Plângere contravenţională. Sentința nr. 4385/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4385/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 4385/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4385
Ședința publică din data de 07 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. F.
GREFIER: M. M. S.
Pe rolul instanței se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul S. I. D., în contradictoriu cu intimatul IPJ M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată prezența reprezentantei petentului, avocat O. S. Z., lipsă fiind petentul și reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta petentului depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei Tg.M. în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentanta petentului arată că Judecătoria Tg.M. este competentă cu soluționarea prezentei cauze sub toate aspectele.
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială, constatând că este competentă cu soluționarea cauzei sub toate aspectele.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata procesului la 90 de zile.
Reprezentanta reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisuri.
Reprezentanta petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, instanța încheie faza procedurii probatorii și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, respectiv, în principal, anularea procesului verbal de contravenție, iar in subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.05.2015 sub nr._, petentul S. I.-D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., ca prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună:
În principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.05.2015 întocmit de către intimată ca fiind netemeinic și nelegal, și, în consecință exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 585 lei;
În subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 585 lei, cu sancțiunea avertismentului, având în vedere gradul de pericol social redus al faptei contravenționale reținute în sarcina sa;
În motivare petentul a arătat că, la data de 07.05.2015 a fost sancționat contravențional pentru prezumtiva încălcare a dispozițiilor art. 83 alin.4 din OUG nr. 195/2002, fiindu-i aplicată ca și sancțiune principală amenda contravențională în cuantum de 585 lei.
Criticile aduse procesului-verbal . nr._/ 07.05.2015 privesc atât motive de netemeinicie cât și motive de nelegalitate.
Astfel, în primul rând, a învederat faptul că temeiul legal indicat de către agentul constatator, respectiv art. 83 alin.4 din OUG nr. 195/2002 nu există ca și normă de incriminare în cuprinsul ordonanței, prevederile art. 83 din OUG nr. 195/2002 cuprinzând doar trei aliniate. Or, indicarea greșită a temeiului legal are drept consecință anularea procesului verbal de contravenție întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Pe de altă parte, scrisul agentului constatator este greu descifrabil ceea ce echivalează cu un scris ilizibil. Acesta a consemnat în cuprinsul procesului-verbal faptul că ar fi încălcat marcajul format din linii paralele înconjurată de o linie de contur”. Astfel, descrierea faptei contravenționale este inexactă fiind pus în situația de a nu-și putea formula apărările în mod corespunzător. În acest sens, a apreciat că modul incomplet în care este descrisă fapta este de natură a conduce și sub aspectul formei la anularea procesului verbal de contravenție în întregime.
Cu privire la indicarea greșită a temeiul de drept care a stat la baza sancționării Susține petentul că, în conformitate cu art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001: „ Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (...) indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția ”, astfel că temeiul juridic indicat de organul constatator este greșit, deoarece dispozițiile art. 83 alin.4 din O.U.G nu există.
Față de dispozițiile art. 16 din O.G nr. 2/2001 care prevăd obligativitatea descrierii faptei, coroborat cu dispozițiile art. 17 din O.G nr. 2/2001, care prevăd că lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită se sancționează cu nulitatea, a apreciat că procesul-verbal este nelegal întocmit, întrucât nu se cunoaște fapta reținută.
Pentru ca instanța să poată aprecia corectitudinea încadrării juridice este necesar ca organul constatator să indice corect articolul și aliniatul sau litera corespunzătoare textului legal care sancționează contravenția.
Totodată, a apreciat că încadrarea greșită a faptei reținute în sarcina sa, poate fi asimilată cu lipsa menționării în cuprinsul procesului-verbal a actului normativ care prevede și sancționează fapta contravențională.
Prin încadrarea greșită a faptei contravenționale descrise în procesul-verbal, i s-a aplicat o sancțiune pentru o faptă contravențională care nu există.
Tot astfel, prin nerealizarea unei concordanțe depline între fapta descrisă și încadrarea în drept a acesteia se împiedica exercitarea de către instanță a controlului legalității și temeiniciei procesului-verbal, neputându-se stabili dacă fapta retinuță în sarcina subsemnatului constituie sau nu contravenție.
In aceste condiții, sancțiunea care i s-a aplicat este lipsită de temei juridic, motiv pentru care apreciază că se impune anularea procesului-verbal.
In temeiul art. 411 Noul Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că, procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin. 7 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a i analizate din oficiu de instanța de judecată, semnarea actului sancționator de către contravenient coincide cu aducerea la cunoștință a conținutului acestuia și a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la cele constatate de organul de poliție, iar în speța de fața petentul a notat la rubrica „Mențiuni” propriile concluzii referitoare la fapta reținută în sarcina sa.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
În fapt acesta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 83, alin 4 din RAOUG_, anume pentru faptul că a condus auto marca Huyndai cu nr de înmatriculare_ pe . intersecția cu . marcajul longitudinal format din doua linii paralele. Pentru fapta săvârșită petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 585 lei.
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În continuare, intimatul a învederat următoarele aspecte: situația de fapt reținută în procesul verbal este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale având scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale agentului constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub seninul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de petentul care susține netemeinicia actului sancționator, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în acest caz contrar, considerăm că ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
In ceea ce privește pericolul social concret al faptei, arată intimata că încălcarea normelor de siguranță rutieră genereaza o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu deci unor persoane nevinovate. De asemenea consideră ca sancțiunea aplicată, respectiv amenda a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului se poate observa din cazierul contravențional faptul că petentul nu este la prima abatere, fiind sancționat în repetate rânduri pentru încălcarea normelor contravenționale).
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța f Hotararea din 1 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pf drumurile publice ), in lumina cauzei A. c. României sa intre in sfera “acuzațiilor in materie penala atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta en sancționata cu închisoare contravenționala. Persoana sancționata are dreptul la un proces echitabil art. (31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orie argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespund modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit espectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. Romani, Hotararea din 4 octombrie 2007).
Procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie, iar petentul, prin susținerile sale nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat.
In baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa.
Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat cu privire la aspectele de nelegalitate a procesul verbal . nr,_/07.05.2015 că intimata apreciază în cuprinsul întâmpinării faptul că procesul verbal atacat corespunde exigentelor art. 16 alin.7 și art. 17 din O.G nr.2/2G013 a arătat pe larg în cuprinsul plângerii contravenționale faptul că sunt procesul verbal . nr._/07.05.2015 nu îndeplinește condițiile imperativ impuse de articolele antemenționate.
Pe de altă parte, agentul constatator în cuprinsul raportului din data de 05.06.2015, a menționat din nou în mod eronat textul legal care a stat la baza sancționării sale. Cu toate că în cuprinsul întâmpinării intimata menționează faptul că petentul a fost în realitate sancționat în baza art. 83 alin. 4 din RAOUG nr. 195/2002, în cuprinsul procesului verbal» respectiv a raportului întocmit de către agentul constatator se face mențiunea cu privire la aplicarea pedepsei contravenționale în baza art. 83 aliit.4 din OUG nr. 195/2002.
Or, astfel cum am arătat și în cuprinsul plângerii contravenționale, temeiul legal indicat de către agentul constatator, respectiv art. 83 alin.4 din OUG nr, 195/2002 nu există ca și normă de incriminare în cuprinsul ordonanței, prevederile art. 83 din OUG nr, 195/2002 cuprinzând doar trei aliniate. Indicarea greșită a temeiului legal are drept consecință anularea procesului verbal de contravenție întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
A fost administrată proba cu înscrisuri în cadrul acesteia fiind depuse la dosar următoarele înscrisuri: CI a petentului (f.6), copia procesului verbal contestat (f.7), adresă (f.13); raportul agentului constatator (f.14), originalul procesului verbal (f.15), cazierul auto (f.16); împuternicire avocațială (f.29).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._/07.05.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 585 lei, deoarece s-a reținut că, la data de 07.05.2015 a condus autoturismul Hyundai pe . intersecția cu . marcajul longitudinal format din doua linii paralele, faptă prevăzută de art. 83, al.4 din OUG 195/2002, republicată.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, in speta existând cazuri de nulitate absolută ce ar pot fi invocate din oficiu.
Astfel art. 83, al.4 din OUG 195/2002, republicată, ce reprezinta textul legal in baza caruia agentul constatator a aplicat sanctiunea amenzii in cuantum de 585 lei, nu există in textul legal inserat de agentul constatator la rubrica „fapta săvârșită este prevăzută de... „
Este adevărat că fapta descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție se regăsește . ca fiind o contravenție, însă nu există în textul legal indicat de agentul constatator.
In consecinta, deoarece temeiul sanctionator a fost indicat in mod eronat de catre intimata in cuprinsul procesului-verbal contestat, instanta apreciaza ca acesta este lovit de nulitate, neputand fi supus cenzurii instantei de judecata, deoarece aceasta nu poate aprecia asupra legalitatii aplicarii sanctiunii, in lipsa individualizarii legale si corecte a faptei contraventionale, moriv pentru care va admite plangerea formulata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul S. I. D., CNP:_, cu domiciliul în Tg.M., ., ., în contradictoriu cu intimata IPJ M., cu sediul în Tg.M., ., jud. M., ca fiind întemeiată .
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/07.05.2015.
Obligă intimata la plata către petent a sumei de 20 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecatoria Tg.M..
Pronuntata in sedinta publica de azi, 07.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
C. I. F. M. M. S.
Red.C..
Tehn. CM.
13.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4435/2015.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4707/2015.... → |
|---|
