Plângere contravenţională. Sentința nr. 3424/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3424/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 3424/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU-M.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 3424
Ședința publică din data de 01.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G.-S. P.
Grefier: C. M. D.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii formulată de către petenta . în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – D.R.D.P. CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților, este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 17.06.2015, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de azi, 01.07.2015, încheierile menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.12.2014 sub nr._, petenta . în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – D.R.D.P. CLUJ a solicitat instanței să dispună, în principal: admiterea plângerii contravenționale; anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 15.12.2014 și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii în sumă de 3.000 lei; în subsidiar: transformarea amenzii în sancțiunea morală avertisment.
În motivarea cererii, petenta a arătat că, în fapt, in data de 22.12.2014, a primit la sediu un plic de la instituția pârâtă, in care se gasea procesul verbal de contravenție atacat, astfel luând cunoștință despre faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ care îi aparține, a fost surprins în data de 13.12.2014 orele 12:54 pe DN 1 km 642 + 300 m în Vama B., fară a deține rovinietă valabilă, faptă ce contravine prevederilor art. 8 alin. 1) din O.G. nr. 15/2002 si sanctionată conform prevederilor art. 8 alin. 2) din același act normativ.
Petenta a arătat că procesul verbal netemeinic și nelegal, întocmit cu încălcarea atât a condițiilor de formă cât și a condițiilor de fond, prevăzute în O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și în legea specială de sancționare, deoarece nu a săvârșit fapta reținută în cuprinsul procesului verbal.
A mai arătat că nu corespunde adevărului că la data constatării faptei sau întocmirii procesului verbal, la locul constatării (punct vamal) nu mai era nicio altă persoană, iar acest lucru este ușor de verificat prin emiterea unei adrese la instituția din care face parte agentul constatator M. C. pentru a comunica situația actelor de control întocmite în același loc și la aceeași oră și din care reiese faptul că erau mai mulți conducători auto și delegați ai agenților economici care ar fi putut identificați pentru a semna procesul verbal.
Este de asemenea, obligatoriu ca la descrierea faptei, să se arate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, iar între descrierea faptei din procesul verbal și conținutul normei juridice care sancționează fapta trebuie să existe identitate, sancțiunea trebuie aplicată persoanei indicate în norma incriminatoare și nu în ultimul rând, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Petenta a învederat faptul că folosește autotractorul menționat în procesul verbal, în general la transportul internațional. Nicio cursă pe teritoriul României (sau în afara țării) nu se face fară achiziționarea prelabilă a rovignetei. Autotrenul în cauză este dotat cu GPS, astfel încât orice deplasare a acestuia este monitorizată 24 de ore din 24 și poate fi dovedită cu foaia de parcurs emisă cu ajutorul acestui dispozitiv. Autotrenul a plecat din O. S. în data de 12.12.2014 la orele 00:00, spre Teiuș, unde a ajuns în 12.12.2014 orele 16:19. A încărcat în această localitate marfa pentru Austria și s-a îndreptat spre Vama B.. La orele 23:48 în aceeași zi șoferul s-a oprit pentru odihnă în parcarea de pe DN 1 (înainte de . la acest moment, autotractorul a circulat cu rovinietă valabilă, achiziționată cu B.F. nr. 85/11.12.2014, a cărei valabilitate expira în 12.12.2014 orele 23:59. Autotrenul a staționat în parcarea respectivă până în data de 13.12.2014 orele 12:44, când a ieșit și s-a îndreptat spre punctul vamal B.. Așa cum rezultă din datele GPS, distanța dintre parcarea unde a staționat autotrenul și punctul de trecere a frontierei este de 1,4 km. Ajuns în vamă, conducătorul auto a predat spre verificare toate documentele de transport și de marfa, după care s-a deplasat imediat să achiziționeze rovinietă (de la unicul punct existent în incintă) și pentru data de 13.12.2014, așa cum rezultă din B.F. nr. 229/13.12.2014, valabilitatea rovinietei facându-se de la orele 12.56.
Petenta a menționat că șoferului nu i s-au cerut niciun fel de explicații referitoare la parcursul avut anterior intrării în vamă și nici nu i s-a adus la cunoștință despre o eventuală amendă care va fi aplicată societății, astfel că acestuia i s-a permis să părăsească țara.
In data de 16.12.2014, același autotren s-a întors din străinătate, iar la . de fiecare dată, s-a achiziționat rovinietă.
Petenta a menționat faptul că are mai multe mijloace de transport care efectuează deplasări în străinătate, iar până la acum, niciodată nu a fost sancționată de instituția pârâtă pentru că nu ar fi respectat reglementările legale menționate în cuprinsul actului sancționator, practic fiind la o eventuală primă abatere, apreciind că sancțiunea aplicată este o măsură foarte severă raportat la starea de fapt descrisă.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe prevederile actelor normative indicate în cuprinsul plângerii.
În temeiul art. 411 C.proc.civ., petenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 23.02.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesulu-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.12.2014 ca temeinic și legal întocmit.
Intimata a arătat că, in fapt, la data de 13.12.2014 in urma unui control efectuat de către agentul constatator Mihut C., angajat al C.-D. CLUJ -ACI BORS, pe DN 1 km 642+300 B., s-a constatat ca vehiculul de tip A2S3 1 ;2 ;3 ;4 ;5 cu numărul de înmatriculare_ /_ utilizat de ., a circulat fara rovinieta valabila pe traseul SIBIU- BORS
P T.F.
Potrivit art.l1, lit. c din O.G. nr. 15/2002, asa cum a fost modificata prin Ordonanța nr. 8/2010, prin rovinieta valabila se înțelege: rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.”
Conform art. 8 din O.G. nr. 15/2002 „Fapta de a circula fara rovinieta valabila constituie contravenție si se sanctioneaza cu amenda”. Ca urmare, apreciază ca agentul constatator a aplicat in mod corect dispozițiile legale in sensul sanctionarii petentei.
La momentul efectuării controlului de către agentul constatator, conducătorul auto nu a făcut dovada achitarii rovinietei. Atât timp cât din verificarea efectuată de către agentul constatator a rezultat faptul că pentru vehiculul în cauză nu a fost achitata rovinieta in data de 13.12.2014 la ora 12:54, acesta a aplicat în mod corect prevederile legale.
Intimata a menționat că, in conformitate cu prevederile legale, petenta avea obligația de a deține rovinieta pe toata perioada de parcurs si staționare pe teritoriul Romaniei.
La data de 13.12.2014 la ora 12:54, in urma controlului efectuat, petenta nu deținea rovinieta valabila, aceasta achiziționând ulterior rovinieta, la ora 12:56, dupa efectuarea controlului. Astfel, reiese in mod clar ca rovinieta a fost achitata dupa momentul efectuării controlului, șoferul sperând sa poata iesi din tara fara sa isi cumpere o rovininieta pentru ziua de 13.12.2014, mai ales ca avea o rovinieta pentru ziua anterioara. Petenta nu avea intenția de a achiziționa rovinieta pentru ziua de 13.12.2014, deoarece conducătorul auto, stationat . sa paraseasca tara iar achiziționarea unei roviniete nu a considerat-o necesara pentru distanta parcursa de la parcare pana la vama, neluand in considerare faptul ca avea obligația de a deține rovinieta pe toate perioada de parcurs si staționare pe teritoriul României. De altfel, nici un conducător auto nu isi achizitioneaza rovinieta din proprie initiativa la ieșirea din tara, rovinieta fiind valabila doar pentru utilizarea drumurile naționale din Romania.
Prin urmare, pentru reținerea fantei contravenționale in sarcina petentei, nu prezintă relevanta faptul ca ulterior efectuării controlului aceasta a achitat contravaloarea rovinietei, întrucat la momentul efectuării controlului acest tarif nu era achitat.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost intocmit cu respectarea cerințele impuse de art. 16 si art.19 din O.G. 2/2001.
Referitor la lipsa semnăturii unui martor, intimata a arătat că contravenienta, persoana juridica, in momentul constatarii savarsirii faptei contravenționale, nu a avut un reprezentant legal care sa aiba dreptul de a face obiectiuni cu privire la modul de întocmire a procesului verbal. Conducătorul auto nu are calitate de reprezentant legal al societatii, acesta fiind împuternicit doar pentru a efectua un transport. Deoarece contravenienta nu era de fata prin reprezentanții sai legali, procesul verbal a fost intocmit cu respectarea prevederilor art. 19. alin. 3 din O.G. 2/2001. Conducătorul auto nu are calitatea de reprezentant legal al societatii iar in acel moment nu a existat o alta persoana autorizata sa faca obiectiuni pentru a fi trecute la rubrica „alte mențiuni".
Potrivit art. 19, alin. 3 din O.G. 2/2001, in lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal in acest mod. In cazul de fata, organul constatator a respectat dispozițiile art.19 din O.G. 2/2001, justificând absenta semnăturii petentei prin faptul ca reprezentantul legal al societatii nu a fost de fata, fapt care nu a putut fi confirmat de către un martor, intrucat asa cum se mentioneaza in procesul verbal, nu a fost de fata nici o persoana neutra care sa indeplineasca calitatea de martor.
In consecința, petenta se face vinovata de comiterea faptei retinute in sarcina sa si în realitate, fapta retinuta este probata cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege - si cu prezumția de veridicitate - actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitenta - prezumții care, desi nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atat de doctrina cat si de practica judiciara, putând fi considerate a fi prezumții legale, in sensul pe care instanta europeana il da acestei noțiuni.
Referitor la temeinicia procesului verbal, intimata a apreciat ca este vorba de un act juridic legal întocmit de un funcționar public in exercitarea atribuțiilor stabilite expres de lege, procesul verbal fiind un act autentic cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Fiind un act autentic, pana la proba contrara, procesul verbal se bucura de o prezumție de veridicitate in sensul ca cele aratate in cuprinsul sau, dacă au fost constatate direct prin propriile simțuri de către agentul constatator, sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevarul.
Astfel, intimata a apreciat că, în cauza de fata, se impune menținerea obligației de plata a amenzii contraventionale si nicidecum transformarea acesteia in avertisment, asa cum solicita petenta. Sancțiunea pecuniara, prin rolul sau coercitiv si preventiv, are menirea de a descuraja incalcarea acestor dispoziții legale de către utilizatorii rețelei de drumuri naționale.
In drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 15/2002, O.G. nr.2/2001.
Conform art. 411 alin.l pct.2 C.proc.civ., a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
La data de 10.03.2015, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că prin întâmpinare, parata nu s-a conformat decât parțial prevederilor art. 205 C. Pr. Civilă. Aceasta consideră doar că a procedat atât formal cât și pe fond la corecta întocmire a procesului verbal, însă nu răspunde tuturor argumentelor din plângere, marginindu-se la a indica prevederile legale care reglementează regimul juridic al rovinietei valabile.
Mai mult, în opinia pârâtei singura sancțiune adecvată și aptă a atrage o modificare a conduitei petentei este amenda.
Petenta a solicitat instanței să aibă în vedere apararile si probele pe care le-a depus la dosarul cauzei, procedând, în situația în care după instrumentarea probatoriului în cauză se ajunge la concluzia că petenta este pasibilă de sancționare, la transformarea sancțiunii în avertisment, instanța fiind suverană să decidă și cu privire la individualizarea sancțiunii, aspect pe care pârâta nu îl neagă, dar îl lasă la aprecierea instanței.
La data de 03.04.2015 intimata a depus la dosarul cauzei note de ședință, prin care a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii ca neîntemeiată, iar pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În continuare, intimata a reiterat susținerile din întâmpinare.
Conform art. 411 alin. 1 punct 2C.proc.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 15.12.2014 (f. 7), adresa D. Cluj către . (f. 8), dovada achitării rovinietei (f. 9-11), foaie de parcurs (f. 12), dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei (f. 18), întâmpinare (f. 21-25), răspuns la întâmpinare (f. 29-30), note de ședință (f. 38-39), declarația luată martorului F. L. în data de 17.06.2015 (f. 44).
Analizând toate aspectele și împrejurările, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării cauzei reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției .>CJACI061PJ nr._ din data de 15.12.2014, în temeiul art. 8 al. 1 și 2 din OG nr. 15/2002, republicată, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, reținându-se că în data de 13.12.2014, ora 12:54 vehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_, aparținând petentei a circulat pe traseul SIBIU – B. P.T.F. fără a deține rovinietă valabilă pentru data la care s-a circulat.
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
Conform OG 2/2001, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
În privința nulităților absolute, regimul acestora este reglementat de art. 17, astfel lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu.
La o analiză a procesului verbal se poate observa că fapta a fost descrisă în procesul verbal suficient pentru ca instanța să poată determina care a fost starea de fapt avută în vedere de agentul constatator la momentul întocmirii acestuia, astfel încât va respinge ca neîntemeiate aceste susțineri ale petentei.
De asemenea, instanța constată că procesul – verbal a fost semnat de către agentul constatator.
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
Referitor la regimul nulităților relative, în considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Cu privire la motivul de nulitate a procesului verbal ca urmare a nesemnării acestuia de către un martor:
Din analiza art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 rezultǎ, cǎ este posibilǎ încheierea actului de constatare în contextul în care contravenientul refuză semnarea acestuia ori nu este prezent, pentru situația menționată legiuitorul stabilind obligația ca procesul verbal încheiat sǎ fie semnat de un martor, care sǎ confirme astfel modalitatea în care acesta a fost întocmit. În cauza de fațǎ, instanța observă că actul contestat a fost încheiat în lipsa contravenientului.
Cu privire la acest aspect instanța arată că semnătura martorului nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, nulitatea intervenind doar dacă petenta probează existența unei vătămări proprii ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză, contravenientului revenindu-i sarcina să demonstreze vătămarea produsă ca urmare acestui aspect.
În concluzie, instanța relevă că, așa cum reiese din cuprinsul art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002, este posibilă încheierea actului de sancționare contravențională chiar și ulterior constatării faptei, neprezentând, în concret, vreo importanță elementul că procesul verbal ar fi fost încheiat în altă locație decât aceea în care ar fi fost săvârșită pretinsa faptă și nici aspectul că la fața locului se aflau mai multe persoane care puteau să confirme situația de fapt, câtă vreme legiuitorul nu a impus, ca încheierea procesului verbal să se facă de îndată.
Temeinicia
Cu privire la temeinicia situației de fapt reținută, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii. Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului, procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă.
Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța constată că petenta avea obligația de a deține rovinietă valabilă pe toată perioada în care utiliza drumurile naționale potrivit art. 1 pct. 2 din OG nr. 15/2002 confrom căruia ”începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit in continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totala maxima autorizata (MTMA) si de numărul de axe, după caz.”
Petenta se încadrează în noțiunea de utilizator, așa cum este reglementată la art.1 alin.(1) lit. b), fiind persoană juridică care deține un vehicul înmatriculat în România.
De asemenea, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 ”fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.”
Cu privire la valabilitatearovinietei, aplicabile în prezenta cauză sunt dispozițiile art. 3 alin. 6 din Ordinul 769/2010 conform căroara „dacă ziua de început a valabilității este ziua în curs, valabilitatea rovinietei începe de la ora achitării tarifului de utilizare și expiră la ora 24,00 a ultimei zile a perioadei pentru care a fost achitat.”
În prezenta cauză, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără echivoc faptul că la momentul efectuării verificării cu privire la deținerea unei roviniete valabile de către agenții constatatori, respectiv în data de 13.12.2014, ora 12:54, petenta nu deținea o rovienietă valabilă pentru vehiculul în cauză.
Cu privire la acest aspect, instanța constată că petenta a achiziționat rovinieta pentru data de 13.12.2014 ulterior controlului efectuat, respectiv la ora 12:56 (f. 11).
Inclusiv petenta, prin plângerea contravențională ce face obiectul prezentei cauze recunoaște că după ce a staționat o perioadă în parcare de pe DN 1 (înainte de .), la data de 13.12.2014, ora 12:44 conducătorul vehicului s-a îndreptat spre punctul vamal B., distanța dintre parcare și punctul vamal fiind de aproximativ 1,4 km, iar valabilitatea rovinietei achiziționată în data de 13.12.2014 a început de la ora 12.56.
Instanța constată că la momentul efectuării controlului petenta nu deținea o rovinietă valabilă întrucât cea precedentă expirase, respectiv rovinieta din data de 12.12.2014, valabilă de la ora 00:00 până la ora 23:59 (f. 10), iar valabilitatea următoarei roviniete achiziționată în data de 13.12.2014 a început la ora 12:56.
Totodată, instanța reține că din suținerile martorului, audiat în prezenta cauză, reiese că după ce a ieșit din parcarea unde a staționat o perioadă de timp a parcurs aproximativ 1 km și 400 de metri fără a avea o rovienietă valabilă pentru utilizarea acelei porțiuni de drum național.
Având în vedere toate aspectele învederate mai sus, instanța constată că petenta nu a reușit să facă dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Pentru cele ce preced, instanța apreciază că procesul verbal contestat a fost legal și temeinic încheiat.
Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din OG. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Instanța constată că fapta contravențională a fost săvârșită de către un profesionist în exercițiul activității sale, iar în această situație culpa se apreciază prin raportare la profesionistul cel mai diligent și prudent, cu a cărui conduită în exercitarea profesiei va fi comparată activitatea ilicită a făptuitorului profesionist, astfel încât nu pot fi avute în vedere susțineri cum că distanța parcursă fără rovinietă (până la primul punct de unde se putea achiziționa rovinieta) a fost una foarte mică sau că șoferul nu se putea deplasa pe jos până la primul punct de unde se putea achiziționa rovinietă și să lase vehiculul nesupravegheat, cu atât mai mult cu cât exista posibilitatea ca rovinieta să fie achiziționată prin s.m.s., prin intermediul portalului securizat web de emitere a rovinietei electronice sau chiar de către o altă persoană nu doar de conducătorul auto.
Instanța reține că petenta trebuia să se asigure că deține o rovinietă valabilă pe întreaga perioadă în care utiliza drumurile naționale și să și-o achiziționeze din timp.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentei fiindu-i aplicată sancțiunea minimă prevăzută de art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, respectiv suma de 3000 lei, nefiind necesară înlocuirea acesteia cu avertisment.
Cu privire la plângerea contravențională
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din OG. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta ., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, având C. RO_, cu sediul în mun. Târgu M., jud. M., .. 8/36, în contradictoriu cu intimatul C. SA, prin D.R.D.P. CLUJ, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 15.12.2014 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2014.
Președinte, Grefier,
G.-S. P. C. M. D.
4 ex/31.08.2015
Red. G.S.P.
Tehnored.C.D.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3445/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3435/2015.... → |
|---|
