Plângere contravenţională. Sentința nr. 3445/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3445/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 3445/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3445
Ședința publică din data de 2 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de către petentul C. N. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29.04.2015, iar ulterior pentru data de astăzi, 2.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de februarie 2015, petentul C. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. M., înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 1000 lei, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea cererii sale, petentul a arătat faptul că la data de 27 ianuarie 2015 se deplasa cu autoturismul pe . Tîrgu M., și a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție și a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru faptul că ar fi condus autoturismul fără a deține ploiță RCA valabilă până la data de 27.01.2015. Astfel, petentul a recunoscut faptul că nu avea încheiată polița de asigurare, deoarece a uitat să încheie această asigurare pe anul în curs, însă imediat după ce a fost sancționat, a încheiat polița RCA, aceasta fiind valabilă din ziua respectivă.
Petentul a mai învederat instanței faptul că nu a mai avut asemenea abateri, iar plata unei amenzi atât de mari ar duce la imposibilitatea asigurării celor necesare traiului pentru el și familia sa, soția fiind în pensie de boală, iar el neobținând alte venituri.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 31 din OG 2/2001.
Anexat plângerii contravenționale, petentul a depus copie poliță RCA, copia proecs verbal și copie carte de identitate.
La data de 25 martie 2015, intimatul I. M. a depus la dosar materialul probator care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție, respectiv copie proces verbal, copie adresă către Primăria Mediaș, cazier auto petent.
Ulterior, la data de 7 aprilie 2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată. În motivare, intimatul a arătat că la data de 27.01.2015, în momentul controlului efectuat de organul de poliție, petentul nu deținea asigurarea obligatorie RCA la autoturismul Dacia cu număr de înmatriculare_, și a subliniat împrejurarea că ulterior aplicării sancțiunii contravenționale, petentul și-a asigurat autoturismul, dar acest fapt nu atrage exonerarea de la sancțiunea impusă prin actul sancționator.
Intimatul a mai precizat faptul că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 136/1995, precum și faptul că procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, revenindu-i acestuia din urmă obligația să răstoarne acest mijloc de probă, prin dovedirea unei stări de fapt contrare. Mai mult decât atât, intimatul a precizat că aplicarea sancțiunii avertismentului nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului, sens în care a subliniat că, astfel cum se poate observa în cazierul contravențional, petentul nu se află la prima abatere, fiind sancționat în repetate rânduri pentru încălcarea normelor contravenționale. Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei, necoroborată cu alte mijloace de probă, nu este de natură să atragă anularea procesului verbal. De asemenea, intimatul a invocat și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Intimatul a solicitat de asemenea obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, de către ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Procesul verbal . nr._/27.01.2015, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 64 din Legea 136/1995 pentru fapta prevăzută de art. 48 alin. 1 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa: „a condus autoturismul marca Dacia cu nr._ pe . direcția Ungheni fără a poseda o poliță RCA valabilă pentru data de 27.01.2015”.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ce privește temeinicia procesului verbal atacat, reținem că, potrivit art. 48 alin. 1 din Legea 136/1995, „Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.”, iar, potrivit art. 64 din același act normativ, „Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. Constatarea și aplicarea acestora se fac de către personalul Poliției.”
Petentul nu contestă săvârșirea faptei contravenționale, și, chiar arată că în ziua în care a fost sancționat, ulterior sancționării, a încheiat polița RCA, pentru a intra în legalitate.
Față de aceste aspecte, prezumția de legalitate a actului sancționator fiind susținută și de poziția petentului, apreciem că nu se impune o soluție de anulare a PV . nr._/24.01.2015.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține faptul că dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborate cu dispozițiile cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este reală. În cauza de față instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, pentru a atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice.
De asemenea instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Raportându-se la aceste criterii, instanța arată că deși gradul de pericol social concret al faptei nu este, în sine, unul scăzut, va avea în vedere circumstanțele personale ale petentului care, potrivit cazierului contravențional depus la fila 17 din dosar, nu a mai fost sancționat contravențional pentru această faptă, și a probat contractarea poliței de asigurare RCA în chiar ziua în care a fost sancționat, dovedind conștientizarea naturii faptei comise.
Prin urmare, instanța va admite plângerea petentului, apreciind că sancțiunea aplicată, este prea severă în raport cu scopul urmărit și care poate fi realizat și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, atrăgându-i-se atenția petentului că pe viitor, în situația nerespectării dispozițiilor legale, va fi sancționat cu alte categorii de sancțiuni, mai severe, ținându-se cont și de antecedența sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. N., domiciliat în Mediaș, .. 4, ., jud. Sibiu, CNP_ în contradictoriu cu INSPACTORATUL D EPOLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în Târgu M., ., jud. M..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată petentului prin PV . nr._/24.01.2015 cu sancțiunea avertisment.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare – apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 2.07.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. C. R. A. M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3441/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3424/2015.... → |
|---|
