Plângere contravenţională. Sentința nr. 2407/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2407/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 2407/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU - M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2407
Ședința Publică din data de 15.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. V.
GREFIER: L. O.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulate de către petenta O. B. ROMANIA SA în contradictoriu cu intimatul C. R. PTR. PROTECȚIA CONSUMATORILOR CENTRU – C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., împotriva procesului verbal nr._/1103 din data de 28.05.2014.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi - care face parte integrantă din prezenta, când instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 15.05.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 05.06.2014 sub nr._ petenta O. B. România SA a formulat în contradictoriu cu C. R. pentru Protecția Consumatorilor Centru – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M. plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 28.05.2015, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție ca fiind nelegal și restituirea plății efectuate.
Prin plângerea formulată petenta a invocat excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii, raportat la data săvârșirii presupuselor fapte contravenționale, invocând art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori „ Prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 27 – 29”.
S-au mai invocat și prevederile art. 13 din OG nr. 2/2001 „ (1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
Petenta a arătat că, potrivit punctului 43 din procesul verbal contestat data săvârșirii presupuselor fapte este 21.05.2008, iar procesul verbal a fost încheiat în data de 28.05.2014, prin urmare, reprezentanții intimatei au consemnat în mod expres faptul că data săvârșirii presupuselor fapte este 21.05.2008 ( data majorării dobânzii), iar procesul verbal încheiat în data de 28.05.2014 la mai mult de 5 ani de la data presupusei date a săvârșirii faptei, astfel ca dreptul intimatei de a aplica sancțiunea contravențională este prescris extinctiv.
S-a mai arătat de către petentă că numiții F. M. A. și P. C. au reclamat la CJPC în anul 2014 împrejurări care s-au petrecut în anul 2008, când între aceștia și O. B. România SA s-au încheiat două contracte de credit, apreciind că în mod abuziv și nelegal a procedat intimata la aplicarea sancțiunii după un asemenea interval de timp (6 ani).
Petenta a apreciat că nu se poate reține o eventuală apărare a intimatei privind caracterul continuu al faptelor, pentru ca termenul de prescripție să nu fi început să curgă decât de la data încetării deoarece, în realitate, petenta nu se face vinovată de nimic, în acest sens stând mărturie împrejurarea că numiții F. M. A. și P. C. nu au nici o zi de întârziere la plata creditelor, executându-și cu bună credință obligațiile asumate prin contract.
Petenta a arătat că organul constatator a reținut la rubrica nr. 44 din procesul verbal „ data săvârșirii faptelor 20.05.2014” adică data sesizării reclamanției, iar la rubrica nr. 44.1 CJPC a reținut „ data constatării faptelor 20.05.2014”, apreciind că s-a menționat astfel o dată falsă, în scopul aplicării sancțiunii pentru o faptă care s-ar fi petrecut în anul 2008.
Petenta a solicitat să se rețină că potrivit art. 17 din OG 2/2001 lipsa mențiunilor privind data săvârșirii faptelor atrage nulitatea procesului verbal, precizând că, pe de o parte, această excepție a nulității procesului verbal este absolută putând fi invocată chiar de instanță din oficiu.
S-a mai precizat că inserarea unei date false, echivalează cu lipsa datei reale.
Petenta a mai susținut faptul că O. B. România SA a respectat în totalitate art. 9 din OG nr. 21/1992 în temeiul căruia a fost sancționată.
S-a mai contestat de către petentă faptul că reprezentanții intimatei nu au menționat în procesul verbal nici un produs nou pus pe piață de către petentă care să nu corespundă caracteristicilor prescrise sau declarate.
Petenta a arătat că, contractul a fost încheiat prin acordul părților, ambele părți au fost de acord cu conținutul contractului, prin urmare contractul încheiat în anul 2008 corespunde caracteristicilor declarate. Petenții persoane fizice au solicitat băncii un credit, aceasta l-a acceptat, contractul derulându-se în mod corespunzător.
Petenta a mai arătat că s-a comportat în mod corect în relația contractuală cu clienții săi, în fapt, potrivit prevederilor art. 5.1 din contract, rata dobânzii stabilită prin acordul părților este de 6,80%, fără a se indica o perioadă de actualizare a ratei dobânzii, totodată petenta i-a pus la dispoziție clientului scadențarul contractului de credit ce face parte integrantă din contract pe întreaga perioadă contractuală, iar acesta a semnat scadențarul pe toate paginile, prin urmare ambele părți contractuale au fost de acord că există posibilitatea ca respectiva dobândă să nu se modifice pe întreaga perioadă de derulare a contractului.
S-a mai arătat de către petentă că, ulterior, după . prevederilor art. 37 din OUG nr. 50/2010 în care era prevăzută formula de calcul și perioada de actualizare a ratei dobânzii ce urmau să fie aplicate,Banca, de bună credință a scăzut rata dobânzii în contractul de credit conform formulei prevăzute de lege.
Petenta a mai arătat că urmare a manifestării de voință a clienților, în cadrul contractului de credit încheiat de părți s-au introdus la art. 5 date referitoare la dobândă, cu mențiunea că dobânda poate fi modificată de către petentă fără a exista o obligație în acest sens din moment ce părțile contractuale nu au stabilit și perioada de actualizare automate a ratei.
Prin urmare, petenta a arătat că, nu era prevăzută o perioadă de actualizare a ratei de dobândă până la punerea în aplicare a prevederilor art. 37 din OUG nr. 50/2010. Acest fapt este evident din moment ce reprezentanții intimatei nu au indicat clauza din contract în care este prevăzută perioada la care ar fi trebuit să actualizeze rata dobânzii, petenta nemodificând niciodată în sens crescător rata dobânzii.
II. Cu privire la măsura complementară dispusă la punctul K din procesul verbal contestat petenta a solicitat instanței să rețină că măsura este nelegală și netemeinică deoarece, pe de o parte, CJPC nu este parte contractantă și nu are dreptul să modifice contractul de credit în afara legii, pe de altă parte, reprezentanții intimatei nu au indicat perioada de recalculare și nici care este perioada de actualizare a dobânzii, astfel că petenta se află în imposibilitatea practică de a da curs măsurilor complementare dispuse prin procesul verbal.
Petenta a menționat faptul că cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 și următoarele din OG nr. 2/2001, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 288/2010, OG nr. 21/1992, art. 37 din OUG nr. 50/2010.
În probațiunea celor susținute, petenta a depus la dosar dovada achitării amenzii (f. 4), copia procesului verbal de constatare a contravenției (f. 5-8), practică judiciară (f. 9-19), adresa emisă de către CJPC M. către . SA nr. 469/24.01.2014 (f. 20-22), împuternicire avocațială (f. 25).
La solicitarea instanței la data de 18.06.2014 petenta a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru (f. 30).
La data de 23.07.2014 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii ca neîntemeiată, respingerea plângerii și menținerea procesului verbal cu amenda și măsura aplicată ca temeinic și legal.
Intimata a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii ca neîntemeiată, deoarece fapta are caracter continuu.
Intimata a arătat că la data de 20.05.2014 comisarii CJPC M. s-au deplasat la sediul O. B. România SA în urma unor reclamații înregistrate în care s-au învederat următoarele:
1. Obiectul reclamației nr. 633/1900/13.05.2014I formulată de către clientul F. M. - A. – în data de 30.01.2008 acesta a încheiat cu banca contract de credit ipotecar C_ /30.01.2008 cu o dobândă curentă de 6,80%. În 21.05.2008 banca a majorat rata dobânzii curente la 7,79%, valoare rămasă constantă, deși indicele LIBOR CHF a scăzut de la 2,3% la 0,66% în 31.12.2008. S-a solicitat recalcularea dobânzii în funcție de scăderea indicelui LIBOR CHF și restituirea sumelor încasate în plus de către bancă.
În urma controlului s-a constatat de către agenții intimatei că banca s-a comportat incorect în relația cu clientul care a formulat reclamația nerespectând clauza contractuală prevăzută la art. 6.2 din contract de a revizui dobânda – rata anuală de dobândă în funcție de fluctuațiile LIBOR CHF declarat în contract în condițiile în care indicele LIBOR CHF la 3 luni a avut o scădere vertiginoasă, începând cu luna octombrie 2008; banca a păstrat rata anuală a dobânzii la valoarea majorată de 7,79% care este luată în anul 2010 în calcul, ca marja fixă la dobândă, contrar celor susținute de bancă. Fapta săvârșită încălcând art. 9 din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor cu modificările și completările ulterioare și art. 50 (1) lit. c din același act normativ cu amendă de 2000 lei la_ lei. Operatorul economic a fost sancționat cu amendă de 5000 lei cu posibilitatea achitării a 1000 lei în 48 de ore.
2. Obiectul reclamației nr. 635/1908/14.05.2014, formulată de către clientul P. C. D.– în anul 2007 petentul a încheiat cu banca contractul de credit nr. C_ /30.03.2007 cu o dobândă de 5,5% dobândă majorată nejustificat în anul 2008 la 6,29% deși indicele LIBOR a scăzut la 0,02 fără ca banca să diminueze rata dobânzii.
În urma controlului s-a constat că banca nu a respectat condițiile contractuale privind dobânda, majorând valoarea acesteia în condițiile în care valoarea indicelui de referință LIBOR CHF a scăzut, omițând mai apoi să o micșoreze în funcție de fluctuațiile acestuia, mai mult rata dobânzii majorate a fost utilizată ca marjă fixă la calcularea dobânzii după . OUG 50/2010, contrar celor susținute de bancă.
Intimata a arătat că fapta săvârșită încalcă art. 7 C liniuța 3 din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor cu modificările ulterioare-c) prestatorii de servicii sunt obligați să respecte condițiile prescrise sau declarate și clauzele prevăzute în contracte - articolul sancționabil prin art. 50(1) lit. c din același act normativ cu amendă de la 2000 lei la 20000lei, operatorul economic a fost sancționat cu amenda de 5000 lei cu posibilitatea achitării a 1000 lei în 48 de ore.
A fost învederat de către intimată faptul că în baza prevederilor art. 15 alin. (4) din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor cu modificările ulterioare, s-a dispus măsura de recalculare a ratei dobânzii curente în funcție de fluctuațiile indicelui de referință LIBOR CHF a 3 luni la ambele contracte și restituirea sumelor încasate în plus de bancă ca sume nedatorate, în termen de 30 de zile.
Intimata a menționat că actele adiționale depuse la dosar pentru ambele contracte reprezintă reeșalonări de plată în urma solicitării clienților ca urmare a imposibilității de plată a ratelor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 202-205 Cod procedură civilă, OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările ulterioare, OG 21/1992 privind protecția consumatorilor cu modificările și completările ulterioare.
Atașat întâmpinării intimata a depus la dosar. Copia procesului verbal contestat (f. 38-40), adresa nr. 2146/30.05.2014 (f. 41-42), copia contractului de credit ipotecar nr. C_ (f. 43-50), scadențar (f. 51-63), act adițional nr. 1/16.05.2012 (f. 64-66), act adițional nr. 2/09.04.2013 (f. 67-70), act adițional nr. 2/20.05.2013 (f. 70-74), contract de credit ipotecar nr. C_ /30.01.2008 (f. 75-91), scadențar (f. 92-98), notificare (f. 99), scadențar (f. 100-106), notificare (f. 107), adresa emisă băncii de către F. M. A. (f. 108), cerere (f. 109), act adițional din data de 20.09.2010 (f. 110-116), notificare (f. 117-121), scadențar (f. 122-131), cererea domnului F. M. A. către O. B. (f. 132).
La data de 06.01.2015 petenta a depus la dosar o adresă la care a fost atașat contract de cesiune între O. B. România SA și O. B. Ungaria datat 30.07.2008, redactat doar în limba engleză(f. 150-154)
La solicitarea instanței la data de 30.03.2015 petenta a depus la dosar următoarele înscrisuri: cererea de credit ipotecar nr. 696/08.03.2007 (f. 165-166), contract de credit ipotecar nr._ (f. 166 verso – 171), act adițional nr. 2/20.05.2013 (f. 172-173), act adițional nr. 1/20.09.2010 (f. 174-177).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reține:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat de către intimatul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CENTRU-C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. la data de 28.05.2014, petenta O. B. ROMÂNIA SA, a fost sancționată contravențional în temeiul art. 50 alin. (1) lit. c) OG 21/1992 cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 5.000. lei pentru încălcarea prevederilor art. 9 OG 21/1992, și tot în temeiul art. 50 alin. (1) lit. c) OG 21/1992 cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 5.000. lei pentru încălcarea prevederilor art. 7c liniuța nr. 3 OG 21/1992.
Totodată, în baza art. 15 alin. (4) OG 21/1992, prin măsura complementară de la pct. k) intimatul a dispus recalcularea ratei dobânzii curente în funcție de fluctuațiile indicelui de referință LIBOR CHF la 3 luni, la ambele contracte în legătură cu care s-au formulat reclamațiile și totodată restituirea sumelor încasate în plus de către bancă ca sume nedatorate în termen de 30 de zile.
Petenta a semnat procesul verbal cu mențiunea că își rezervă dreptul de a contesta procesul verbal conform legislației în vigoare.
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei, în prezenta cauză urmând a fi analizată în mod distinct temeinicia, în funcție de cele două contracte de credit, în legătură cu care s-au formulat reclamațiile în baza cărora s-a procedat la sancționarea petentei.
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
În privința nulităților absolute, regimul acestora este reglementat de art. 17, astfel lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu.
Un motiv de nulitate absolută a procesului-verbal invocat de către petentă este cel referitor la inadecvata descriere a faptei pentru care a fost sancționată prin raportare la modul de consemnare a datei săvârșirii, în legătură cu care s-a invocat totodată și prescripția dreptului de aplicare a sancțiunii contravenționale, aspecte aflate în strânsă legătură, motiv pentru care vor fi tratate global.
Astfel, conform art. 13 alin. (1) OG 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Totodată, data săvârșirii contravenției este un element formal esențial al procesului-verbal de constatare a contravenției, în lipsa căruia trebuie constatată nulitatea absolută a actului sancționator.
Data săvârșirii contravenției este intervalul de timp în interiorul căruia contravenientul a derulat activitatea ce constituie contravenție, însă trebuie totodată observat că există situații, precum cea din cauza de fată, în care data săvârșirii poate coincide cu cea a constatării, fără a exclude posibilitatea ca data săvârșirii să reprezinte nu doar un moment punctual, ci și perioada anterioară, chiar ulterioară celei la care fapta a fost constatată.
În descrierea faptei s-a reținut că (1) petenta a încălcat dispozițiile art. 9 OG 21/1992 privind protecția consumatorilor care dispun: „Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive”, începând cu luna octombrie 2008, prin nerespectarea obligației contractuale prevăzută la art. 6. 2 din contractul de credit ipotecar nr. C_ de revizuire a dobânzii, respectiv (2) a încălcat prevederile art. 7 lit. c) liniuța a 3-a din OG 21/1992, care prevăd obligația furnizorului de servicii: „- să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contracte” în ceea ce privește contractul de credit ipotecar nr. C_ / 30.03.2007.
În condițiile în care petentei i se impută o abstențiune care încalcă anumite prevederi legale, manifestată mai întâi printr-un comportament activ de încălcare a prevederilor contractuale, cu consecinte în desfășurare prin faptul neluării măsurilor impuse prin procesul verbal, începând cu data la care s-a petenta ar fi trebuit să-și ralieze comportamentul contractual la prevederile legale ce i se impută că le-a încălcat, instanța constată că o asmenea omisiune din partea Băncii reprezintă o faptă continuă, prin producerea în continuare a consecințelor, respectiv până la intervenția unei manifestări de voință contrare.
În ceea ce privește comportamentul contravențional imputat băncii, acesta este unul cu desfășurare prelungită în timp. Astfel, această contravenție trebuie calificată ca fiind una continuă, caz în care data săvârșirii în raport de care se va reține că va curge termenul de prescripție al aplicării amenzii este cea a încetării săvârșirii conduitei interzise. Petenta nu a probat existența unei date la care activitatea imputată a încetat, contestând însăși existența faptei, aspecte ce urmează a fi analizate din perspectiva temeiniciei celor cuprinse în procesul-verbal ._ din data 28.05.2014 și chiar dacă s-ar reține oricare dintre cele două date, cea de octombrie 2008, respectiv 20.05.2014, față de caracterul continuu in abstracto al faptei retinută în sarcina petentei, instanța conchide că nu a operat prescripția aplicării amenzii contravenționale.
Referitor la regimul nulităților relative, de luat în considerare este Decizia nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, în considerentele căreia se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
În prezenta cauză, petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă a procesului verbal . nr._ din data 28.05.2014, criticile următoare vizând temeinicia stării de fapt și de drept față de care a fost sancționată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de Procedură Civilă, iar potrivit art. 249 Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, în dreptul român, s-a statuat faptul că, în favoarea procesului verbal operează prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (cauza Salabiaku împotriva Franței), cu mențiunea că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că dispozițiile Convenției nu se opun în principiu acestui fapt, dar că aceastea obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile reținute în materia circulației rutiere intră sub incidența dispozițiilor art. 6 CEDO, astfel procedura referitoare la contestarea unui proces-verbal în această materie, trebuie să se realizeze cu respectarea garanțiilor pevăzute de art. 6 CEDO în materie penală, și implicit cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza H. c. României).
Respectarea prezumției de nevinovăție se concretizează în posibilitatea oferită petentului, de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, într-un cadru procesual în care să-i fie conferită posibilitatea de a administra probe în condiții de contradictorialitate în susținerea netemeinciei procesului verbal ( A. împotriva României, nr._/03, pct. 45, H. c. României pct.14).
A. Astfel, din perspectiva celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de sancționare prin raportare la reclamația formulată de către clientul F. M.-A. în ceea ce privește contractul de credit ipotecar C_ /30.01.2008, instanța va analiza dacă petenta, în calitate de furnizor de servicii financiare a respectat prevederile art. 9 OG 21/1992 privind protecția consumatorilor care dispun: „Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive”, O. B. ROMÂNIA SA fiind sancționată pentru faptul că nu a respectat clauza contractuală de la art. 6 pct. 2 în care s-a prevăzut: „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută( ex. EURIBOR (EUR)/ LIBOR (CHF)/RUBOR (RON) etc, fără a exista consimțământul clientului. Noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilită de Bancă. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate”. Obiectul contractului de credit ipotecar C_ /30.01.2008 l-a constituit acordarea către clientul F. M.-A. a unui împrumut în valută CHF (f. 75-77).
Mai intâi, instanța constată că există 3 modalități alternative de săvârșire a contravenției prevăzute de art. 9 OUG 21/1992, petenta fiind sancționată conform descrierii detaliate în cuprinsul Anexei la Procesul-Verbal (f. 40) pentru nerespectarea unei clauze contractuale, fapta fiind încadrabilă astfel în cea de-a doua modalitate de săvârșire a contravenției sancționată potrivit art. 50 alin. (1) lit. c) OG 21/1992.
Contractul de credit ipotecar C_ /30.01.2008, astfel cum a fost depus de către intimat (f. 77), nu prevede expres la pct. 6.1 rata dobânzii curente, însă din scadențarul anexat, având aceeași dată, și însușit sub semnătură de către clientul F. M.-A., instanța reține că dobânda inițială a fost cea de 6,80 %.(f. 92)
Ulterior, prin notificarea depusă la dosar la f. 99, petenta a informat clientul că noua rată de dobândă aplicabilă va fi de 7.79% începând cu data de 21 mai 2008, fiind anexat și scadențarul corespunzător (f. 100).
Prin notificarea din data de 08.09.2010, clientul a fost informat cu privire la faptul că urmare a intrării în vigoare a prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 50/2010 dobânda la credit va fi raportată la indici de referință publici(ROBOR,EURIBOR, LIBOR) la care se va adăuga o marjă, ca regulă generală, fixă pe toată durata creditului, fiind transmis în acest sens către client actul adițional la contractului de credit ipotecar C_ /30.01.2008, (f. 110-115), act adițional care menținea dobânda în procent de 7,79 % astfel cum a fost majorată în sensul notificării menționate anterior, cu precizarea că aceasta va fi compusă din dobânda de referință+ marja băncii de 7,57%. Actul adițional a fost refuzat de către clientul F. M.-A. prin notificarea scrisă transmisă Băncii la data de 20 septembrie 2010 (f. 108).
Prin notificările ulterioare, clientului i-a fost adus la cunoștiință faptul că dobânda a scăzut, ca urmare a scăderii indicelui de referință LIBOR. (notificările din data de 01.06.2011-f.117, 14.02.2011-f.118, 11.06.2012-f.119)
Cu toate acestea, în condițiile în care art. 6. 2 permitea modificarea ratei dobânzii în mod unilateral de către Bancă luând în considerare valoarea dobânzii de referință în funcție de indicele LIBOR, care la data încheierii contractului, 30.01.2008, avea o valoare de 2,65, astfel că marja băncii ar fi reprezentat 4,15 % din valoarea creditului, în timp ce la data de 21 mai 2008, data de majorare a dobânzii, indicele LIBOR avea o valoare de 2,77, se constată că marja băncii ar fi reprezentat, ca diferență față de noua dobândă un procent de 5,02% din valoarea creditului,cu mențiunea că încă prevederile art. 37 alin. (1)OG 50/2010 nu erau intrate în vigoare, nefiind de plano aplicabile contractului în cauză prin prisma dispozițiilor art. 95 astfel cum acesta a fost introdus prin Legea nr. 288 din 28 decembrie 2010.
Contravenția imputată petentei este strict analizabilă sub aspectul legi aplicabile, din perspectiva OG 21/1992, în temeiul căreia a fost de altfel și sancționată.
În ceea ce privește modul de recalcularea dobânzii aferente contractului de credit ipotecar_ /30.01.2008, nu există documente care să justifice o marjă fixă a băncii de 7,57% stabilită în actual aditional din 20.09.2010, în condițiile în care aceasta înglobează dobânda inițială de 6,80%, dobândă stabilită deja prin raportare și la indicele de referință LIBOR.
Totodată, în condițiile in care așa cum a reținut intimatul în cuprinsul procesului verbal, începând cu luna 0ctombrie 2008 indicele LIBOR a scăzut semnificativ (de la 2,97 la data de 01 octombrie 2008 la 0, 66 la data de 31 decembrie 2008), banca nu a mai procedat la o reactualizare a ratei dobânzii astfel cum a făcut-o ca urmare a creșterii parametrilor indicelui LIBOR în perioada 30.01._08, ceea ce se constituie într-un comportament contractual incorect și inegal, se atrage reținerea tipicității faptei referitoare la Contractul de credit ipotecar C_ /30.01.2008 prevăzută de art. 9 OG 21/1992, petenta nerespectându-și obligația de furnizor de servicii financiare de a se comporta în mod corect în relațiile cu consumatorii.
Sub aspectul dreptului substanțial aplicabil, instanța observă că la data de 21 iunie 2010 a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență nr. 50 din 9 iunie 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care prevedea printre altele, la art. 37 alin. (1) lit. a) că în contractele de credit se vor aplica următoarele reguli: „dobânda va fi compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o marjă fixă pe toată durata derulării contractului” .
Totodată, conform ART. 95 din Ordonanța de Urgență nr. 50 din 9 iunie 2010
„Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37^1, ale art. 66 - 69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66 - 71.”
Cu toate acestea, conform art. II alin. (1) din Legea 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței amintite, publicată în Monitorul Oficial în 30 decembrie 2010, actele adiționale încheiate și semnate până la . legii în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile OUG 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați de părți.
A.. (2) al aceluiași act normativ: actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Numitul F. M.- A. a notificat banca în sensul că nu este de acord cu actul adițional din data de 20.09.2010, astfel că nu sunt întrunite condițiile considerării acestuia ca acceptat tacit. În condițiile în care consecințele majorării nejustificate a dobânzii contractuael se mențin și în prezent, fapta săvârșită de către petentă este tipică, având un caracter continuu in concreto, astfel cu s-a reținut și anterior în ceea ce privește aspectele invocate în legătură cu o eventuală prescriere a dreptului de aplicare a sancțiunii contravenționale.
B. Din perspectiva celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de sancționare prin raportare la reclamația formulată de către clientul P. C. D. în ceea ce privește contractul de credit ipotecar C_ /30.03.2007, instanța va analiza dacă petenta, în calitate de furnizor de servicii financiare a respectat prevederile art. 7c liniuța a treia din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor care impun: „- să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contracte”
În concret, contractul de credit ipotecar C_ /30.03.2007 prevedea în forma la data semnării o dobândă revizuibilă de 5,5 % pe an (f. 44). Prin actul adițional nr. 1 la contractul de credit nr. C_, depus la dosarul cauzei de căre petentă la data de 30 martie 2015 (f. 175), Banca a fixat o rată a dobânzii curente în procent de 6, 49 % în condițiile în care valoarea dobânzii de referință prin raportare la indicele LIBOR a fost cea de 0,22, iar marja fixă a Băncii, cea de 6,27 %, modul de calcul al dobânzii fiind raliat prevederilor art. 37 lit. a) din OUG 50 /2010 neaplicabile de asemenea contractului în discuție aflat deja în derulare, pentru aceleași rațiuni analizate deja de către instanță.
Trebuie observat că respectivul act adițional, a continuat și continuă să producă efecte din perspectiva ratei de dobândă majorate după cum rezultă din scadențarul aferent contractului de credit generat la data de 13.03.2014, fără ca Banca să justifice modul în care s-a ajuns la o rată fixă a băncii de 6,27%, în mod evident superioară costului total al dobânzii astfel cum a fost stabilit la data încheierii contractului, cel de 5,5 %, în același context al evoluției indicelui LIBOR după cum aceasta a fost analizată anterior.
Față de majorarea la 6,29 % a dobânzii, în condițiile in care inițial aceasta era de 5,5% iar evoluția indicelui LIBOR a fost favorabilă clientului, instanța concluzionează că și din perspectiva celui de-al doilea contract de credit analizat sunt întrunite condițiile răspunderii contravenționale ale petentei, nefiind respectată clauza contractuală de la pct. 6.2 prin raportare la cea de la art. 6.8, cu consecința întrunirii elementelor constitutive ale contravenției prevăzută de art 7 lit. c) liniuța a treia din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor.
D. urmare, instanța va menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 28.05.2014 de către intimat ca legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicate două sancțiuni principale în cuantum de 5.000. lei, limitele de amendă prevăzute de lege conform art. 50 alin. (1) lit. c) OG 21/ 1992 fiind de 2.000. lei-20.000 lei, constatându-se astfel o orientare a agentului constatator spre minimul prevăzut de lege.
Petenta nu a probat o împrejurare care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu una mai blândă, cea a avertismentului, astfel că instanța nu va proceda la reindividualizarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal . nr. _ încheiat la data de 28.05.2014.
Cu privire la măsura complementară dispusă, cea a restituirii sumelor încasate nefundamentat față de contravenția constatată, instanța constată că aceasta a fost de asemenea în mod legal și temeinic dispusă, întrucât față de prevederile art. 15 alin. (4) OG 21/1992, „Persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de prezenta ordonanță vor stabili odată cu sancțiunea și măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz.”, astfel că față de temeincia reținută deja a sancțiunii principale, instanța constată că măsura restituirii trebuie menținută ca inerentă, cu atât mai mult cu cât în situația de față sunt vizate interesele consumatorului, aflat într-o poziție de inegalitate față de profesionistul furnizor de servicii financiare.
Prin măsura complementară dispusă, intimatul nu a intervenit în contractele încheiate între Bancă și Clienți, ci doar a stabilit o măsură de restabilire a situației de legalitate față de abaterile contravenționale reținute în sarcina petentei, în condițiile în care rata dobânzii, după cum a fost analizat procesul-verbal din perspectiva temeiniciei, a fost modificată contrar prevederilor contractuale, în concret nu doar prin raportare la evoluția indicatorului de referință pentru CHF. Referitor la neindicarea perioadei de recalculare, Banca în calitate de furnizor de serivicii este singură în măsură să dețină evidența datei începând cu care s-au perceput costuri suplimentare, mai ales și în raport de modul efectiv de achitare al acestora.
În condițiile în care perioada de actualizare a ratei dobânzii în funcție de indicele de referință LIBOR a fost la momentul emiterii actelor adiționale cea de 3 luni ( LIBOR 3M), aceasta va fi și măsura în care petenta urmează să fie ținută la recalcularea dobânzii, susținerile sale în sensul că prin măsura complementară dispusă intimatul nu a indicat toate documentele relevante fiind neîntemeiate.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, astfel că în baza art. 34 din OG nr. 2/2001 urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petenta O. B. ROMÂNIA SA în contradictoriu cu cu intimatul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CENTRU-C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta O. B. ROMÂNIA SA, cu sediul în calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, J 40/_/1995, CUI_ în contradictoriu cu intimatul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CENTRU-C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. cu sediul în ., Târgu-M., jud. M..
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 28.05.2014 de către intimat ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. V. L. O.
Red./Tehnored. I.V.
2 ex./ 17.06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
