Acţiune în constatare. Sentința nr. 5064/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5064/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 5064/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5064
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-NOÉMI B.
GREFIER: B. T.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamanții S. V. și S. F. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Având în vedere prevederile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței”, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._ de la Tribunalul M..
Se constată că reclamanții au depus la dosarul de fond la data de 14.07.2015 cerere de renunțare la judecată.
Față de cererea depusă instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând cu privire la cauza de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.10.2012 sub nr._, reclamanții S. V. și S. F. în contradictoriu cu pârâta ., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constată ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța să constate următoarele:
- pct. 5 lit. a și pct. 3.6 din condițiile generale ale Convenției de credit nr._/11.04.2008 constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
- art. 3 pct. 5.1 lit. a din Actul adițional la convenția de credit, prin care s-a introdus comisionul de administrare constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
- pct. 5 lit. (d), prin care s-a introdus comisionul de administrare garanții din convenția de credit constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
- ca prevederea art. 3 lit. d) referitoare la posibilitatea băncii de a revizui rata dobânzii curente in mod unilateral, fără semnarea unui act adițional, reprezintă o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
- ca clauza prevăzută la pct. 5 lit. (c) privitoare la comisionul de rambursare anticipata calculat la valoarea sumei rambursate, plătibil integral la data efectuării rambursării, reprezintă o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
- modificarea clauzelor contractuale în sensul eliminării acestor prevederi din contract, menținând ca valabile restul dispozițiilor convenției de credit,
- obligarea pârâtei la despăgubiri, constând in suma plătită cu titlu
de comision de risc (devenit administrare) de la data de 21.04.2008 - pana la zi, precum si restituirea sumei de 739 RON, plătită cu titlu de comision administrare garanții;
- obligarea pârâtei la modificarea ratei lunare prin înlăturarea din
aceasta a sumei plătită cu titlu de comision de administrare, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Pentru termenul de judecată din data de 29.01.2013 reclamanții au depus la dosar o precizare a acțiunii prin care au arătat că din eroare, s-a omis în primul petit al cererii introductive introducerea sintagmei „din condițiile speciale ale convenției’"".
În acest sens, rescrie primul petit în întregime, restul petitelor rămânând identice:
l. să se constate că pct. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției și pct. 3.5 din condițiile generale ale Convenției de credit nr._/11.04.2008, respectiv aplicarea unui comision de risc in cuantum de O, 22Vo aplicat la soldul creditului, plătibil lunar pe toata perioada de derulare a creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
- obligarea paratei la plata dobânzii legale calculate potrivit. Art. 3 din OUG nr. 9/2000 cu modificările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), de la data plații de către subsemnatul a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de către parata a acestor sume.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat în principal, suspendarea judecării prezentei cauze în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/320/2010; în subsidiar respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției puterii de lucru judecat; în terțiar respingerea petitelor nr. 1-5 ale acțiunii ca nefondate; respingerea petitului nr. 6 al acțiunii ca nul în baza art. 133 C.; admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru petitul 6 (în cazul respingerii excepției nulității acestuia), pentru sume pretinse din 11.04._09; respingerea petitelor 7 și 8 ca nefondate, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 05.03.2013 reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au arătat că la momentul încheierii convenției de credit, Legea nr. 193/2000 era în vigoare astfel că banca era obligată să respecte dispozițiile acestui act normativ, sancțiunea prevăzută fiind reprezentată de anularea contractului sau a acelor clauze contractuale caracterizate ca fiind abuzive.
La data de 10.06.2014 reclamanții au depus din nou o precizare a cererii prin care au arătat că având în vedere Sentința civila nr. 2236/2012 pronunțata de către Judecătoria Târgu M. in Dosarul nr._/320/2010*, rămasa definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 438/2014 a Tribunului M. - secția contencios administrativ si fiscal prin care s-a constatat ca clauza privitoare la perceperea comisionului de risc constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, va solicită repunerea pârtilor in situația anterioara inserării acestei clauze privind comisionul de risc in convenția de credit nr._/11.04.2008 si drept consecința sa dispuneți obligarea paratei de a restitui subsemnaților in integralitate sumele de bani Încasate cu titlu de comision de risc de la data Încheierii contractului si pana la data implementării unilaterale a Actului Adițional, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotărâre.
A fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar, adresă (f.6-7), punct de vedere (f.9), convenția de credit (f.10-15), scadențar (f.16-18), adrese (f.19,20,21-22, 23-25,26,27-29), factură (f.33), portal just.ro (f.34-45), decizia civilă nr. 309/2011 (f.46-58), extras din dispozitivul sentinței civile nr. 966/2013 (f.82), sentința nr. 167/2012 (f.83-99), sentința civilă nr. 2236/2012 (f.101-119), extras din decizia nr. 438 (f.130), sentința civilă nr. 2236/2012 (f.131-140).
Prin Sentința Civilă Nr. 4277/13.10.2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Târgu M. a fost admisă excepția puterii de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 2236/2012 pronunțată în dosarul nr._/320/2010 al Judecătoriei Tîrgu-M., afost respingsă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții S. V. și S. F..
Ca urmare a exercitării căii de atac a recursului, Tribunalul M. a admis recursul exercitat de recurenta-pârâtă societatea V. R. SA, s-a casat hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Târgu M..
La data de 14.07.2015, reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că renunță la judecată.
Analizând cu prioritate cererea reclamantei de renunțare la judecarea cauzei, instanța reține că, potrivit art. 406 alin.1 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. 3 și alin. 4 al aceluiași articol, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecată pe care pârâtul le-a făcut, și, dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți, iar dacă pârâtul lipsește la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare, lipsa unui răspuns considerându-se acord tacit la renunțare.
În cauza de față, instanța reține că cererea de renunțare la judecată a fost depusă de către reclamantă la data de 14.07.2015, astfel cererea a fost constatată la termenul de judecată din data de 10.11.2015, termen la care instanța nu a mai acordat un nou termen pentru a da posibilitatea pârâtei de a-și exprima punctul de vedere cu privire la renunțarea reclamantului de judecată, fiindcă odată cu declarația de renunțare a reclamantului, pârâta a depus o cerere cu aceeași solicitare.
Instanța constată, de asemenea, că cererea de renunțare la judecată a reclamanților este făcută de aceștia prin declarație legalizată, fiind semnată de către ambii reclamanți.
Pentru aceste considerente, instanța reține că cererea depusă de reclamanții S. V. și S. F., reprezintă o manifestare expresă de voință făcută cu intenția de a stinge litigiul înainte de soluționarea acestuia, astfel, fiind îndeplinite cerințele art. 406 Codul de procedură civilă, urmează să se ia act de renunțarea acestorala judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâta ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea la judecarea cererii reclamanților S. V., având CNP_ și S. F., având CNP_, ambii domiciliați în Sîngeorgiu de M., ., ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F. S., cu sediul în Târgu M., ./12, jud. M., formulată în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, .. 171, sector 2-prin Sucursala Târgu M., .. 56A, parter, având ca obiect acțiune în constatare.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C.-NOÉMI BINDERBOGDANA T.
4.ex./12.11.2015
Red.C.N.B.
Dact.BT
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 5035/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5042/2015.... → |
|---|
