile, termen calculat conform prevederilor art. 181 din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.09.2014 s-a constatat că, la data de 09.09.2014, petenta, în calitate de lichidator judiciar, nu a luat măsuri de asigurare a pazei bunurilor la obiectivul situat în Tîrgu M., ., săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 58 lit. a și sancționată de art. 59 alin. 1 lit. b din Legea nr. 333/2003 (f. 6). Pentru această faptă, petenta S.C. A. & Q. Consulting S.P.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2.000 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat, la data de 10.09.2014, de agentul constatator, dar nu a fost semnat de reprezentantului petentei, nefiind subliniată mențiunea corespunzătoare motivului pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de acesta.
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petenta a invocat ca motive de nulitate relativă: descrierea lapidară a faptei, fapt ce contravine dispozițiilor art. 16 alin. 1 și lipsa semnăturii contravenientului sau a martorilor asistenți, lipsa mențiunilor cu privire la situațiile ce au determinat încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului și a martorilor asistenți, fapt ce contravine dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
Cât privește prima susținere - fapta nu este descrisă corespunzător, instanța reține că petenta susține că următoarele elemente esențiale nu au fost consemnate în procesul-verbal: porțiunea pentru care nu au fost luate măsuri de asigurare a bunurilor și în ce fel trebuia să fi fost luate aceste măsuri. Instanța constată că fapta a fost descrisă corespunzător, s-a arătat că măsurile de asigurare a pazei bunurilor nu au fost luate pe întreg perimetrul obiectivului, iar în condițiile în care petenta a fost sancționată pentru că nu a luat nicio măsură de asigurare a pazei bunurilor, iar nu pentru că nu a luat măsuri corespunzătoare de pază a bunurilor, faptul că nu s-a indicat ce măsuri de pază nu au fost luate nu prezintă nicio relevanță. Instanța reține că modul de descriere a faptei din procesul-verbal nu este de natură să aducă o vătămare dreptului de apărare al petentei, realizându-se identificarea obiectivului pentru care nu s-au luat măsuri de asigurare a bunurilor, iar procesul-verbal cuprinde toate elementele prevăzute de lege, respectiv data, ora și locul săvârșirii faptei și datele de identificare ale petentei.
De asemenea, cât privește cea de a doua susținere, deși este adevărat că agentul constatator nu a indicat în care dintre ipotezele reglementate la art. 19 din O.G. nr. 2/2001 s-a aflat pentru încheierea procesul-verbal fără semnătura contravenientei, din chiar cuprinsul plângerii contravenționale rezultă că ne aflăm în ipoteza în care reprezentantul petentei nu s-a aflat de față. Astfel, lipsa unui martor asistent care să ateste această situație, nu mai prezintă relevanță, dat fiind că încheierea procesului-verbal în lipsa reprezentantului petentei a fost recunoscută.
Se constată că potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, doar lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea putând fi invocată din oficiu. Astfel, pentru orice alte lipsuri din procesul-verbal, sancțiunea nu poate fi decât cea a nulității relative, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate, în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal. În speță, petenta nu a suferit vreo vătămare, atât timp cât faptul pentru care nu a fost semnat procesul-verbal a fost recunoscut chiar de către aceasta, și anume nu a fost de față la încheierea procesului-verbal reprezentantul său, nefiind vorba de faptul că procesul-verbal, deși încheiat în prezența reprezentantului legal, nu a fost semnat pentru că s-a urmărit îngrădirea dreptului său de a face obiecțiuni la încheierea procesului-verbal.
Așadar, raportând textele de lege sus invocate la conținutul procesului-verbal de contravenție întocmit în cauză, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în condiții de legalitate. Astfel, agentul constatator poate încheia procesul-verbal în lipsa contravenientului, în condițiile în care la data constatării faptei, acesta nu se afla prezent. Pe de altă parte, faptul că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația impusă de lege în condițiile încheierii procesului-verbal în lipsa reprezentantului petentei ca procesul-verbal să fie semnat de un martor care să ateste acest fapt, nu poate conduce la nulitatea procesului-verbal atacat, dat fiind că acest fapt a fost recunoscut.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.09.2014 îndeplinește condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 din Noul Cod de procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 333/2003: „În funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu polițiști locali, pază proprie sau pază prin societăți specializate”. La alin. 3, s-a prevăzut că la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor. Încălcarea acestor obligații constituie contravenție conform art. 58 lit. a din Legea nr. 333/2003: „Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte: a) neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1) și la art. 18 alin. (2) și (3)”. Potrivit art. 59 alin. 1 lit. b din Legea nr. 333/2003: „Contravențiile prevăzute la art. 58 se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, contravențiile prevăzute la lit. a) - d) și f)”.
Instanța are în vedere că, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 333/2003: „Paza și protecția se realizează prin forțe și mijloace militare sau civile, de către instituțiile specializate ale autorităților administrației publice, sau în regim privat, de către proprietarii sau deținătorii obiectivelor, bunurilor sau valorilor, precum și de către societățile specializate de pază și protecție.”
Potrivit art. 4 din Legea nr. 333/2003, răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) - „Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu”.
Astfel, în ceea ce privește critica formulată de petentă referitoare la faptul că aceasta nu are calitate de subiect activ al contravenției, întrucât nu este un organ de conducere al societății falite, ci lichidatorul judiciar este numit de instanță doar pentru a lichida bunurile societății, instanța reține că este neîntemeiată, deoarece la data intrării în faliment s-a ridicat dreptul de administrare al foștilor administratori, de la această dată lichidatorul judiciar fiind singurul reprezentant al firmei, iar până cel mai târziu la data de 13.02.2013, s-a predat gestiunea patrimoniului societății către lichidatorul judiciar (sentința nr. 122 din 30.01.2013 a Tribunalului Specializat M. – f. 11-12). Chiar dacă într-adevăr, societatea nu mai desfășoară activitatea curentă, aceasta fiind dizolvată, aceasta își păstrează personalitatea pentru îndeplinirea activităților specifice lichidării, și anume valorificarea bunurilor aflate în patrimoniu și îndestularea creditorilor din sumele obținute, iar conducerea activității societății limitată la operațiunile de lichidare este realizată de lichidatorul societății.
Prin urmare, lichidatorul judiciar în calitate de conducător al societății falite, conform art. 25 lit. b din Legea nr. 85/2006, persoană care deține bunurile societății falite, este răspunzătoare de asigurarea pazei bunurilor și are calitatea de subiect activ al contravenției prevăzută de art. 58 lit. a din Legea nr. 333/2003.
De asemenea, apare evidentă culpa acesteia pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 58 lit. a din Legea nr. 333/2003, având în vedere că în discuție nu este vorba de o faptă sau omisiune a debitorului (prevederile art. 57 din Legea nr. 85/2014, nefiind de altfel aplicabile în cauză, față de prevederile art. 343 din această lege), ci de o faptă/omisiune a sa, și anume de a lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor societății, atribuție prevăzută de art. 25 lit. d din Legea 85/2006. Luarea măsurilor necesare pentru conservarea bunurilor presupune fie depozitarea acestora într-un spațiu adecvat fie, dacă bunurile vor fi păstrate în fosta locație a societății falite, asigurarea pazei acestora. Totodată, cât privește apărarea care are în vedere lipsa disponibilităților bănești, instanța reține că nu s-a făcut o proba că o astfel de cheltuială legată de pază a bunurilor nu a poate fi efectuată din fondul de lichidare prevăzut de art. 4 din Legea 85/2006, având în vedere că și paza bunurilor se include în activitățile specifice lichidării.
De asemenea, instanța reține că agentul constatator a constatat ex propriis sensibus fapta contravențională, astfel că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului constatator, acest act bucurându-se de forță probantă prin sine însuși. Pe de altă parte, prin chiar susținerile din cuprinsul plângerii rezultă că petenta a recunoscut că nu a luat niciun fel de măsuri de securitate pentru bunurile care aflau în locația situată la adresa ..
Ca atare, petenta nu a luat măsurile prevăzute de lege pentru asigurarea pazei bunurilor deținute în spațiul ce aparține .. (societate aflată în faliment și pentru care petenta a fost desemnată lichidator judiciar), situat în Tîrgu M., ., și, astfel, în mod corect a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal contestat. Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție . nr._/10.09.2014 a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește sancțiunea efectiv aplicată, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentei fiindu-i aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege, respectiv 2.000 lei, petenta nedemonstrând existența niciunei circumstanțe de natură să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. În ceea ce privește motivele invocate de petentă, instanța reține că situația materială a societății falite nu poate să aibă vreo relevanță cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicată petentei, așa încât nu pot fi reținute ca justificate. Nu s-ar justifica o înlocuire a amenzii minime aplicate, în condițiile în care petenta nu a dat dovada nici măcar de bună-credință, prin asumarea răspunderii pentru fapta săvârșită și recunoașterea faptei.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. & Q. Consulting S.P.R.L., în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție Județean M. și Poliția M. Tîrgu M., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.09.2014, încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean M., Poliția M. Tîrgu M., ca neîntemeiată.
De asemenea, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. & Q. Consulting S.P.R.L., având C.U.I. RO_, cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, ., și cu sediul procesual ales în Timișoara, .. 6, parter, interfon 6, jud. T., la S.C.P.A. S., B. & C., în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție Județean M., cu sediul în Tîrgu M., ., jud. M., și Poliția M. Tîrgu M., cu sediul în Tîrgu M., .. 16, jud. M., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.09.2014, încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean M., Poliția M. Tîrgu M., ca neîntemeiată.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere de apel care se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. DUMITRIȚA S. C. L.
5 ex./12.10.2015
Redactat: M.D.S.
Tehnoredactat: B.T.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1983/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1995/2015.... → |
|---|
