Plângere contravenţională. Sentința nr. 266/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 266/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 266/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M. – CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 266/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. A. O.
GREFIER M. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de către petenta . contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M. .
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.01.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 21.05.2014, sub nr._, petenta . solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr. 2251 încheiat de către inspectorii din cadrul intimatului I. M. la data de 29.04.2014 și exonerarea petentei de obligația de plată a amenzii în cuantum de 10.000 lei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției a cărui anulare o solicită, agentul constatator din cadrul I. a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii in cuantum de 10.000 lei, reținând că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 260 alin. l, lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată. S-a reținut prin procesul verbal contestat că la data de 23.04.2014, data efectuării controlului de către inspectorii din cadrul I., la punctul de lucru al petentei din Târgu M., Piața C. V., .. 89, a fost depistată numita S. I., care a declarat că în perioada 10.04.2014 ar fi prestat muncă în favoarea petentei, „fără a avea încheiat contract individual de muncă”.
Petenta a criticat legalitatea procesului verbal, precizând că acesta a fost încheiat de către agenții constatatori ulterior datei efectuării controlului (23.04.2014), respectiv în data de 29.04.2014, la sediul I., în lipsa contravenientului, iar această împrejurare nu a fost confirmată de un martor și nu s-au indicat motive temeinice pentru care asigurarea prezenței unui martor a fost imposibilă. Simpla mențiune a agentului constatator că „nu s-a găsit persoană dispusă să semneze” nu este suficientă pentru validarea acestei condiții, astfel că se impune anularea actului sancționator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petenta a susținut că fapta nu există, iar constatarea agentului nu a fost personală, acesta neavând posibilitatea să constate comiterea contravenției la data efectuării controlului în concret, deducând din împrejurări subiective ce țin de simpla lor apreciere că s-ar fi săvârșit această contravenție.
Potrivit petentei, de vreme ce un agent nu poate constata o contravenție cu propriile lui simțuri, nu va putea aplica nici o sancțiune, procesul verbal atacat fiind lipsit de prezumția de veridicitate a faptelor consemnate, care operează strict în ipoteza în care împrejurările concrete au fost percepute personal de către agentul constatator
Petenta a susținut că în cuprinsul procesului verbal de contravenție izvorul acuzației aduse petentei rezultă din coroborarea informațiilor obținute din contractul de muncă și cele cuprinse în fișa de identificare pe care ar fi completat-o angajata S. I., potrivit cărora ar rezulta faptul că în perioada 01.04._14 aceasta ar fi desfășurat activitate fără forme legale. Cele reținute în cuprinsul procesului verbal nu sunt conforme cu adevărul, având ca urmare o distorsionare a realității, efect al presiunii exercitate asupra angajatei să declare într-un anumit mod, în condițiile în care această persoană este de etnie maghiară și nu înțelege foarte bine limba română. Astfel, sub imperiul modului în care s-au impus inspectorii de muncă, forțându-o practic să declare că ar presta activități anterior datei încheierii contractului individual de muncă, s-a reușit a se contura o stare de fapt care, sub nici o formă, nu corespunde realității. Mai mult, fișa de identificare în care ar fi trebuit să fie consemnată declarația persoanei angajate nu a fost comunicată petentei, ori chiar și în ipoteza în care acestea într-adevăr ar fi fost completată, modalitatea în care a fost obținută, în mod total abuziv, generează consecința de a nu putea constitui temei al aplicării unei amenzi având ca fundament doar această „probă”.
Petenta a menționat că, în realitate, S. I. a desfășurat activitate în folosul societății petente doar începând cu data de 10.04.2014, dată la care a fost perfectat și contractul individual de muncă și a solicitat să se dea eficiență prezumție de nevinovăție de care beneficiază în virtutea CEDO, a cărei jurisprudență a invocat-o pentru a impune intimatului sarcina probei.
Așadar, în speță se vor aplica, în materia probațiunii, regulile procesului penal, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., ir precedentul judiciar făcând, în materia Convenției Europene, corp comun cu articolele pe care vine să le expliciteze, sens în care se impune reținerea principiului prezumției de nevinovăției.
În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G nr. 2/2001.
Plângerea contravențională a fost însoțită de următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială (f. 8), procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (f. 9-10), anexă de constatare (f. 11-12).
La data de 10.06.2014 petenta a depus dovada achitării taxei de timbru și a indicat numele și adresa martorei, a cărei audiere a fost solicitată.
La data de 15.07.2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, iar pe cale de excepție, a invocat excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale.
Pentru admiterea excepție, intimatul a precizat că în cauză sunt incidente prevederile art. 31 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”. Astfel, deoarece plicul care conținea procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/29.04.2014 a fost prezentat la poștă de către Inspectoratul Teritorial de Muncă M. în data de 30.04.2014, iar plângerea contravențională a fost înregistrată la Judecătoria Târgu M. în data de 21.05.2014, termenul de 15 de zile nu a fost respectat, motiv pentru care se impune constatarea că plângerea a fost tardiv introdusă.
Pe fondul cauzei, în motivarea întâmpinării, intimatul a precizat că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Cu privire la criticile de nelegalitate invocate de petentă, intimatul a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate, deoarece inspectorii de muncă au indicat faptul că reprezentantul legal al S.C. C. S.R.L. nu este de față, iar motivul pentru care nu procesul verbal nu este semnat de către un martor este argumentat, în cuprinsul acestuia fiind menționat că nu s~a găsit persoană dispusă să semneze în calitate de martor. Prin urmare, a afirmat că au fost respectate dispozițiile legale, cu atât mai mult cu cât petenta. nu a suferit nici o vătămare, aceasta având posibilitatea de a formula plângere contravențională, posibilitate de care s-a și folosit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, s-a precizat că inspectorii de muncă au constatat fapta cu propriile lor simțuri, în urma verificărilor efectuate, iar probele prezentate de inspectorii de muncă certifică legalitatea și temeinicia acestuia. Petenta S.C. C. S.R.L. a primit la muncă pe numita S. I., fără a i se încheia contract individual de muncă în formă scrisă conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul Muncii, iar această constatare a fost făcută în baza celor declarate de numita S. I., la data de 23.04.2014, reținute în cuprinsul fișei de identificare, Această fișă a fost completată și a semnată de către numita S. I., aceasta declarând că prestează activitate la S.C. C. S.R.L. de la data de 01.04.2014, în funcția de lucrător comercial.
Conform constatărilor inspectorilor de muncă, S. I. servea persoane cu sandviciuri și alte produse alimentare, iar din verificarea registrului general de evidență a salariaților, în data de 24.04.2014, la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă M., inspectorii de muncă au constatat faptul că S. I. are contract individual de muncă, cu S.C. C. S.R.L., începând cu data de 10.04.2014. De asemenea, administratorul societății a prezentat inspectorilor de muncă o fișă de aptitudine - medicina muncii, din care rezultă că în data de 01.04.2014 numita S. I. a fost declarată aptă pentru muncă.
Potrivit intimatului, aserțiunile petentei conform cărora inspectorii de muncă au făcut presiuni asupra lucrătoarei S. I., sunt lipsite de orice fundament, iar cele conform cărora aceasta nu înțelege foarte bine limba română, sunt absolut lipsite de temei. Din cuprinsul fișei de identificare pe care a completat-o și a semnat-o S. I., se poate observa că această persoană scrie foarte corect în limba română, aceasta folosește chiar și literele specifice limbii române cum ar fi: „ă” sau „â”. Mai mult, S. I. este angajată în funcția de vânzător, astfel că aceasta trebuie să cunoască foarte bine și limba română, deoarece altfel nu poate servi clienții. De asemenea, cifrele se scriu la fel și pentru vorbitorii de limbă română și pentru vorbitorii de limbă maghiară. în aceste condiții, atunci când a scris faptul că prestează activitate la S.C. C. S.R.L. de la data de S. I. a știut exact ceea ce scrie.
S-a susținut că fișă de aptitudine - medicina muncii verificată de inspectorii de muncă, arată că în data de 01.04.2014 S. I. a fost declarată aptă de muncă, iar această împrejurare se coroborează cu declarația acesteia la data de 23.04.2014, din care rezultă că la aceeași dată de 01.04.2014 a început activitatea la S.C. C. S.R.L., motiv pentru care se impune constatarea temeiniciei procesului verbal sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii.
Cu privire la petitul subsidiar de înlocuire a amenzii aplicate cu avertisment, intimatul a solicitat respingerea acestuia, argumentând că pericolul social al primirii la muncă a persoanelor fără contract individual de muncă încheiat în formă scrisă, nu poate fi minimalizat. Astfel, primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unor contracte individuale de muncă nu poate fi tolerată nici măcar pentru o singură oră, cu atât mai mult nu poate fi tolerată pentru mai multe zile, consecințele acestei contravenții reflectându-se negativ atât în economie, prin distorsionarea mediului concurențial, cât și în bugetul de stat, societatea contravenientă neîndeplinindu-și obligațiile legale de plată a impozitului și a contribuțiilor legale.
In drept, a invocat prevederile art. 205 si următoarele din Codul de procedură civilă, dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. (1) lit. e) n Legea nr. 53/2003, republicată - Codul muncii, precum și ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimata a depus următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravențiilor (f. 30-31), confirmare de primire (f. 32-33), proces verbal de control (f. 34), anexă de constatare (f. 35-36), tematica de control (f. 37), înștiințare (f. 38), fișă de identificare (f. 39-40), contract individual de muncă (f. 41-44), fișă de aptitudine (f. 45), activitate angajator (f. 46-47), certificat de înregistrare fiscală (f.48).
La data de 18.08.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare, reiterând solicitarea de admitere a plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată și solicitând respingerea excepției tardivității introducerii plângerii contravenționale. În susținerea soluției de respingere, petenta a invocat dispozițiile art. 31, alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora “împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Prin urmare, potrivit petentei, termenul pentru declararea căii de atac împotriva procesului verbal de contravenție curge de la data comunicării acestuia petentului, în situația în care acesta din urmă nu a fost prezent la întocmirea procesului verbal sau a refuzat primirea acestuia, împrejurare accentuată și de disp. art. 184, alin. 1 Cod proc. civ, dispoziții legale aplicabile în speță prin raportare la art. 47 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora: „termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel”. În concret, având în vedere cele arătate anterior, petenta a susținut că rezultă fără dubiu faptul că termenul de formulare a plângerii contravenționale curge la data comunicării efective către petent, certificată prin ștampila poștei, anume data de 05.05.2014, și nu de la data depunerii la oficiul poștal de către agentul constatator, respectiv 30.04.2014. Prin urmare, raportat la art. 181, alin. 1, pct. 2 Cod procedură civilă termenul de 15 zile, începând să curgă din data de 05.05.2014, se împlinește în data de 21.05.2014, dată la care petenta a și înregistrat, de altfel, plângerea contravențională, astfel că se impune respingerea excepției tardivității formulării plângerii contravenționale.
La termenul din data de 31 octombrie 2014, a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba testimonială cu martori, în cadrul acesteia fiind audiată martora S. I., sub prestare de jurământ, a cărei declarație luată la termenul din data de 05.12.2014 a fost semnată și atașată la dosar (f. 63).
De asemenea, la termenul de judecată din data de 05.12.2014, a fost încuviințată proba cu înscrisuri constând în depunerea de către intimată a informațiilor cu privire la săvârșirea de către petentă a unor abateri contravenționale similare, precum și în depunerea de către petentă a dovezii veniturilor nete realizate de către societate în ultimul an.
Analizând cu prioritate excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale invocate de către intimat, instanța urmează a o respinge, cu următoarele argumente:
Potrivit dispozițiilor art. 31 din O.G. nr. 2/2001, act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia ”, iar conform art. 47 din același act normativ dispozițiile Ordonanței 2/2001 se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă, nici ziua când aceasta se împlinește.
Prin urmare, termenul de 15 zile curge de la data la care petentei i s-a înmânat sau comunicat procesul verbal de contravenție, și nu de la data expedierii procesului verbal de contravenție de către intimat, respectiv 30.04.2014, relevantă în acest caz fiind primirea efectivă a actului sancționator de către contravenient, astfel încât acesta să cunoască conținutul actului și să poată formula apărări.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că petenta a primit procesul verbal contestat la dara de 05.05.2014, astfel că această dată va fi avut ca referință în calculul termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001, care potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă se consideră împlinit la data de 21.05.2014.
Prezenta plângere a fost depusă și înregistrată pe rolul instanței la data de 21.05.2015, astfel că instanța apreciază că a fost respectat termenul legal de formulare a contestației la procesul verbal . nr._ din 29.04.2014. Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale invocate de către intimat, constatând că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal atacat.
În continuare, analizând plângerea contravențională prin prisma susținerilor petentului, a materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 29.04.2014, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei conform 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, reținându-se că în perioada 01-10.04.2014, a primit la muncă pe numita S. I. fără a i se fi încheiat în formă scrisă contract individuale de muncă.
Procesul verbal a fost întocmit la sediul intimatului, în lipsa reprezentantului contravenientei, fiind consemnat la rubrica martor faptul că nu s-a găsit.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.04.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, regăsindu-se în cuprinsul acestuia, mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului nu poate fi invocată decât dacă i s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L nr. XXII/19.03.2007.
Instanța reține că petenta a invocat, prin plângerea formulată, faptul că în cuprinsul actului lipsește semnătura unui martor, precum și indicarea motivelor temeinice pentru care asigurarea unui martor a fost imposibilă.
În raport de această critică de nelegalitate formulată de către petentă, instanța reține că sancțiunea care survine ca urmare a neconformării agentului dispozițiilor legale incidente, la momentul întocmirii procesului verbal, este nulitatea relativă, astfel, dincolo de simplele susțineri pe care le formulează, petenta trebuia să facă dovada vătămării efectiv produse, impunându-se anularea procesului verbal doar în acele situații în care această sancțiune reprezintă singurul remediu pentru înlăturarea vătămării produse.
Mai mult decât atât, instanța apreciază că posibilitatea conferită petentei de a promova prezenta acțiune complinește orice posibilă vătămare ce ar fi putut să fie invocată la momentul întocmirii actului sancționator, fiindu-i asigurat acesteia cadrul procesul în vederea exercitării dreptului la apărare.
Astfel, celelalte aspectele învederate de către petentă vor fi luate în considerare la analiza temeiniciei actului sancționator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 Legea nr. 53/2003, republicată, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Alineatul 2 al aceluiași articol arată că, „anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.”
Nerespectarea art. 16 alin. 1 este calificată ca fiind contravenție, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, republicată, potrivit cărora primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Instanța reține că procesul-verbal a fost încheiat de către inspectorii I. pe baza constatărilor personale ale acestora, motiv pentru care, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de adevăr până la proba contrară. Susținerile petentei în sensul că fapta imputată nu a fost constatată personal de către inspectorii I. sunt infirmate de împrejurarea că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal reprezintă rezultatul celor constatate cu ocazia controlului din data de 23.04.2014, a înscrisurilor depuse de administratorul petentei și a declarațiilor date personal de către numita S. I., rezultat concretizat prin procesul verbal de control nr._ din 29.04.2014 (f. 34-36)
Reglementarea și aplicarea prezumției de veridicitate și temeinicie a procesului verbal are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO și aplicabilă și în materie contravențională tocmai prin aceea că inversează sarcina probei.
Dreptul garantat de art. 6 par 2 din CEDO nu este un drept absolut, iar în jurisprudența constantă a Curții s-a stabilit că prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 paragraf 2 din CEDO este compatibilă cu folosirea de către state a unei prezumții contrare, în măsura în care prezumția are o justificare și se menține în limite rezonabile.
Instanța apreciază că raportat la prevederile OG nr. 2/2001, care constituie dreptul comun aplicabil în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal este justificată prin necesitatea de sancționare a unor fapte cu o frecvență mare și cu consecințe deosebit de grave cum sunt cele din domeniul muncii. Această prezumție se încadrează în limite rezonabile având în vedere caracterul acesteia de prezumție relativă, precum și garanțiile instituite de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În aceste condiții, instanța reține că sunt incidente prevederile art. 249 Cod pr. civ. potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, astfel încât societatea petentă, care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal, trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.
În cauză, instanța constată că probele administrate la dosar converg spre ideea de temeinicie a procesului verbal contestat și reține că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestor contravenții, petenta a fost sancționată în mod justificat pentru primirea la muncă a numitei S. I., fără existența unui contract individual de muncă.
Astfel, instanța constată că aceasta a declarat în cuprinsul fișei de identificare completate la data de 23.04.2014 (f. 39) că a prestat activitate în funcția/meseria lucrător comercial de la data de 01.04.2014, timp de 8 ore, la .>
Din contractul individual de muncă nr. 7/08.04.2014 (f. 41-44), precum și din fișa de la fila 46, rezultă că numita S. I. a fost angajată în cadrul . o perioadă nedeterminată, urmând a presta activitate în cadrul societății petente timp de 8 ore pe zi, începând cu data de 10.04.2014, în calitate de vânzătoare.
De asemenea, din fișa de aptitudine nr. 201/01.04.2014 (f. 45), reiese faptul primirii avizului medical pentru desfășurarea activității de vânzătoare de către numita S. I. în cadrul .>
În continuare, instanța reține că în cuprinsul procesului verbal de control . înregistrat la nr._ din 29.04.2014, sunt menționate aspectele surprinse de către agenții constatatori, la punctul de lucru al societății petente din mun. Târgu M., .. 235, care se regăsesc de altfel și în procesul verbal contestat.
Din coroborarea acestor probe, instanța apreciază că transpare faptul prestării de activități în serviciul petentei de către numita S. I., anterior încheierii contractului individual de muncă, în perioada 01-10.04.2014, astfel că sancționarea acesteia pentru nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 este temeinică.
Pe de alta parte, prezentă în fata instanței și ascultată ca martor, S. I. a afirmat că în data de 24 aprilie, în timp ce se afla la locul de muncă, s-a prezentat un reprezentant al intimatului, care i s-a adresat urât și, fiind speriată, a declarat în mod eronat că a început activitatea în serviciul petentei la data de 01.04.2014. Mai mult decât atât, martora a afirmat că, deși și-a însușit conținutul fișei de identificare semnate la data controlului, a făcut acele declarații, fiind speriată și confuză, crezând de fapt că data de 01.04.2014 se referă la data când a efectuat analizele medicale, nu data începerii activității.
Aceste susțineri, precum și cele potrivit căror în perioada a01-10.04.2014, numita S. I. nu ar fi prestat muncă în cadrul societății petente nu pot fi reținute de către instanța ca întemeiate, considerând că mențiunile existente în cuprinsul fișei de identificare, fila 39 sunt cele care corespund realității, având în vedere momentul în care acestea au fost formulate. Din aceste motive va înlătura declarația pe care martora a dat-o în fața instanței la termenul de judecată din 05.12.2014, în sensul că a declarat eronat și sub presiune că ar fi prestat muncă începând cu data de 01.04.2014. Cu privire la aceste aspecte, iterate și de către petentă în cadrul plângerii, respectiv starea de temere în care s-a aflat aceasta la momentul efectuării controlului, instanța apreciază că aceasta nu poate fi reținută ca o cauză de natură să înlăture răspunderea contravențională. Mai mult, instanța apreciază că martora are vârsta corespunzătoare pentru a aprecia și conștientiza consecințele faptelor sale, astfel că, și în situația în care s-ar reține o temere reverențiară, aceasta nu poate constitui o cauză justificativă pentru aspectele învederate de către martoră la momentul efectuării controlului, nefiind o cauză de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei.
Pentru toate aceste motive, instanța va aprecia că aspectele menționate în cadrul fișei de identificare sunt cele reale, mențiunile contradictorii formulate în momentul audierii fiind justificate de subiectivismul, generat de relația de subordonare în care s-a aflat cu societatea petentă.
Prin urmare, probele administrate în prezenta cauză converg spre ideea de temeinicie a aspectelor privind angajarea numitei S. I. fără a încheia cu aceasta contract de muncă, astfel cum au fost reținute în procesul verbal contestat, a cărui prezumție în de temeinicie nu a fost înlăturată de petentă, deși a beneficiat de toate garanțiile procesuale în acest sens, astfel că va respinge solicitarea de anulare a acestuia sub aspectul săvârșirii contravenției constând în nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care stabilesc criteriile de individualizare a sancțiunilor, și anume: limitele prevăzute în actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În prezenta cauză, instanța constată însă că sancțiunea aplicată pentru contravenția reținută, constând în primirea la muncă a unei persoane fără a avea contract de muncă încheiat, este disproporționată față de pericolul social concret al faptei, prin raportare la prevederile art.21 alin. 3 din OG nr.2/2001, astfel că se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 de lei cu sancțiunea avertismentului.
Instanța reține că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amnezii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Pentru aceste motive, instanța consideră ca sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei este exagerată, iar scopul sancționator în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientei petentei, fără aplicarea amenzii contravenționale, având în vedere situația financiară a societății petente, conform înscrisurilor depuse la dosar din care rezultă că în anul 2013 nu a înregistrat profit, precum și inexistența unor abateri similare săvârșite de către petentă.
În acest sens, trebuie luată în considerare și împrejurarea că perioada în care numita S. I. a prestat muncă în folosul petentei a fost relativ scurtă (01-10.04.2014), iar aceasta din urmă și-a îndeplinit obligația de a încheia contract de muncă în formă scrisă cu persoana identificată, în prezent aceasta fiind angajată în calitate de vânzătoare cu o normă de 8 ore pe zi, intrând astfel în legalitate. Pe de altă parte, a fost identificată o singură persoană fără contract individual de muncă, ceea ce imprimă faptei o gravitate mai redusă
Fără a nega importanța normelor legale încălcate de petentă, instanța apreciază că în cauza de față sancțiunea avertismentului este suficientă și, față de aceste considerente, apreciază că în cauză este posibilă atingerea scopului punitiv și preventiv al sancțiunii și responsabilizarea petentei și prin aplicarea unei sancțiuni ce nu are un caracter pecuniar.
Totodată, instanța atrage atenția petentei că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul nu trebuie să constituie pentru acesta un motiv de a comite fapte similare, ci semnifică faptul că instanța a apreciat că se poate acorda în acest caz clemență, însă cu avertizarea clară că petenta trebuie să respecte legislația din domeniul muncii, iar în cazul încălcării pe viitor a acestor norme putând să fie aplicată o sancțiune mai grea.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea intimatului la cheltuieli de judecată, instanța constată că acesta nu este întemeiat, în raport împrejurarea că petenta nu a reușit să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat, admiterea plângerii petentei fiind doar în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Potrivit art. 453 alin 1 din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, însă reține că fundamentul suportării cheltuielilor de judecată de partea care pierde este culpa procesuală. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, precum și faptul că nu se poate reține culpa procesuală a intimatului, reține că acesta nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de petentă în prezentul litigiu.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, aplicată pentru fapta prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 29.04.2014, cu sancțiunea avertismentului, și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 29.04.2014, întocmit de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale invocate de către intimat.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. S.R.L., cu sediul în mun. Târgu M., ., nr. 235, ., având CUI_ și J_, reprezentată de administrator S. Z., prin Societatea de Avocați „B. & M.”, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., cu sediul în mun. Târgu M., .. 2, jud. M..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 29.04.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Respinge ca neîntemeiată cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M.. Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
O. A. O. M. M.
4ex/18.02.2015
Red.O.A.O
Tehnored. M.M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2239/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 268/2015.... → |
|---|
