Plângere contravenţională. Sentința nr. 2131/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2131/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 2131/2015
Dosar civil nr._ .
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M. – JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2131/2015
Ședința publică din data de 29 aprilie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: S. L. C.
GREFIER: M. L. B.
Pe rolul instanței fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind cererea formulată de petenta .. Luna în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare a părților nu a fost urmată.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.04.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. sub nr._ din data de 16.12.2014, petenta .. a solicitat instanței ca prin hotărâ-rea care se va pronunța în contradictoriu cu intimatul I.. M., să dispună anularea proce-sului-verbal de contravenție . nr._/04.12.2014, cu exonerarea părții de la plata amenzii aplicate în cuantum de 750 lei.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în sarcina ei s-a reținut fapta constând din aceea că la data de 04.12.2014 ora 08:05 pe DN 15 km 83, în loc. Ernei, jud. M., vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând părții a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Petenta a susținut că nu avea cunoștință despre faptul că rovinieta pentru vehicul era expirată și că a cumpărat rovinieta în cauză la data de 04.12.2014.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment având în vedere atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de reglementarea legală în materie.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG. nr. 2/2001 și OG. nr. 15/2002.
În probațiune, petenta a depus la dosarul cauzei xerocopii de pe: procesul-verbal contestat (fila 4), bon fiscal și rovinietă (fila 3).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 2).
Intimatul I.. M., legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petentă, arătând că actul constatator a fost încheiat cu respectarea dis-pozițiilor legale incidente în materie și conține toate elementele prevăzute de lege pentru valabilitatea lui.
În probațiune, s-a atașat întâmpinării materialul probator care a stat la baza încheierii procesului-verbal contestat (fila 22-30 în dosar).
Petenta deși legal citată, nu a comunicat un răspuns la întâmpinarea depusă de intimat.
La solicitarea părților, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depu-se la dosar.
Față de dispozițiile art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice respectarea termenului de formulare a plângerii împotriva procesului-verbal, termen prevăzut de art. 31 al. 1 din OG. nr. 2/2001, astfel că, în prezenta cauză, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 04.12.2014 iar prezenta plângere a fost înre-gistrată la instanță în data de 16.12.2014, respectându-se termenul legal de 15 zile, termen cal-
culat conform prevederilor art. 181-184 NCPC.
Analizând actele dosarului și materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
P. procesul-verbal de contravenție . nr._/04.12.2014 încheiat de agentul constatator din cadrul I.. M., s-a dispus sancționarea petentei contravenientă .. Luna cu amendă în cuantum de 750 lei, în sarcina acesteia reținându-se că, în calitate de utilizator al autovehiculului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, condus pe DN 15 la km 83 în loc. Ernei, jud. M., la data de 04.12.2014 ora 08:05, nu deținea rovinietă valabilă, fiind încălcate dispozițiile art. 8 al. 1-2 din OG. nr. 15/2002.
Respectând prevederile art. 34 al. 1 din OG. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifi-ce legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotă-rască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazu-rile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța reține că situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din OG. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmi-rea procesului-verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din OG. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile C.., instanța, având în vedere și prevederile art. 270 NCPC., reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar pentru a dovedi o si-tuație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă reali-tatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o do-vadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să pre-zinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea pre-zumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 al. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților funda-mentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să de-pășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apără-rii, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului constatator, iar petenta, prin probațiunea administrată, nu a reușit să facă dovadă contrară ce-lor reținute de agent, probațiunea administrată nefiind de natură să contrazică starea de fapt prezentată în actul constatator.
Cât privește apărarea petentei conform căreia a achiziționat rovinienta în aceeași dată, la o oră ulterioară, 09:01, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, în considerarea dispozi-țiilor art. 3 al. 1 și 6 din Ordinul MTI nr. 769/2010, ea având obligația de a achita în avans ta-riful de utilizare.
Astfel, potrivit art. 1 al. 2 din OG. nr. 15/2002, ”Începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz”. De asemenea, potrivit art. 8 al. 1 din OG. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține ro-vinietă valabilă constituie contravenție, iar potrivit art. 8 al. 5 și 6 din același act normativ, utilizatorilor li se pot aplica amenzi contravenționale atât pe rețeaua de drumuri naționale din România, cât și în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, la ieșirea din România, iar odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor români care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reține certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgu-bire.
Din aceste prevederi legale se desprinde concluzia, că, în cazul săvârșirii contravenției de a circula fără a deține rovinietă valabilă, răspunderea contravențională aparține utilizatoru-lui vehiculului, termenul de ”utilizatori” fiind definit de către art. 1 al. 1 lit. b din ordonanță ca fiind ”persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”. Din această definiție rezultă faptul că legiuitorul român a instituit o răspundere obiectivă pentru fapta de natură contravențională prevăzută de art. 8 al. 1 din OG. nr. 15/2002, care aparține persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau care poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în țară, indiferent de persoana care a condus autovehiculul.
Față de cele expuse, instanța apreciază că în cauză a fost dovedită săvârșirea cu vino-văție de către petentă a faptei reținute în sarcina ei prin procesul verbal contestat.
Față de cele expuse, întrucât petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina acestuia, iar conduita părții se situează în sfera ilici-tului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea lui, reținându-se de asemenea că agentul de poliție a realizat o încadrare lega-lă corectă a faptei contravenționale stabilite în sarcina petentei iar din probațiunea adminis-trată în cauză se constată că petenta a încălcat normele legale privind utilizarea rețelei de dru-muri naționale din țară.
Cu privire la individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din OG. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat. Or, în cauză, rovinieta a fost achiziționată numai la ora 09:01, respectiv ulterior sancțiunii aplicate petentei.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula pro-porționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia . restrictive de drepturi, petentei fiindu-i aplicată sancțiunea minimă pre-văzută în anexa nr. 2 din OG. nr. 15/2002, respectiv suma de 750 lei.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contes-tat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în te-meiul art. 34 și următoarele din OG. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională for-mulată de petentă în contradictoriu cu intimatul, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.12.2014, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta .., cu sediul în loc. Luna, nr. 716, jud. Cluj, J_, CUI_, având sediul ales în loc. Luduș, ., apt. 5, jud. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., cu sediul în Târgu M., .. 16, jud. M., CUI_, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/04.12.2014 în-cheiat de agentul constatator din cadrul I.. M. – Serviciul Rutier.
Menține ca fiind legale și temeinice dispozițiile actului constatator contestat.
Ia act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2015.
JUDECĂTOR | GREFIER |
S. L. C. | M. L. B. |
Red./Teh.red. SLC. 01.09.2015
Listat MLB. 02.09.2015/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1265/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2129/2015.... → |
|---|
