Plângere contravenţională. Sentința nr. 4379/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4379/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 4379/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4379
Ședința publică din data de 07 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. F.
GREFIER: M. M. S.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de intimatul A. JOZSEF, în contradictoriu cu intimatul I. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată prezența petentului, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se procedează la identificarea petentului prin CI . nr._, CNP:_.
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei Tg.M. cu soluționarea prezentei cauze.
Petentul arată că Judecătoria Tg.M. este competentă cu soluționarea prezentei cauze sub toate aspectele.
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială, constatând că este competentă cu soluționarea cauzei sub toate aspectele.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata procesului la 90 de zile.
Petentul arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat in cauză, instanța încheie faza procedurii probatorii și acordă cuvântul în fond.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.03.2015 sub nr._, petentul A. JOZSEF a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., ca prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună anularea procesului verbal . nr._/28. 03.2015.
În motivare petentul a arătat că, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-4056 SU (Spania) pe . Târgu M., se afla în mers și a trecut pe culoarea galbenă a semaforului electric, iar agentul de circulația a constatat că a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric, fapt care nu este adevărat.
În drept, plângerea nu a fost invocată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că, procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată.
Totodată a învederat că petentul a introdus pe rolul instanței plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/28.03.2015 prin care a fost sancționat pentru încălcarea art. 183 din RAOUG 195/2002. Cu aceeași ocazie petentului i s-a întocmit un al doilea proces verbal, respectiv . nr._ pentru încălcarea art. 52, alin.1 din RAOUG 195/2002, proces verbal care nu face obiectul acestei cauze.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine coroborat cu proba video reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrar reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
In fapt petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 183 din HG 1391/2006, anume pentru faptul că în calitate de conducător auto nu a respectat indicațiile polițistului rutier de a rămâne în mașină, cu mâinile pe volan. Pentru a-l reține pe contravenient agentul constatator a solicitat intervenția lucrătorilor din Jandarmerie deoarece acesta devenise violent și recalcitrant, punând în pericol integritatea fizică a organelor de poliție și a celorlalți participanți la trafic. Pentru această faptă petentul a fost sancționat contravențional cu amendă cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30.
In plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
In ceea ce privește pericolul social concret al faptei, este de părere că încălcarea normelor de siguranță rutieră genereaza o stare de risc și insecuritate. Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Noul Cod procedură civilă a solicitat judecarea cererii și în lipsă.
A fost administrată proba cu înscrisuri în cadrul acesteia fiind depuse la dosar următoarele înscrisuri: copia CI a petentului (f.3), copia procesului verbal contestat (f.4), adresă (f.20), raportul agentului constatator (f.21), originalul procesului verbal (f.22), cazierul auto (f.23-24). De asemenea a fost atașat la dosarul cauzei dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu M..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 28.03.2015 (f. 4), încheiat de către Inspectoratul de Poliție Județean M., petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 390 lei, echivalentul a 4 puncte amendă și i-a fost suspendat dreptul de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se faptul că în data de 28.03.2015, în calitate de șofer, a refuzat să demonteze plăcuțele cu numerele de înmatriculare, nerespectând astfel indicațiile polițistului rutier, faptă prevăzută de art. 183 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție fără obiecțiuni.
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 1171 Cod civil, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă și a art. 1169 din Codul civil, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, instanța constată faptul că petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, potrivit art. 183 din R.O.U.G. nr. 195/2002, „Conducătorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier sau, după caz, al polițistului de frontieră este obligat să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, iar ceilalți pasageri să nu deschidă portierele, respectând indicațiile polițistului.”
În prezenta cauză, în procesul-verbal a fost reținut faptul că petentul, în calitate de șofer, a refuzat să demonteze plăcuțele cu numerele de înmatriculare, nerespectând astfel indicațiile polițistului rutier.
Această stare de fapt este negată de petent, prin plângerea formulată, iar ulterior, prin răspunsul la întâmpinare depus de acesta, este recunoscută, arătându-se în circumstanțiere că a refuzat să demonteze plăcuțele cu numărul de inmatriculare, deoarece nu dispunea de o șurubelniță pentru a efectua operațiunea de demontare.
Însă, instanța reține faptul că această împrejurare, nu se încadrează între cauzele de înlăturare a răspunderii contravenționale dintre cele limitativ prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, neconstituind nici legitimă apărare, nici stare de necesitate, constrângere fizică sau morală, caz fortuit, iresponsabilitate, beție involuntară completă, eroare de fapt și nici infirmitate. În aceste condiții, atât timp cât lipsa unui instrument apt de a realiza demontarea plăcuțelor de inmatriculare nu se află printre cauzele de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, instanța constată că fapta rămâne contravenție, petentul nerespectând indicațiile polițistului rutier.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că procesul-verbal atacat îndeplinește și condiția de temeinicie.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege, respectiv 4 puncte amendă, echivalentul a 390 lei, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
De asemenea, și sancțiunea complementară a suspendării permisului pentru o perioadă de 30 de zile, prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, este una proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, ținând seama că nerespectarea indicațiilor polițistului rutiere poate pune în pericol ordinea socială protejată de lege.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată .
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea formulata de petentul A. JOZSEF, CNP_, cu domiciliul în Tg.M., .. 36, jud. M., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN M., cu sediul în Tg.M., ., jud. M., ca neintemeiata.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecatoria Tg.M..
Pronuntata in sedinta publica de azi, 07.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
C. I. F. M. M. S.
Red.C..
Tehn. CM.
12.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4425/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4435/2015.... → |
|---|
